37

37. azi. 37 de ani, milioane de experiențe. 

Profesional vorbind, am în spate un liceu fantastic, două facultăți utile - una făcută de plăcere, una mai de nevoie și pe grabă, un master făcut de drag, zeci de traininguri și formări - unele faine-faine de tot, altele plictisitoare și mâncătoare de timp și resurse inutile. Am lucrat ca învățătoare pentru 17 copii minunați, ca educatoare pentru 40 de copii jucăuși, ca profesor pentru câteva sute (deja cred că mii) de elevi talentați, cuminți sau mai puțin cuminți. Am trainuit zeci (cred că deja sute, poate chiar și o mie) de oameni extraordinari, de la fiecare am învățat câte ceva. Am lucrat cu zeci (poate deja sute) de părinți pe educație parentală - fiecare dintre ei a lăsat și o urmă în mine. Am mentorat zeci (poate deja sute) de studenți. Am avut în paralel și cinci joburi. Acum am doar două... în curând trei... din când în când patru. Am învățat permanent și continui să învăț. 

Personal vorbind, am lângă mine cel mai minunat bărbat care există pe planeta asta, am cel mai zâmbăreț și iubăreț copil din lume, am parte de o mamă minunată care e lângă noi de doi ani și nu știu cum o să-i mulțumesc pentru asta. Am parte de un tată din ce în ce mai suportiv, de rude puține, dar de toată isprava. Am două finuțe (una mare-mare, de 27 de ani, una de un an și 3 luni) și un fin de aproape 3 ani... pe toți trei îi iubesc de nu mai pot.

Social vorbind, am avut parte de prieteni extraordinari, unii îmi sunt mai aproape, alții mai departe... pe toți cei buni îi simt însă în sufletul meu. Ăsta e poate cel mai mare regret în ultimii ani... că nu mai am prietenii aproape, să-i strâng în brațe atunci când simt că nu mai pot. Am regrete și cuvinte nerostite pentru prietenii pierduți, am cuvinte care stau ascunse în drafturi de mail pentru prietenii buni din depărtări. Am prieteni cu care nu vorbesc un an, dar când îi sun, îmi vorbesc de parcă ne-am văzut zilnic.

Am în spate zeci de călătorii, am avut parte de oameni frumoși în călătoriile astea, toți m-au îmbogățit cu ceva. Am văzut locuri la care unii doar visează, am dormit o noapte întreagă pe Champ de Mars, în fața Turnului Eiffel la Paris, am râs și m-am veselit un Revelion în stradă, în fața Bundestag-ului la Berlin, am plâns de fericire în fața lui Michelangelo la Florența, am sărbătorit Ziua Franței pe Champs Elysee, am vizitat zeci de locuri fascinante din Franța, Germania, Italia, Ungaria, am făcut baie în Oceanul Atlantic (era să mor înecată acolo, dar am supraviețuit :-), mi-am bălăcit picioarele în Dunăre în trei capitale diferite - la Viena, la Budapesta și la Bratislava, am văzut Marea Baltică și Estonia, am văzut Araratul din Armenia, m-a plouat de câteva ori în Anglia (cea mai frumoasă ploaie ever). Multe am făcut prin Europa, multe am vizitat și de multe m-am bucurat în România.

Am citit sute (poate chiar o mie) de cărți, multe le-am uitat, dar multe m-au marcat pe vecie. Încă iubesc cărțile și cititul, încă am mare foame de ele. Am făcut milioane de planuri, am avut milioane de visuri. Am scris sute de cărți în mintea mea și am vizitat lumea întreagă în imaginația mea. 

Pe lângă toate experiențele de mai sus, am avut parte de două experiențe care m-au uimit și mi-au întrecut așteptările în sens pozitiv: sarcina și nașterea. Matei este sufletul meu, este partea cea mai puternică și mai vulnerabilă din mine; cu el am experimentat cele mai mari bucurii și cele mai groaznice dureri - ambele tipuri de trăiri m-au crescut, pentru toate sunt recunoscătoare. 

