despre fumuri

interdicțiile nasc curiozități, iar ofertele tentații (Vasile Ernu, p. 70)

alt volum din seria Prima dată; am lăsat la final viciile: beția, fumatul și pornoșagurile. Așadar, primele fumuri: de țigară și (ce un pic recunosc că m-a frapat) primul joint sau mă rog, primele chestii fumate din gama asta. O carte funny, mai ales petru cei care s-au lăsat de fumat sau care intenționează (mulți scriitori de aici au făcut-o deja), dar și pentru cei care n-au fumat niciodată sau aproape niciodată (așa cum e și cazul meu). Am fumat de 3-4 ori toată viața mea de până acum și e bine așa. Nu înțeleg fumatul și nici nu-l torelez prin preajmă. Arată bine în filmele vechi, și la dame și la bărbați, dar cam groaznic în viața de zi cu zi. Primul fum a fost la nunta Laurei, împreună cu alte 2 prietene. La cafea, am primit fiecare și câte o țigară, iar tentația, combinată cu oboseala și cu neliniștea că am ”pierdut” o prietenă :-), a fost prea mare. Ne-am dus după restaurant (că ne era rușine de părinții Laurei :-)), am aprins țigările și am tras. Well, răul care m-a cuprins a fost cumplit - am vomitat sprijinindu-mă în zid, m-am șters cu dosul palmei și mi-am promis că nu voi mai fuma niciodată :-) Și așa a fost... cu vreo 3 excepții... 3 fumuri prin facultate în stresul sesiunilor. După vreo 10 ani am fumat în Germania narghilea și mi-a plăcut, dar asta e deja o altă poveste. :-)

Andra Matzal (coord.) - Primul meu fum, Editura Art, 2010

adevăratul drum este înainte!

Drumul care contează e mereu înainte! (p. 200) Drumul cel adevărat stă mereu înainte. Să-l alergpm așadar, cu bucurie și curaj. Cât? Toți pașii, unul câte unul. Până unde? Până la capăt, normal! (p. 214)

despre Tibi Ușeriu și cartea lui mi-a vorbit Laura Balaura în drumul de la aeroport la autogară. Îi povesteam că citesc biografia lui Steve Jobs și m-a întrebat dacă am citit cartea asta. La următorul elefant am comandat-o și nu rezistat mai mult de 3 zile până am citit-o. E super motivațională, mi-a plăcut mult. Tibi Ușeriu e cunoscut pentru rezultatele de la maratonul de la Polul Nord, dar habar n-aveam de viețile lui anterioare. A abandonat școala, a fost pizzer în Germania, a dat spargeri la magazine de bijuterii în Austria (jafuri armate), a făcut parte din ”familia” unui gangster sârb, a evadat din două închisori europene, dar nu și dintr-a treia, unde a stat aproape 10 ani (din care 4 la maximă siguranță, închis între 4 pereți albi). Toate experiențele sunt povestite amestecat, dar la final ai imaginea completă. M-a impresionat readaptarea la lumea obișnuită, cum a rezitat gândurilor de suicid și a reîntoarcerii în pușcărie. Impresionante sunt și gândurile din timpul maratoanelor extreme, lupta cu demonii. Foarte faină carte, de citit și recitit, de dat cadou prietenilor în depresie sau pur și simplu de dat cadou.

Tibi Ușeriu - 27 de pași, Piatra Fântânele, 2017

un basm-roman despre Timp

Căci timpul este însăși viața. Iar viața sălășluiește în inimă. (p. 65) Întregul timp care nu e simțit cu inima e la fel de pierdut ca și culorile curcubeului pentru un orb sau cântecul unei păsărele pentru un surd. Din păcate, există însă inimi oarbe și surde, care, deși bat, nu simt nimic. (p. 180)

