pentru că se apropie aniversarea nunţii noastre, am ales ca friday flower de astăzi să fie floarea-de-pus-în-piept de la nunta noastră... la ultimele nunţi la care am fost s-a renunţat la floarea de nuntă, care e înlocuită de o poză... deşi sunt împotriva majorităţii obiceiurilor de nuntă, floarea-de-pus-în-piept încă îmi place ca simbol al nunţii. Noi am avut flori naturale, crizanteme care să imite floarea soarelui :-) 
Caut casă
Cumpăr apartament Iaşi, 2-3 camere, preferabil zona Podu Roş, Nicolina, Cantemir, Socola, Podu de piatră. Persoană fizică, exclus agenţii (nu ne plac intermediarii :-) Nu ne-ar deranja să primim oferte şi pentru o vilă ;-) Suntem deschişi şi la alte variante imobiliare. Lăsaţi mesaje în orice comment; dăm noi de voi :-))
pisicile astea 2 erau pe maşina noastră la Botoşani. l-am dus pe Mau la balcon să le vadă... ele s-au uitat la el... el a întors regeşte capul... nu ştiu de ce, dar Mau când vede alte pisici întoarce capul şi le ignoră. Cred că face o aroganţă :-) ce să fac, am o pisică aristocrată :-) 
despre cum a fost acum 2 ani la starea civilă am povestit pe larg aici. Recitind, îmi dau seama că acum un an am scris destul de detaliat totul. a fost o zi frumoasă de octombrie. curat sărbătoare. :-)
încă nu-mi vine să cred ce mulţi oameni au venit şi ce bine m-am simţit la petrecerea de la Lee's.
Ziua asta e importantă, am devenit legal family. mai importantă în sufletul meu e însă ziua de 10 noiembrie, data nunţii :-) Un mic remember cu gaşca cu care am sărbătorit după ce s-a terminat oficial petrecerea (Miha, un salut special :-)) 
mulţi m-au întrebat ce s-a schimbat după căsătorie. păi... nimic! între noi 2 cel puţin! încă mă gândesc la el ca la iubitul meu şi nu ca la un soţ. Cătălin e tot cel mai bun prieten, e persoana cea mai dragă pe lumea asta, e persoana care mă înţelege şi care îmi tolerează micile prostioare. e iubitul meu! La mulţi ani! :-) 
duminică a fost o zi superbă! şi pentru că toată lumea... de la prieteni la cei de la tembeliziuni ne tot spuneau că e ultimul week-end frumos din an, am zis să ne luăm prietenii dragi pe sus şi să mergem la picnic. Am dat telefoane şi nu ne-a luat mult timp să-i convingem pe O&A şi pe A&C să vină cu noi. Cel mai greu ne-a fost să-l convingem pe Mau să vină cu noi... a maunit, a încercat să se ascundă sus pe dulap, dar nu ne-a înduplecat şi l-am luat şi pe el (cu forţa :-). Am fost la Bârnova, lângă pădurea nebună de culori. Am mâncat, am râs, am făcut o mini excursie până la stejar ca să culegem ghindă (stejarul s-a dovedit a fi dud :-) Cam atât! pe la 6-7, când soarele se dădea în spectacol cu apusul lui tomnatic, am strâns tot cadabâlcul şi am plecat spre casă. Spre casa lui O&A :-) unde am continuat cu vin, sangria, ţuică şi voie bună :-) Pe la 11 ne-a doborât oboseala, aşa că am plecat fiecare la casa lui!