Acum, în următorii 37 de ani, profesional văd în față multe traininguri, văd un doctorat (de ce nu?!?), văd joburi mici, dar utile. Am nevoie de partea asta profesională, am nevoie să mă dezvolt în afara zonei de confort. Pe plan personal, mă văd îmbătrânind frumos cu soțul meu, da, cel mai minunat bărbat de pe planeta asta, mă văd mamă de încă un copil (mi-ar mai plăcea încă doi, dar na - 37!), mă văd mai înțeleaptă în relația cu ai mei. Mă văd călătorind mai mult și mai departe. Îmi doresc să-mi văd mai des prietenii vechi, dar îmi doresc și prieteni noi.  Mă văd citind mai mult... din ce în ce mai mult și electronic (cartea tipărită e tot dragostea mea, dar de vreun an simt că aș putea să cochetez și cu electronicele :-) Îmi doresc un kindle sau orice alt e-reader simpatic. Mă văd publicând cel puțin trei cărți de specialitate, toate creionate destul de bine în drafturi. Îmi doresc să mă mobilizez și să scriu o carte pentru copii - Aventurile motanului Forel Motansky, zis Mau. Îmi doresc să am puterea să iubesc un alt pisoi cu dragostea pe care mi-a lăsat-o moștenire Mau, cel mai iubit motan care a trăit în lumea asta. Îmi doresc să fie pace (știu, sună aiurea, dar mi-e tare frică de război). Îmi doresc să avem în continuare puterea și abilitatea să facem bani, suficienți și pentru a avea cu ce cumpăra cărți și cu ce să ne plătim călătoriile. Mai mult decât orice, îmi doresc să petrec timp cu copilul meu, să am puterea să-i provoc amintiri frumoase.Îmi doresc să fim sănătoși, să ne fie bine. Nu-mi mai doresc extraordinarul, îmi doresc ca lucrurile să decurgă firesc, dar bine.

Îmi doresc mulți ani fericiți și sănătoși - mi se pare mai important ca oricând să-mi fie bine - Matei are nevoie mult timp de-acum încolo de noi.

Eiffelul din sufragerie

mai știți poza asta celebră despre cum s-a construit Turnul Eiffel?

ei bine, în seara asta, la mine în living a avut loc exact același proces, doar că pe repede-înainte:-)

și uite și poza finală! Tanaaaam! E ascuns după ușă... loc perfect pentru visare :-)

suvenirul de la Miercurea Ciuc

Matei e fascinat de camera foto... cum o vede, cum pozează :-) Aici e cu un kurtos kolac, singura chestie cumpărată de la Miercurea Ciuc :-)

later edit: nuuuu, kurtos kolac-ul NU e pentru Matei, e pentru bunica. Matei e încă papă-lapte :-)

din nou la Ciuc

de ieri suntem la Miercurea Ciuc. Eu am o întâlnire de rețea de formatori și cum sunt încă în simbioză cu Matei, am venit toți3. Suntem bine, stăm la hotelul nostru preferat din Miercurea Ciuc, avem o cameră frumoasă, eu am parte de experiențe super faine, iar Matei are parte de timp cu tati și de aer curat (deși foarte rece!).

din nou în Provence

uite că în 2 zile am terminat şi volumul ăsta. E continuarea aventurilor din anul în Provence. Stilul e la fel de amuzant şi simpatic; găsim acelaşi umor englezesc, aceleaşi frumuseţi provensale şi acelaşi dor de vacanţă. Cartea abundă de referinţe gastronomice, de degustări de vinuri şi de recomandări de restaurante de familie. Peter Mayle ne distrează cu impresiile sale de la o expoziţie chinologică, de la un concert de-al lui Pavarotti (care, în concepţia unei madame din Provence, lua masa printre arii :-) sau cu idei conform cărora broaştele râioase pot fi învăţate să cânte imnul francez. În plus, învăţăm o lecţie despre istoricul şi fabricarea pastisului (care e cu anason... cred că e varianta de ouzo a provensalilor). Iau o pauză de Mayle (mă bate gândul să iau o porţie de Ian McEwan), dar vreau să-mi cumpăr şi Provence pentru totdeauna şi Hotel Pastis. A bientot!