Nu am citit nimic de Michael Ende pentru că tot așteptam să-mi cumpăr Povestea fără sfârșit (am văzut filmul imediat după revoluție și m-a fascinat - cum altfel?!? era despre o carte și despre o bibliotecă :))
ei bine, cartea asta e super faină. Momo este o fetiță orfană, care se aciuează într-un vechi amfiteatru dintr-un mare oraș. Momo e iubită și ajutată de comunitatea săracă din zonă pentru că are un talent neobișnuit: știe să asculte activ :-) Prietenii ei cei mai buni sunt copiii, dar și bătrânul Beppo Măturătorul și tinerelul carismatric Gigi Ghidul (cel care are darul poveștilor nemaipomenite). Lucrurile se complică când în oraș apar nebăgați în seamă domnii cenușii, hoți de timp cu trabucuri fumegânde. Long story short, Momo, călăuzită de broasca țestoasă Casiopeea ajunge la Maestrul Secundus Minutus Hora, cel responsabil de Timpul oamenilor. Cu ajutorul maestrului și al Casiopeei, Momo redă timpul oamenilor. O poveste minunată despre TIMP - de citit de către părinți, de profi și de copii. Multe metafore, multe lucruri ascunse care vorbesc inimii și nu minții. O carte minunată, de citit când simți că nu mai ai timp de lucrurile care contează sau care-ți plac.

Michael Ende - Momo sau Strania povestire despre hoții de timp și fetița care le-a înapoiat oamenilor timpul înapoi, Editura Polirom, 2017

despre bețivăneală

(...) e o mare mitocănie să te îmbeți în societate. (Johnny Răducanu, p. 156)

tot colecția Prima dată, de data asta despre beție. Mă așteptam să fie mai fun decât primii blugi sau primele călătorii, dar nope. Sunt și povești funny, dar mulți povestitori au preferat să ocolească detaliile personale și au scris generalități sau filosofii care nu m-au convins. Nu-i bai, cartea merită citită, măcar ca să ne amintim primele noastre porcăieli alcoolice. Eu nu m-am îmbătat niciodată și cumva regret asta. Nu prea-mi place alcoolul, iar prietenii mei știu asta. Nu știu dacă e o chestie care ține de amintiri din copilărie, dar beau rar, mai mult gust decât beau. Urăsc alcoolul tare, gen votcă sau țuică și nici ginul, whisky-ul sau congnacul nu-mi prea-mi plac. Vinul e bun cu mâncarea bună. Prefer vin roșu iarna (mai mult fiert, e-adevărat), vin alb în serile de vară, și când mă simt bine-dispusă aș bea un rose. Șampanie beau la sărbători, la nunți sau la alte evenimente festive. Din când în când mai deschidem seara o șampanie un vin spumos, așa, pentru că putem și avem chef de ceva cu bule :) Berea e undeva la mijloc: îmi place vara, dar nu mai mult de una. În schimb, iubesc Radlerul (berea cu limonadă), cocktail-urile (știu să fac Cuba libre sau Mojito - înainte de Matei cumpăram vara o sticlă de rom alb și aveam în balcon ghivece cu mentă special pentru cockteilurile de seară; ba chiar am cumpărat special și 4 pahare de cocktail și paiuri cochete), Sangria (și pe asta o fac aproape la fel de bună ca cea din Sevilia). Din când în când beau cidru, dar numai din când în când. La capitolul Prima semi-beție aș include o seară cu cvartetul OLLA, prin 1997, seară cu paste și Bloody Mary (votcă cu suc de roșii). Atunci am descoperit că dacă depășesc o limită (fragilă limită, de altfel) vorbesc mult (mai mult decât de obicei, adică :-) Hai noroc! 

