la 15 luni

Ce face Matei la 15 luni - un an şi trei luni: 
- se joacă continuu, continuu, continuu - niciodată nu oboseşte de atâta joacă;

- mănâncă în continuare la sân de 1-2 ori pe zi - repede, termină ambii sâni cam în 10 de minute - deşi am stat separaţi 5 zile, am întreţinut lactaţia, iar Matei încă mai suge - nu avem ăncă nici un plan de înţărcare;
- limba mateiască are o stagnare - bodogăneşte mult, dar nu au prea apărut sunete noi: spune mama, uneori pa, dar cel mai des pare Bap (cu varianta baaap); din când ăn când apare şi map (maaap) sau mapa; -

- mânâncă ce mânca şi la 1 an; am mai introdus fructe de sezon - nectarine, piersici, pepene galben şi roşu; Ca noutate a mâncat pentru prima dată borş de la noi - i-a plăcut; am mai introdus şi orez brun bio, lapte de capră bio din când în când, iar brânza calcică e tot din lapte de capră bio; 

- tot ce mănâncă e în continuare gătit în casă... fiert sau la steamer;nu am introdus deloc zahăr sau sare, nici miere de albine;

- are tot opt dinţi şi DOUĂ MĂSELE - măselele au apărut cu ceva durere... mult mai nasol ca la dinţi, dar din fericire au fost episoade scurte care s-au calmat cu Calgel; 

- stă numai în picioare, merge singur dacă e ataşat măcar cu un deget de ceva... ne prinde de pantaloni şi merge după noi, sau ne ia la plimbare dacă vrea să ajungă undeva... suntem ca transportul public pentru el :-);
- apasă tot ce apucă - când am vrut într-o seară să plătim la Lidl a vrut să apese şi el la POS :-);

 - e în continuare super atent la detalii... prinde ORICE firimitură de pâine, orice e mic și la îndemână ;
- merge în picioare doar dacă e ţinut de mânuţe... chiar și ținut doar de o manuță... nu e pregătit să-și dea drumul singur, nu încă! - de o singură mână merge destul de bine... merge foarte bine de-a lungul patului sau pătuţului, se deplasează singur în patul lui fără probleme;

- folosim mult căruciorul la plimbare - am trecut la căruciorul umbrelă Hauck! - foarte bun și ușor!; 

- cântă în continuare - pare a fi un copil muzical :-); 

- dă din cap stânga-dreapta dacă nu vrea ceva;
- stă cu mami și tati - pentru că, na, e vacanță!
- poartă scutece Pampers verzi mărimea 4 + și uneori chiar 5; 

- doarme bine... adorme pe la 11 seara și se trezește dimineața pe la 9 sau 10!;

- ne pregătim de prima lui vacanță adevărată, la mare;

- mergem zilnic la plimbare în Palas;

- e vesel și jucăuș... se joacă TOT TIMPUL!

later edit: la 15 luni și 4 zile Matei a mers singur!  