un an în Provence

De Peter Mayle știu de când am citit Un an bun (cartea e drăguță, filmul e super!). Un an în Provence (ca și continuarea, Din nou în Provence - o citesc acum!) am cumpărat-o cu banii speciali de cărți, acum vreo 2 ani. Cum mi-e dor tare de vacanță și cum trebuia să încep o carte nouă de citit, mi-au picat ochii pe cartea asta. În ea am găsit și un fir de lavandă, luat anul trecut din Franța, din vacanță... îl pusesem la presat, iar acum paginile miros fantastic. Dar să ne întoarcem la carte. Peter Mayle povestește despre Provence... fără o acțiune specifică. Cartea este structurată pe 12 capitole, numite după fiecare lună din an, astfel încât avem sub ochi un an din viața unui englez în plin mediu francez. Mayle și nevasta au cumpărat o casă aici (în Provence, Luberon, mai exact), casă pe care vor să o îmbunătățească. Facem cunoștință cu meșterii francezi, de o indolență simpatică (da, lumea e plină de Dorei). Cartea e astfel presărată de mini povestiri/ anecdote, prin care autorul ne prezintă lumea provensală, cea din spatele turismului atât de cunoscut. În plus, aflăm detalii interesante despre mistral, vântul neprietenos al regiunii (se spune că unii chiar pot înnebuni în perioada mistralului şi chiar pot fi iertate crimele din pasiune stârnite de acesta :-). Ca şi celelalte cărţi citite de Mayle (asta în mod special) şi acest volum abundă de detalii gastronomice şi referinţe viticole. Pe mine m-a convins că atunci când o să am bani mulţi, pe lângă casa din Toscana, îmi cumpăr şi o casă în Provence (maisong, în dialect provensal :-). Ce ştiu sigur este că de asta am avea nevoie noi acum... o vacanţă provensală în trei. poate la anul, cine ştie?!? :-)

dor de Firenze

de vreo 2 zile mă visez în Florenţa... aşa că am căutat pozele ca să-mi mai potolesc dorul (wow! au trecut 4 ani de la vacanţa cu iz de lună de miere). Cred că-mi fac timp să pun un album pe facebook şi să le am tot timpul cu mine (pozele şi amintirile!).

în escursie :-)

cu clasa a5a. Am plecat dimineaţă dintr-un Iaşi rece şi am intrat repede, pe drum de ceaţă într-un Neamţ şi mai rece - cu copaci brumăriţi.