Gabriel H. Decuble - Prima mea beție, Editura Art, 2009 

un profesor care inspiră datul mai departe

Nu voiam doar o notă bună. Chiar îmi doream ca lumea să devină mai bună. (p. 93)

evident că am văzut filmul, de mai multe ori chiar. Apoi, la IMPACT, am jonglat cu ideea lui Pay it forward. Când am văzut cartea pe elefant am și comandat-o. Povestea e aceeași din film, doar că finalul e deschis (în film moare, na!). Trevor e un băiețel isteț, dar timid, crescut de o mamă singură. Într-o zi Eugene, proful nou de științe sociale le dă ca temă extra, pentru puncte în plus, să găsească o idee care ar putea schimba lumea și să o pună în aplicare. Ei bine, ceva nu funcționa tot înaintând în carte și apoi am aflat că doamna Hyde a rescris cartea originală. Asta e cartea adaptată pentru copii și adolescenți, nu aia originală. Proful din carte nu prea mai arată ca Kevin Spacey... e negru și cu o diformitate facială din Vietnam. Well, Trevor are o idee genială prin care să determine oamenii să facă fapte bune și apoi să le dea mai departe. Inițial, pare că planul nu e realist, dar, ce să vezi, adulții implicați (o doamnă pensionară și un pușcăriaș) iau în serios treaba asta. O carte sensibilă, cu o idee care merită transmisă mai departe. De citit dacă ești prof de științe sociale, consilier școlar, director de școală, diriginte, dacă ești lucrător de tineret, dacă ești un om bun căruia îi place să dea mai departe binele.

Catherine Ryan Hyde - Dă mai departe, Editura Pandora Publishing, 2016 

puterea educației pentru fete

Talibanii au distrus tot ce era vechi și nu au adus nimic nou în schimb. (p. 126)

Am cumpărat cartea asta anul trecut considerând că un om al educației trebuie să o citească. Am purtat-o cu mine prin mai multe călătorii, dar nu am reușit să o și citesc. De 8 martie am vrut să le vorbesc copiilor despre altceva decât floricele și felicitări cu iz comunist, așa că le-am vorbit despre importanța educației fetelor. Am pus conferința TED cu tatăl Malalei (aici) și le-am prezentat cartea. După ore m-am simțit rușinată că am vorbit despre o carte pe care nu am citit-o și am și trecut la lectură. Malala povestește despre viața ei în Swat, în nordul Pakistanului, despre școală și educație. Spre deosebire de multe alte fete de acolo, ea are șansa ca tatăl ei să fie un om educat, cu vederi largi în ceea ce privește educația fetelor. În timp, lucrurile se complică, iar talibanii pun stăpânire pe zona lor. Școlile de fete sunt închise, femeile obligate să poarte burqa, talibanii și/sau armata pakistaneză controlează tot. După ce se întorc din emigrarea internă, tatăl Malalei se chinuie să țină școala deschisă, până într-o zi când, în drumul de la școală acasă, Malala este împușcată în față de un taliban. Fata supraviețuiște cu greu și emigrează cu toată familia în Anglia. Ajunge însă să ne spună povestea ei, iar în 2014 ia premiul Nobel pentru pace. Când a împușcat-o, talibanul a întrebat Cine e Malala?, așa că această carte e răspunsul ei: Ea e Malala!, fata care a supraviețuit ca să ne arate tuturor pericolul taliban, pericolul ignoranței, pericolul ignorării celor care se luptă pentru educație. E o carte foarte puternică și dureroasă despre puterea educației, despre ignoranță și puterea ignoranței. De citit, neapărat de citit. cu mintea și inima. cu dorința de a transmite mai departe mesajul ei puternic.

Malala Yousafzai & Cristina Lamb - Eu sunt Malala!, Editura Polirom, 2015

idei pentru grup

Nu-mi place omul acela. trebuie să-l cunosc mai bine! (Abraham Lincoln, p. 90)

o carte cumpărată ieftin, în ideea că e o bună resursă la cabinet. Nu m-am înselat. Nu are cine știe ce noutăți, mare parte din exercițiile propuse le-am făcut deja, dar, chiar și așa, e bine structurată și utilă pentru terapeuți, consilieri școlari și traineri. de avut în kitul de resurse pentru consilieri de grup sau training. de citit când nu mai știi ce să aplici sau când te grăbești și nu ai timp să te pregătești prea mult.