Uf! S-a terminat! Ultima lună a fost îngrozitor de aglomerată... şcoală, planificări, acte, comitete şi comisii, parteneriate IMPACT, cursuri (organizare, desfăşurare, evaluare, raportări), deschideri de IMPACT, raportare financiară (prima după mult timp), nuntă, etc. etc. etc. Ca de obicei, am fost omul ultimului moment şi mi-am reconfirmat pentru a mia oară că aşa funcţionez eu cel mai bine! Că aşa sunt eficientă şi culmea, performantă! Fiecare zi a fost un maraton - de când mă trezeam până la culcare... după o zi super plină, adormeam cu gândul la agenda de a doua zi, visam design de curs, metode de formare, mă trezeam cu gândul la copiii programaţi, ziua lucram, consiliam, predam, zâmbeam, seara lucram pentru Impact şi din nou adormeam cu gândul la agenda de a doua zi. Deşi erau multe de făcut, iar timpul meu foarte limitat, am reuşit să le fac pe toate cu calm şi răbdare! Singurul care s-a revoltat a fost organismul meu... eu mă mândresc cu un sistem imunitar cu rezistenţă de fier... răcesc rar, gripă iau cam o dată la 5 ani... ce mai, e foarte bine! probabil de oboseală sistemul meu imunitar s-a răzvrătit... şi uite cum toată săptămâna trecută am fost mucoasă, cu infecţie în gât, cu vocea răguşită. dar gata! săptămâna care vine e săptămâna mea... Vreau să mă bucur de sărbătoarea din Iaşi, de toamnă, de prieteni, de noi! Şi mai ales de mine! Mi-am propus să dorm mult, să citesc chick-lit-uri, să râd, să ies în oraş, să casc gura la târgul de sărbători, să beau must, să mă plimb aiurea cu iubitul meu de mână, să-i spun că-l iubesc şi că îi mulţumesc pentru tot ce-a făcut cu şi pentru mine în ultimele patru săptămâni! :-)
Ce-am mai aflat de pe net (de aici):
După un week-end plin de training, obositor, dar cu multe satisfacţii, sâmbătă seara am plecat la Câmpulung Moldovenesc, la nunta lui Monique. Monique e o veche prietenă de-a noastră, colegă din şcoala generală (!). Pe parcursul gimnaziului, liceului şi apoi a facultăţii am împărtăşit multe împreună... bucurii, succese
, fiori de îndrăgosteală, farse colegilor, cărţi, râsete, dar şi... tristeţi, eşecuri, dezamăgiri, lacrimi... Avem multe, foarte, foarte multe amintiri împreună... am împărtăşit emoţiile intrării la liceu, apoi admiterea la facultate, bucuria primei mele lecţii în cadrul practicii la Şcoala Normală, primele ei traduceri, am încercat să fiu alături de ea când boala i-a luat mama, apoi când şi-a pierdut şi tatăl, am învăţat mult din optimismul ei, iar necazurile mele mi se păreau minuscule când mă gândeam la greutăţile din viaţa ei. Viaţa a dus-o din Botoşani la Iaşi, apoi la Câmpulung, în Suceava.
Duminică dimineaţă, după ce ne-am trezit, ne-am bucurat ochii cu peisajul Bucovinei şi apoi am plecat la Ionela, Octavian şi Teo... alţi prieteni vechi de-ai noştri din Câmpulung. Ne-am bucurat de revedere, ne-am jucat cu Teo (care are 3 ani, nu pot să cred cum trece timpul... parcă mai ieri era bebeluş :-) şi am plecat veseli mai departe.
Mai departe... adică la vreo 200 de metri mai departe de casa lor... unde ne-am plimbat pe la Târgul Lăptarilor. Am admirat produse lactate, văcuţe sănătoase şi ne-am umezit ochii uitându-ne la spectacolul dat de Ansamblul Ciprian Porumbescu de la Suceava.
Spre după-amiază am plecat spre casă... minunându-ne de culorile lui octombrie... Categoric, am avut o noapte şi-o zi de vacanţă :-) Şi da, mi-am reconfirmat părerea că din toată ţara asta, Bucovina e partea cea mai binecuvântată de Dumnezeu. Ştie El de ce!
Azi dimineaţă m-a trezit soarele printre jaluzele. Neaţa! a spus... Shut up! am răspuns eu înghesuindu-mă şi mai mult sub pătură. Motanul a venit şi el mârâind somnoros. Nu-mi place să mă trezesc dimineaţa, mi-am spus! Şi totuşi ceva m-a făcut să mă ridic din pat, să zâmbesc, să spun Bună dimineaţa iubitule!, să mă duc la baie şi să mă îmbrac în culori vesele, în mov! Şi să mă uit cu jind la sandale... da da, la sandalele vechi de 3 ani, sandale care au văzut o bucată bună de Europă, sandale de căldură şi confort. Şi cu ochii la ele, m-am încălţat cu pantofi de toamnă. Mar0 şi prăfuiţi. Repede, repede, mi-am luat pe umăr traista, mi-am strâns la gât o eşarfă mov şi am plecat spre job. Primul contact cu aerul de afară m-a îngheţat. Era frig cu soare.... era toamnă... şi deodată m-am luminat! E octombrie! Azi a început una dintre lunile mele preferate din an... peste 2 săptămâni Iaşul va fi înnebunit de sărbătoare... Copoul va fi colorat, aerul va fi crizantemat, la gât voi avea multe eşarfe, voi lua pe umeri poncho. Pe drum m-am întâlnit cu Anca... care-mi spune că dimineaţă au fost 4 grade... iar asta mi-a adus bună dispoziţie... ca o confirmare: e octombrie! Şi am intrat în curtea şcolii fredonând... Octobre restera peut-ętre... 