Prima oprire a fost la Paşcani, unde ne-am mâncat pacheţelul ţopăind de frig. După ce ne-am mai pus stomacul la cale, ne-am dus direct la Secu, loc pe care nu l-am văzut niciodată. Am intrat în curtea mănăstirii - nu era nimeni... doar noi... mulţi şi cam gălăgioşi. Recunosc, eram cam sceptică că o să avem o primire bună (încă mai am sechele de la Mănăstirea Bistriţa - cea mai neprietenoasă mănăstire ever). Nici nu ştiu de unde a apărut un călugăr ca din cărţile vechi - avea barbă mare, haine largi, negre evident, iar pe cap cel mai spectaculoas acoperământ pe care l-am văzut vreodată la un preot. În mână avea o cheie de vreo 30 de cm... cheia de la biserică. Copiii m-au întrebat dacă nu e cheie fermecată, că prea arăta ca în poveşti. L-am întrebat şi pe părintele - care a râs şi le-a confirmat copiilor că e doar o cheie obişnuită, doar că neobişnuit de mare :-) Apoi... s-a apucat de povestit... despre icoane, despre istoria locului... o încântare! Avea voce plăcută şi o privire inteligentă şi liniştitoare. Dacă nu trebuia să mai vedem locuri, aş fi rămas acolo să-l ascult. Copiii au găsit 2 pisici de alintat şi s-au apucat de cumpărat suveniruri (abia i-am mai potolit... cred că trebuie să fac nişte ore de economie :-) Pentru că au cheltuit ceva bănuţi la pangar (v-am spart cu cuvântul ăsta, este? :-), am primit cu toţii gratuit câte un semn de carte cu mănăstirea. Frumos, prietenos, ne-a plăcut! mai departe am plecat la Sihăstria - unde, ca să vezi, cerul s-a luminat şi ne-a inindat un soare de toamnă frumoasă. Ei, ne-am spus noi, ce bine, că o să reuşim să ne şi jucăm. Secu, sihla şi Sihăstria sunt poate singurele mănăstiri celebre de prin Neamţ pe care le-am ratat până acum.Sihăstria e locul părintelui Cleopa; recunosc, eu nu sunt mare fan al lui, am ceva probleme cu multe din sfaturile lui, dar nu e momentul să le exprim aici. Sihăstria mi s-a părut un loc magic - biserică maare, luminoasă, o a doua biserică mai veche, tare frumoasă şi ea, plus un al treilea loc, nu ştiu dacă tot o biserică, dar cu nişte picturi-icoane mi-nu-na-te. Aici copiii au dat peste 2 călugări veseli, care i-au luat la întrebări simpatice de nu mai puteam să-i iau de acolo. Când au văzut că ne cam grăbim, părintele a scos 3 cărţi de sub tejghea şi le-a dat copiilor cadou ca să citească şi singuri. Frumos, prietenos, copii au plecat zâmbind! la fel şi noi! Am fost şi la chilia părintelui Cleopa (se pare că e doar locul unde predica, nu unde locuia) şi la mormântul lui - aflat într-un cimitir în pădure, un loc care avea şi el aspecte magice - cimitir vechi, cruci de lemn, loc care inspiră rugăciune. Cum la Sihla nu puteam ajunge cu autocarul, am hotărât să ne continuăm drumul spre Mănăstirea Neamţ. Aici, acelaşi călugăr cu privire aspră care a luat copiii la întrebări, dar a fost pe loc potolit de colega mea de religie, care i-a explicat scopul şi durata vizitei. Copiii au fost impresionaţi de povestea Sfântului necunoscut, povestită frumos de doamna lor, deoarece, neplătind intrare n-am avut parte de explicaţii. nu-i bai, doamna a suplinit excelent treaba asta. Din păcate, odată trecuţi de Secu, am intrat iar în frig, ceaţă şi brumă. Am vizitat Schitul Vovidenia, şi el în ceaţă, cu o biserică frumoasă, care-mi este tare dragă. Copiii au luat o muştruluială de la părintele, dar, de data asta pe bună dreptate. Le-a prins bine, părintele a vorbit şi cu noi şi în final, a fost chiar simpatic. După schit, am intrat îngheţaţi în autocar şi ne-am îndreptat spre cetatea Nemţului... aici nu am mai fost de vreo 10 ani, ultima dată am fost tot într-o escursie, cu nişte spanioloaice simpatice cărora le-am fost ghid.
Cetatea este restaurată, acum arată întradevăr ca un loc turistic european. Costă doar 3 lei pentru copii şi 5 lei pentru adulţi. Acum era cam în ceaţă, dar asta nu a făcut decât să-i sporească misterul. După ce am vizitat, am profitat şi ne-am pozat şi zbânţuit cu toţii.

În final, am dat iar toţi buzna la suveniruri... am cunoscut o doamnă meşter popular, de la care am cumpărat cu 5 lei un magnet cu chipul lui Ivan Turbincă din lut, cu păr de cânepă şi tare simpatic (Mau a fost înnebunit acasă după el, cred că mirosul de cânepă e vinovat :-) Cum deja era fooooarte frig, am luat masa în autocar şi, prin ceaţa din ce în ce mai deasă, am revenit obosiţi, dar veseli, la Iaşi.Gata! :-)

Balgheria. ultimele 3 zile

o scurtă trecere în revistă a ultimelor zile din Bulgaria. Ne-am trezit dimineața să vedem răsăritul și să profităm de aerosoli. Am vizitat Nessebarul am vizitat Muzeul de arheologie, care are și o minunată colecție de icoane vechi, ne-am plimbat printre ruine și am cumpărat tot felul de suveniruri cu aromă de trandafiri (că deh, suntem în patria trandafirilor :-) Următoarea zi a fost zi de conferință, again. Am mai avut timp de un pic de plajă, bălăceală și plimbare pentru aerosoli. În drumul spre casă am oprit la Vama Veche, așa de dragul studenției :-)

Balgheria. day 3

azi am avut program mai relaxant. Dimineață ne-am bălăcit, iar spre seară am făcut o plimbare pe plajă pentru aerosoli (poate păcălesc bronșita și mă părăsește :-) E frumos, încerc să mă bucur cât pot de mult de zilele astea cu iz de vacanță.

salutări de la Marea Neagră din Bulgaria

Bulgaria! printre discuții, conferințe și chestii serioase, am strecurat și o plimbare pe plajă.

