Nu există nimic mai ciudat decât ființa umană. (p. 180)
Peter Mayle strikes again. De data asta e un câine din Provence (cum altfel?! :-)) și povestește cum e să fii câine în lumea ciudaților oameni, mai ales a ciudaților care iubesc pisicile. Aflăm cum e să fie aglomerat la nașterea ta, cum supraviețuiești vânătorii și cum cucerești noi stăpâni, numiți cu respect Conducerea. Foarte faină carte, povestiri haioase, desene simpatice. Mi-a plăcut la nebunie cum descrie pisicile și cum vede pasiunile și defectele omenești. Finalul face toată cartea: Să greșești e omenește. Să ierți e canin. (p. 185) de citit. de citit dacă ai cățel, dar și dacă ai mâță :)
Peter Mayle - Viață de câine, Editura Rao, 2013