15 luni - 9 august 2014

alăptarea la un an

dacă mi-ar fi spus cineva acum un an că în august 2014 o să mai alăptez, aș fi fost foarte uimită. Alăptarea nu a fost imposibilă pentru mine, dar nici nu am fost fan înfocat. Am alăptat până la 7 luni aproape exclusiv (cu excepția ceaiului în zilele caniculare și a câtorva ml de suc de fructe pe motiv de lipsă acută de kk), am continuat să alăptez și după diversificarea de la 7 luni. După 5 luni laptele nu a mai fost atât de mult pentru a face provizii, lactația s-a stabilizat perfect... era doar cât avea nevoie Matei să sugă. Am continuat să alăptez de minim 3-4 ori pe zi până la un an și o lună când alăptam doar de 2 ori pe zi, uneori numai seara. La un moment dat am crezut că Matei e gata de înțărcare; cum nu cred în înțărcarea forțată nu cred nici în alăptarea forțată dacă bebe a împlinit un an și dacă e evident că e pregătit să renunțe la sân. Pe la mijlocul lui iulie a trebuit să plec 5 zile la Cluj, la o întâlnire profesională... pe lângă grijile legate de separarea de el (până atunci nu am plecat niciodată nicăieri fără el) am mai avut și griji legate de alăptare... cei din jur mi-au spus să profit de plecare și să-l înțarc, că deh, e băiat mare (of, multe idei greșite avem băgate în noi). Nu am avut cum să stochez lapte matern, așa că am plecat cu pompa în bagaj și cu sufletul strâns. La Cluj am stimulat zilnic sânul cu pompa, dar cum nu am avut cine știe ce timp liber, iar seara cădeam de oboseală, nu credeam că am făcut mare lucru. La Iași, Matei a băut prima dată lapte de capră (nu am vrut să trecem pe formulă, iar lactate de vacă am decis să-i dăm după ce împlinește 2 ani; din ce am citit laptele de capră e cel mai apropiat de laptele matern). Laptele a fost bio, din sursă controlată. După ce a testat puțin gustul, l-a băut tot. Imediat ce am ajuns acasă, după alintătură, Matei a vrut să sugă.... și a tot supt... ca și cum nu aș fi plecat de acasă. Lactația a rezistat :-) Încă îl alăptez zilnic și încă nu am plan de înțărcare... nu știu când va fi, dar știu că-mi doresc să vină lin... eu sunt destul de pregătită... acum să vedem când e și Matei pregătit. 

Până atunci încerc să dau ignore la toate răutățile (sau poate e doar ignoranță?!) legate de alăptarea la 1 an și 3 luni: mi se spune că laptele nu mai e nutritiv - ok, poate nu mai e la fel de nutritiv ca acum 9 sau 6 luni, dar cu siguranță e superior oricărui lapte.. de vacă, capră sau formulă; că nu mai e gras și nu-l satură... ok, de aceea mănâncă și altceva... că e prea mare ca să sugă, că îl alint, că îl fac dependent, că eu sunt dependentă de el... trecem de toate și facem ce știm noi că e mai bine pentru Matei! Sper ca în timp mentalitatea să se schimbe, iar copiii să fie alăptați așa cum merită!

ce s-a mai întâmplat

ei, ce s-a mai întâmplat de când n-am mai postat :-) Ei bine, în iunie am organizat moțul lui Matei la Dumbrava, într-un loc magic. Am terminat școala, am fost la Cluj 5 zile la întâlnirea națională a formatorilor, am plecat prima dată fără Matei, iar sufletul mi s-a sfâșiat... lactația însă a rezistat, căci da, încă alăptez! Am ieșit mult la plimbare, am văzut prieteni și am socializat. Am citit, însă nu prea mult și doar cărți de parenting. M-am jucat mult cu Matei. Am luat o mare decizie profesională care mă va duce iar 7 zile departe de Matei în septembrie, dar mă va dezvolta enorm... n-am mai ieșit de mult din zona mea de confort, era timpul! Am acceptat un alt part-time, cu traininguri în week-end-uri... treaba va începe prin octombrie. Ieri mi-am cumpărat laptop nou-nouț... cu hardul maaaaare... era timpul să investesc în asta... cel vechi mi-e tare drag, dar îmi mănâncă prea mult timp prețios la cât de greu se încarcă. Trec zilele cu mare viteză, am scris și pe aici (cei drept mai mult chestii mămicești și gânduri pentru Matei) cât de curând dau drumul și la postări căci mi s-a făcut dor de blog.

Ce se va întâmpla (sper!)... voi reîntâlni prieteni vechi, îmi voi termina cele 2 rapoarte uriașe și încă unul mai mic... vom merge la mare toți 3, poate chiar și cu buni, vom avea parte de un city break, voi sorta hainele din dulapuri, voi face curat în cabinetul care așteaptă renovarea, voi scrie cele 2 proiecte mari pentru anul școlar viitor, voi citi mai mult (deja mă angosez din cauza lipsei de lectură).