merele unei alte generații de adolescenți

Cum ar putea copiii tăi să facă ceva în viață dacă le interzici să iasă din casă tot timpul? (p. 102)

uite o carte care m-a dat peste cap. Am luat-o de la elefant cu vreo 5 lei și a fost o decizie bună. Personajele sunt adolescenți, unii mai inocenți, alții mai jigodii, deh, adolescenți. Tinerii se maturuizează diferit, cum altfel, avem parte de ingenue târfulițe, de tăntălăi cu hormonii treziți și de personaje echilibrate, dar nu prea tare - well, you know it - adolescenți! E o lectură interesantă ca profesor sau ca părinte de adolescent (și chiar o recomand în acest sens), dar poate fi greu de digerat... copchiii se drogează, se îmbată, fac sex neprotejat, iar limbajul e destul de vulgar. Mie mi-a plăcut, are ceva cartea asta care te convinge că merită citită. De evitat dacă sunteți pudibond, dacă vă enervează adolescența sau dacă nu vă plac cărțile cu limbaj de cartier.

Richard Milward - Mere, Editura Pandora M, 2009

să alegi să rămâi!

Uneori, în viaţă, faci alegeri, iar alteori le face viaţa pentru tine. (p. 134)

o carte ușurică, de o seară. Povestea e a Miei, o violoncelistă de 17 ani, cu o familie ca din reclame (părinți cool, suportivi, un frate mai mic adorabil, bunici simpatici) și cu un prieten, Adam, membru al unei trupe rock. Familia decide să petreacă o zi împreună, dar au parte de un accident de mașină, părinții mor pe loc, Teddy, fratele de 7 ani, moare câteva ore mai târziu. Mia supraviețuiește, dar este în comă și într-o stare gravă. Sufletul ei se ridică din corp și poate vedea tot ce i se întâmplă. În timp ce își povestește viața, apare și dilema dacă să rămână. Își dă seama că de ea depinde... să plece, să scape de tot, sau să rămână alături de Adam, dar și cu durerea pierderii întregii familii? Răspunsul e dragostea, decide să rămână (sorry for the spoiler, dar e ușor de intuit finalul). O carte ușurică așadar, are însă meritul de a mă fi făcut să ascult violoncel, recomand Yo-Yo Ma, l-am descoperit în cartea asta și de atunci doar asta ascult când lucrez (în special piesele lui Ennio Morricone). Recomand și Nirvana cu Something in the Way - hm, cred că adevăratul personaj din cartea asta e violoncelul :-) 

și un citat care m-a marcat: Cred că înmormântările seamănă foarte mult cu moartea însăşi. Poţi să-ţi doreşti anumite lucruri, să-ţi faci planuri, dar, în cele din urmă, nu ai niciun control (p. 119)

Am trecut prin momente grele ca om și profesor, cartea asta mi-a reactivat cumva trăirile de la terapie intensivă și de la înmormântarea prin care am trecut.

Gayle Forman - Dacă aș rămâne, Editura Rao, 2014

despre cum e tenisul când îți place

Acesta este unicul lucru pe care-l înțelege și respectă până la urmă toată lumea: victoria! (p. 241)

well, well, după biografia lui Agassi am simșit nevoia să văd și cum era de partea cealaltă a fileului și am cumpărat și pe Pete Sampras (și pe Steffi Graff, dar asta e altă postare :-). Așa cum mă așteptam, Pete a iubit tenisul și s-a dedicat complet lui. Biografia lui e mai tehnică și fără emoția de la Agassi (deh, acolo a fost și pana lui Moehringer). Vorbește puțin de familia lui, de Agassi doar cu respect și cam atât. E motivantă, dar nu la fel de inspiratoare ca cea a lui Andre. Poate că nu e printre lecturile mele preferate de anul ăsta, dar mi-a plăcut. de citit.
Pete Sampras, Peter Bodo, În mintea unui campion. Învățăturile unei vieți petrecute în tenis, Editura Publica, 2013

când basmele prind viață sub formă de copile

Dacă nu reușea să convingă pe nimeni, atunci ea cum mai putea continua să creadă? (p. 130)

uite o carte frumoasă, de la care am avut așteptări, confirmate până la urmă. Am cumpărat-o în februarie anul trecut, ca să-i vină rândul în acest februarie. Povestea este inspirată dintr-un basm rusesc despre o familie în vârstă care nu a putut avea copii. Mabel și Jack sunt doi bătrâni care s-au mutat în Alaska, pentru a lua viața de la capăt, fără priviri și șușoteli din partea familiei și a cunoscuților. Au avut un copil, născut mort, iar asta i-a schimbat definitiv. Viața în Alaska e grea, mult frig, multă zăpădă, puțini oameni. Într-o iarnă, cei doi, cuprinși de vechea lor pasiune, fac o copilă din zăpadă, îi pun fular și mănuși, îi cioplesc ochi și îi colorează buze. A doua zi, se trezesc cu copila de zăpadă distrusă și cu o fetiță, îmbrăcată cu fularul și mănușile lor, care însoțită de o vulpe le dă târcoale în jurul colibei. Long story short, fetița (pe numele ei Faina, nume dat după culoarea zăpezii la apus) se apropie de ei, petrec timp împreună, iar vara dispare (cam ca fetița din basmul rusesc). Cei doi se împrietenesc cu o altă familie de vârsta lor, dar cu o casă plină de băieți. Dau de greu, dar reușesc să învingă greutățile, copila, devenită acum domnișoară, devenind din ce în ce mai mult parte din viața lor. Dacă inițial Mabel o trata ca pe o făptură de basm, prețioasă și delicat, spre finalul cărții, Jack e cel care-și schimbă atitudinea. Fata, devine mamă, inspirată de Mabel, iată deci că durerea ei nu a fost în zadar. O carte în care ficțiunea e mână-n mână cu realitatea, numai bună de citit iarna, cu o o pătură pe picioare și cană de ceai alături.
A, cartea poate fi dureroasă pentru cineva care a pierdut un copil sau care nu poate avea copii, de fapt poate fi dureroasă și pentru cei cu copii, empatizezi ușor cu suferința lui Mabel. 
Eowyn Ivey - Copila de zăpadă, Editura Polirom, 2014

complexitatea singurătății și a inadaptării

faptul de a te simți special, e cea mai rea cușcă pe care și-o poate construi cineva. (p. 185)

cartea asta a fost râvnită rău, cu cât mi-era mai inaccesibilă și epuizată pe elefant, cu atât mi-o doream mai mult. dar iată că astrele s-au aliniat și am cumpărat cartea la un preț mic, mic. Povestea este a doi singurațici, inadaptați la lumea din jurul lor. Mattia este un tânăr fizician ultradeștept, dar total nesociabil, mai ales de la moartea surorii gemene, moarte de care este direct vinovat (atât cât poate fi vinovat un copil care are grijă de sora cu probleme psihice). Alice este o tânără cu un tată autoritar, care a rămas cu un handicap fizic în urma unui accident la ski. Cei doi se intersectează, se plac, dar nu reușesc să se apropie suficient de mult, astfel încât să termine singurătatea. O carte foarte frumoasă, tristă, dar realistă, despre singurătate și durerea inadaptării la cei din jur. de citit.

Paolo Giordano - Singurătatea numerelor prime, Editura Rao, 2009