Seara am fost și în Nessebar, un oraș istoric frumos (deși cam prea comercial). Am net, dar vreau să profit la maxim de timpul petrecut aici - vreau să stau la soare, să mă bălăcesc în mare, să savurez Nessebarul și poate și Burgasul (dacă o fi timp!). keep in touch!

bavarezul Munchen

prima zi din săptămâna germană am petrecut-o la Munchen. Voiam de mult să văd pe îndelete capitala Bavariei, dar până acum nu am văzut decât Alianz Arena, stadionul ca o minge de golf. Când studiam zborurile, am fost teribil de mulțumită că apucăm să vedem și Munchenul. Ziua a început cu un zbor lin, un lucru mai deosebit fiind vederea Lacului Balaton. În Munchen ziua a început în aeroport :-), la terminalul 2 - terminalul Lufthansa, unul dintre cele mai prietenoase aeroporturi pe care le-am văzut. Imediat ce am aterizat am și plecat în oraș, oprindu-ne mai întâi în Karlsplatz; am vizitat Michaelskirche, biserică care mi-a plăcut foarte multAjunși în Marienplatz ne-am extaziat în fața primăriei noi (slim, foarte asemănătoare Primăriei vieneze), hotărâți să revenim aici la ora 5 fix să vedem celebrul Glockenspiel, ceasul care mișcă figurine reprezentând scene medievale. Tot acolo este și statuia Fecioarei Maria, cea care dă și numele pieței. Piața este foarte drăguță, dar mi s-a părut mică; sau mă rog, mai mică decât mi-o imaginam eu. Ne-am hlizit la fântâna din centru, unde în fiercare an primarul și consilierii săi își spală portofelele ca să aibă un an profitabil :-) Ne-am continuat drumul vizitând Frauenkirche, celebra catedrală, care acum avea un turn în restaurare. Am trecut pe la Muzeul jucăriilor (într-o vizită ulterioară sigur o să-l și vizităm), prin piața cu bunătăți bavareze și ne-am oprit la Hard rock cafe Munchen, apoi la Hofbräuhaus, cea mai celebră berărie din Munchen - are niște interioare superbe și o curte la fel de frumoasă și plină de binedispoziție.Odeonsplatz, unde am descoperit o frumoasă loggie (care ne-a amintit de Florența) și Biserica Theatinerrkirche, o combinație de stiluri arhitecturale. Am mers pe jos mai departe și am ajuns la Alterhof, cu celebrul său Turn al maimuței, la complexul Rezidenz, la Teatrul Național bavarez, la Universitatea din Munchen, unde m-a impresionat Memorialul Scholl, niște manifeste de metal care simbolizează mișcarea anti-nazistă inițiată de frații Scholl, studenți, în fața Universității. Am admirat rapid Grădinile englezești (și aici vreau să revin pe îndelete); poarta Siegestor (prilej cu care am savurat și o bere pe stradă, în stil bavarez, naturlich! :-) După ce am admirat jocul frumosului Glockenspiel ne-am retras spre aeroport, continuându-ne drumul spre Halle, dar cu gândul că Munchenul se va afla repede pe travel-list-ul nostru.

die deutsche woche :-)

iuhuuu! în sfârşit plecăm din nou! Scuze că am promis postarea aventurilor pariziene, dar am avut o perioadă super ocupată. Am lucrat la o lucrare foarte importantă pentru viitorul meu profesional. Am postările făcute, dar nu am avut timp să le pun pozele - pozele sunt în laptop la Cătălin, iar el a lucrat tot timpul (la propriu!!!). Şi oricum... textul fără poze e ca Parisul fără Turn Eiffel :-)