Judith A. Belmont - 103 activități de grup. Idei de tratament și stategii practice, Editura Trei, 2015

o viață de traducător care nu crede în sfârșitul lumii

Lupa cu vârsta este una dintre marile mele lupte., în care nu întotdeauna reușesc să înving, dar când nu-mi iese, mă refac că înving. (p. 173)

nu pot să rezist să nu cumpăr și să nu citesc orice carte despre Antoaneta Ralian. Și asta e o carte cu interviuri, majoritatea lucrurilor citite le știam deja din celelalte două cărți, dar chiar și așa, am citit pe nerăsuflate. O carte minunată, neapărat de citit, mai ales de cei care vă uitați și la numele traducătorului când citiți o carte.

Antoaneta Ralian - Nu cred în sfârșitul lumii, Editura Art, 2016

amore conGELATO :)

Dacă ai putea fotografia orice în lumea asta, ce ai alege? Și înainte să mă gândesc bine i-am și răspuns: Speranța! Știu, un stereotip, nu? Dar m-am referit la speranța neclintită, ca în momentele alea în care știi să totul se va rezolva. (nu mai știu pagina :-)

o carte despre minunata Florență! o carte simpatică, nu la fel de minunată ca Firenze! Carolina e o tânără rămasă fără mamă, care vine să petreacă o vară la Florența, la presupusul ei tată, custodele unui cimitir din al doilea război mondial. Mama sa i-a lăsat jurnalul ei din perioada studenției la Florența, perioadă în care a și conceput-o pe ea. Fata întâlnește un italiano-american simpatic, Lorenzo, care o ajută să meargă pe urmele jurnalului și să-și descopere adevăratul tată. O carte drăguță, bună de week-end, înainte sau după o vacanță la Florența. Pentru că o vacanță la Florența e un must în viața asta. :-)

Jenna Evans Welch - Love & gelato. Vacanță la Florența, Editura Epica, 2016

17

azi sunt 17 ani de noi2. acum 17 ani pe 9 martie ne-am întâlnit la Balena din Copou și nu ne-am mai despărțit. a devenit iubitul meu, prietenul meu, partenerul meu, soțul meu, tatăl copilului meu, colegul meu cotrainer, colegul meu de cutreierat lumea, persoana cu care am împărțit un motan și cu care acum împart o pisică. E echilibrul meu, e motivul pentru care lumea pare suportabilă, chiar și atunci când totul se năruie în jur. Pentru el și pentru copilul nostru am învățat să mă reconstruiesc, reînvăț să trăiesc. îl iubesc mai mult decât credeam că pot iubi, mai mult decât credeam că se poate iubi. 17 ani e puțin. 17 ani e mult. 17 ani nu e suficient.  

fata cu lumină de stele

Era ca o lumină pe care o poți îndoi. Strălucea după fiecare colț al zilei mele. (p. 148)