Ei bine, azi (luni), după un zbor scurt de la Bucureşti - vom petrece o zi la Munchen - abia aştept să văd capitala bavareză! De marţi suntem la Halle şi la Leipzig la o conferinţă cu tematică interculturală. Vom petrece 3 zile plecaţi - la Dresda, Magdeburg şi încă undeva. Abia aştept să revăd şi Dresda, şi Magdeburg - ambele îmi stârnesc amintiri tare dragi! Ce să mai spun de Halle - meiner Heimat :-) Auf Wiedersehen! sper să avem net şi să pot măcar updata - deşi ca de obicei o să-mi las postările în laptop - timp să fie! :-)

drumul de la vest la est şi prieteni dragi. day 11

dimineața, după un mic dejun delicios am plecat spre casă. Din mers, am văzut instalarea Vocii! Am oprit plină de nostalgie la Ciucea de Cluj, locul unde am petrecut o săptămână minunată în tabăra de la sfârșitul clasei a VI-a :-), acum o mare ruină - o să revin cu povești de acolo. Am mai oprit la Tihuța, cât să admirăm munții și apoi la Câmpulung, unde ne-am întâlnit cu prieteni dragi. În burtica roșie e Adrian, viitorul nsotru fin :-) Am ajuns terminați acasă, întâmpinați de un Mau iubăreț. Gata cu vacanța pariziano-budapestană. să vedem ce-o să ne rezerve săptămâna germană.

budapesta - sightseeing and shopping. day 10

azi ne-am plimbat toată dimineața... prin piață și pe celebra stradă cu vaci :-) La prânz am mai dat o fugă să admirăm Budapesta de la Bastionul pescarilor, iar seara am dat iama în Ikea, cumpărând lucruri frumoase pentru casă. Mâine, gata! la drum!

au revoir, Paris! - Jó estét kívánok, Budapesta! :-) day 9

am revenit după amiaza asta la Budapesta. la hotelul 2 din Paris nu am avut net, așa că impresiile de călătorie au rămas în laptop. Mai târziu updatez; acum vreau să fac un duș, să ne odihnim un pic și apoi plecăm la plimbare.

update. Dimineața a început cu explorarea zonei de unde luam autocarul spre Beauvais - printre altele am vazut Palais des Congres. Ne-am luat au revoir de la Paris ușor, fără regrete; cumva, în sufletul meu știu că o să revin, așa cum am știut și acum 8 ani că asta se va întâmpla. Dar nu cred că va mai fi prea curând pe travel-list, lumea e mare și frumoasă și oricât de drag îmi e Parisul abia aștept să mai văd și altceva. Zborul a fost lin; lumea de sus arăta așa: La Budapesta ne-am recuperat mașinuța (relaxați că am găsit-o bine), ne-am cazat și am plecat la plimbare nocturnă. Am hoinărit pe la Bastionul pescarilor, am făcut poze frumoase cu biserica unde s-a măritat Sisi - Matthias, cu frumosul Parlament la la Dunăre. Ziua de mâine e dedicată cumpărăturilor.

la 8eme jour.

Penultima zi la Paris a fost de departe cea mai obositoare. Am luat micul dejun la Cite des sciences et de l industrie, unde am rămas fără cuvinte în fața Geodului. După multe poze și o plimbare cu picioarele goale, ne-am îndreptat spre Cimitirul Pere Lachais, unde printre mulți alții (Morrison, Colette, Edith Piaf etc.) am salutat cu respect rămășițele lui Modigliani (mormânt simplu, ascuns), ale lui Oscar Wilde (mirați de entuziasmul exagerat al fanilor) sau Proust. Ne-am minunat la Columbarium, locul destinat urnelor. Am râs cu lacrimi amintinu-ne de celebra replică C est qui, qui est mort? :-) Absolut întâmplător (sau nu??) am dat peste mormântul lui George Enescu, un moment emoționant, mai ales că e co-județean de-al nostru :-) Hoinărind, am trimis vederi acasă, la prietenii din țară și la canadieniam vizitat La Madelaine, biserica cu coloane grecești, Am revăzut Place de la Vendome, ne-am abținut de la cumpărături în frumoasele galerii La Fayette, ne-am plimbat prin frumoasa Place des Vosges și prin cartierul Marais, ne-am minunat de schimbările din Bastille, locul celebrei închisroi distruse pe 14 iulie, dar ale cărei urme se văd inclusiv în stația de metrou. În amurg am rătăcit prin Pigalle, iar spre seară am poposit la Tour Eiffel, unde după 3 ore am și urcatsă admirăm noaptea Orașul luminilor (tre să recunosc că nu prea m-a impresionat și că mi-a plăcut mai mult în turn ziua). Seara am făcut bagajele și am adormit plini de griji pentru ultima zi la Paris și zborul spre Budapesta.