cartea asta am împrumutat-o de la profa de română a copiilor mei, o dată cu Crenshaw (de fapt mi-a dat-o pedetot, lucky me!). O aveam de mult în plan, încă de la ediția cu floarea soarelui pe copertă, dar na, acum a fost să fie! Avem așadar un narator, Leo, colecționar de cravate cu porci spinoși, tânăr licean în Arizona deșertică, regizor de emisiuni cu elevi și elev în timpul liber al lui Archie, un paleontolog pensionar care predă de drag și are ca prieten un cactus Saguaro :-) La școla lui vine Copila-Stea Carraway (pe numele ei real Susan), care până acum a fost educată homeschooling, dar vrea prieteni. Fata e ciudată rău... are haine hippy, se poartă frumos cu toată lumea, face cadouri drăguțe tuturor și cântă LMA tuturor de ziua lor la ukulele. Ba mai mult, devine majoretă și încurajează și aplaudă golurile chiar și pentru echipa adversă. Inițial copiii o resping ca e prea ciudată pentru ei, dar apoi o acceptă și chiar o imită și încurajează. Leo se apropie de ea și devin prieteni-iubiți (mă rog, sort of). Dar, Copila stea devine din nou nepopulară printre colegi după ce echipa de baschet pierde. Leo descoperă cu ajutorul lui Archie că are de ales între ea și colegi... și că nu prea le poate avea pe amândouă (deși încearcă, fata de dragul lui se transformă în Susan, o adolescentă tipică). Dar, adolescenții sunt specimene răutăcioase, și în ciuda câștigării marelui premiu la oratorie tot nu vor să o accepte, astfel încât Susan redevine Copil-stea, cea care face bine tuturor și după bal, pleacă. Peste 15 ani găsim un Leo scenarist de succes, dar cu dor de Copila stea... iar de ziua lui primește o cravată cu porc spiunos, așa că finalul e deshis imaginației. 

Mi-a plăcut. Mi-a plăcut de Copilă, de lumina pe care o împrăștia, deși ceilalți refuză să vadă. Cred că e o carte bună pentru preadolescenți, mai ales dacă au oameni mari înțelepți în jur cu care să comenteze și să reflecteze. de citit când te apucă dorul de oameni luminoși și buni. 

Jerry Spinelly - Copila-stea, Editura Arthur, 2016

viața prin ochii unui câine

Nu există nimic mai ciudat decât ființa umană. (p. 180)

Peter Mayle strikes again. De data asta e un câine din Provence (cum altfel?! :-)) și povestește cum e să fii câine în lumea ciudaților oameni, mai ales a ciudaților care iubesc pisicile. Aflăm cum e să fie aglomerat la nașterea ta, cum supraviețuiești vânătorii și cum cucerești noi stăpâni, numiți cu respect Conducerea. Foarte faină carte, povestiri haioase, desene simpatice. Mi-a plăcut la nebunie cum descrie pisicile și cum vede pasiunile și defectele omenești. Finalul face toată cartea: Să greșești e omenește. Să ierți e canin. (p. 185) de citit. de citit dacă ai cățel, dar și dacă ai mâță :)

Peter Mayle - Viață de câine, Editura Rao, 2013

un prieten imaginar cât un motan

Prietenii imaginari sunt aidoma cărților. Creați, savurați, răsfoiți, cu colțurile paginilor îndoite și pe urmă puși deoparte până când este din nou nevoie de ei. (nu mai știu pagina)

Crenshaw e un motan uriaș, prietenul imagianr al lui Jackson, un băiețel a cărei familie a dat de greu. Tata, muzician talentat, e grav bolnav, astfel încât familia pierde casa și locuiește într-o rulotă ponosită, cu tot cu câine. Crenshaw a reapărut după 3 ani în viața lui, pentru a-l ajuta la greu. Motanul e sprijin pentru că băiatul trebuie să plece din cartier și să-și părăsească prietena, pe Marisol, cea care a determinat și dispariția lui inițială. Lui Jackson îi este rușine că are nevoie iar de prietenul imaginar, dar e apăsat de problemele din familie și de lipsa banilor. Ei, până la urmă lucrurile se mai ameliorează. E despre maturizare, despre greutăți, așa cum le simt copiii, despre puterea imaginației de a te ajuta să mergi mai departe.

de citit, mai ales dacă vă e dor de prietenul imaginar din copilărie :-) 

Katherine Applegate - Crenshaw, Editura Trei, 2016

care e faza cu mindfulnessu

deși durerea poate fi inevitabilă, suferința care o însoțește e opțională. Asta înseamnă că felul în care alegem să avem o relație cu durerea contează enorm. (p. 113)

cartea asta am luat-o de curiozitate (pardon, Moș Crăciun mi-a adus-o, așa, de curiozitate :-) Tot citeam despre mindfulness și am zis să văd și o perspectivă științifică. E despre prezent, despre atenție și conștientizare. Pare simplu, dar nu e. E ușor de citit, lămurește care e faza cu mindfulnessu, deși nu pot să spun că m-a convins pe deplin. La final, oferă și o listă de bibliografie suplimentară, pentru cine vrea mai mult. 
de citit, chiar dacă nu te ajută, nici nu te încurcă :-)

Jon Kabat-Zinn - Mindfulness pentru începători, Editura Trei, 2016 

Jon Kabat-Zinn - Mindfulness pentru începători, Editura Trei, 2016

50% Off: http://bit.ly/cheap_gadgets

alte respirații scurte

Viața are un mod ciudat de a-și crea propriile-i teste. Îți lansează provocări care te determină să faci, să gândești sau să simți lucruri care sunt în conflict direct cu ceea ce ai plănuit și nu îți permite să faci o simplă alegere între alb și negru. (p. 77)
continuarea respirațiilor scurte despre care am scris aici. de data asta e vorba despre Livie, sora super perfectă și deșteaptă a lui Kacey. Fata e acum la Princeton și, după o noapte de beție studențească, se trezește cu cuvântul Irlandeza tatuat pe fund și cu un tip, Connor, de care e din ce în ce mai atrasă. Livie e și ea cu mansarda devastată după moartea părinților, dar, ca și Kacey, se recuperează greu, cu sprijinul psihiatrului țăcănit care apare și în primul volum. Connor e și el cu probleme cu tac-su, dar, long story short, cei doi trec peste toate și rămân împreună. gata. 

de citit dacă o împrumuți, așa cum am făcut și eu. (thank you, Ilinca!) 

K.A. Tucker - O minciună nevinovată, Editura Epica, 2016

de la adolescență la maturitate

Ce vreau să spun e că nu mai au nevoie de noi. Dacă ne-am întâlni acum, nu ne-am împrieteni niciodată. (p. 312)

cartea asta mi-am dorit-o mult timp, dar abia MN mi-a adus-o. Mi-a plăcut, dar mă așteptam să-mi placă și mai mult. Julie e o tânără din suburbiile New Yorkului, care, după moarte tatălui ei primește o bursă într-o tabără de adolescenți. Acolo dă de un grup de tineri newyorkezi, fie cu bani, fie foarte talentați. Ash Wolf devine cea mai bună prietenă a lui Jules și e genul de fată perfectă: deșteaptă, frumoasă, delicată, bla bla, you know the type. Fratele ei, Goodman Wolf, e un tânăr frumos, dar agitat și neînțeles. Jonah Bay e fiul timid al unei cunoscute cântărețe de folk, iar Ethan Figman, de departe personajul meu preferat, e un adolescent urât, dar un desenator de cartoon foarte talentat. În grupul Interesanților (căci așa se botează ei) mai este și Cathy Kiplinger, o dansatoare blondă, cu super corp, care atrage băieții, dar o depărtează de dans. Tinerii sunt urmăriți de atunci până la maturitate și un pic după (deh, 700 de pagini!). Goodman are o relație cu năbădăi cu Cathy și, acuzat de viol, fuge în Islanda. Ethan e atras de Julie, dar se căsătorește cu Ash. Julie găsește și ea un soț, nu mai știu cum îl chema, un tip bun la suflet, dar depresiv. Ani de zile e prinsă de prietenia cu Ash și Ethan și oscilează între dragoste și invidie față de succesul și banii lor. Jonah e gay, are o relație și el cu Ash, și deși are și el demonii lui, învață să trăiască cu ei. O carte complexă, despre maturizare, despre cum e să lași adolescența în spate și cum devii adult, cu bune și cu grele. de citit în vacanță, cartea e lungă, dar te prinde. 

Meg Wolitzer - Interesanții, Editura Trei, 2013