Modigliani

Am eu din când în când – cam în fiecare vară - câte o obsesie în legătură cu arta. Până acum m-au marcat pe viaţă Michelangelo, Goya, Vermeer, Monet, Toulouse-Lautrec, Rodin, Van Gogh, Botticelli şi Gauguin. Atunci când mă apucă febra... şi foamea de artă mă schimb. Trăiesc, mănânc, gândesc, visez, din perspectiva artistului care îmi frământă lumea în momentele alea. Îmi amintesc că în liceu, cand am avut verile cu Michelangelo, Gauguin sau Lautrec, eram în fiecare zi la bibliotecă – albumele de artă erau doar la sala de lectură. Mai nou, am netul... clar, nu e acelaşi lucru, deşi foamea de informaţii se potoleşte mai repede, nu se potoleşte cu aceeaşi saţietate. O să scriu altă dată despte cei de mai sus, despre Louvre, despre cum am plâns când am vazut prima dată Sclavii lui Michelangelo sau primul Goya. Acum personajul principal e Modigliani şi din acest punct de vedere, vara 2008 e vara Modigliani.
Ştiam câte ceva despre el şi arta lui, aveam o broşură de vreo 2 ani de la o publicaţie de artă, dar dacă mă întrebai nu-mi aminteam decât nudurile. Asta până săptămâna trecută când am găsit la ofertă albumul cu Modigliani de la Humanitas (9 lei !!! - chilipir). Acasă, mai mult de oboseală, am început să-l răsfoiec în timp ce mâncam şi până la urmă m-am trezit citindu-l tot. Mi-am amintit că tot de vreo 2 ani voiam să văd şi filmul... ştiam că a cântat Loredana Groza în el şi că au jucat şi actori români, fiind filmat la noi. Aşa că l-am rugat pe Cătălin să mi-l caute şi chiar în după-amiaza aia ne-am uitat la el. Merită! Chiar dacă nu pomeneşte de Brâncuşi (cu care Modigliani a fost prieten) şi despre sculptura lui (foarte interesantă) filmul e profi realizat, respectă foarte bine viaţa artistului din câte am mai citit. Recomand filmul pentru Parisul boem, pentru Livorno romantic (unde Modigliani s-a născut), pentru modul în care e reprezentat Picasso, pentru coloana sonoră extraordinară, pentru micul Amedeo care e conştiinţa marelui Amedeo, dar în primul rând pentru modul în care Andy Garcia îl readuce la viaţă pe Modigliani – acesta fiind şi motivul pentru care nu am pus o pictură aici, ci poza din afişul filmului.
Sper că v-am convins... nu doar să vă luaţi albumul (e indecent de ieftin) şi să vă pierdeţi în picturile lui (ca să vă provoc, vă spun că multe sunt nuduri :-)) ci şi să vedeţi filmul... dacă nu îl găsiţi spuneţi-mi – vă ajut cu drag!

Cronica unei nunți anunțate

Week-end-ul trecut am fost la nuntă la Dorohoi... nuntă de care știam și față de care nu aveam mari așteptări. Așadar, a venit și sâmbătă dimineață... și am început să ne pregătim de nuntă. Mai întâi ne-am probat amândoi pantalonii... după vacanța de la Voroneț nu știam dacă ne mai încap :-) .. ok, încă ne încap...
Spre seară am plecat spre DorOhio... și am ajuns la nuntă... noroc cu verișorul lui Cătă că altfel treceam pe lângă restaurant. Salutăm și pupăm rude... ca la nuntă, deh... și apoi ne așezăm la masă. Pe scurt: nuntă tradițională... mireasa cu rochiță super albă, mirele în costum alb, pantofi albi, 100 de Euro în piept, flori artificiale, nași cu prosoape la gât, dansul găinii, furatul miresei, țuică de casă, sarmale, baloane, ținute extravagante (puțin potrivite cu nunta), manele (puține, cei drept), dar și veselie, bună dispoziție, eclipsă de lună și atmosferă simpatică.
Concluzia: mi-a plăcut nunta de la Dorohoi... dar mai ales căldura oamenilor și veselia... ca la români!

Bucovina day by day

Este jurnalul meu de vacanță pe care l-am scris la Voroneț pe laptop în fiecare seară. Îl postez acum pentru că acolo nu aveam wirless și nici un alt contact cu internetul.

Day 1 & ½
Gata! Am intrat și în vacanță… de când am tot așteptat câteva zile de rileeeeexxxx
Am pornit pe la 4 spre Suceava și ne-am oprit întâi pe la Carrefour unde am cumpărat cadou Ancăi, plus alte câteva cadouri mie... Tot drumul în mașină m-am gândit cum o să-mi iau o eșarfă de la Meli Mello și i-am tot cântat lui Cătălin melodia lui Colibri Eșarfă în dar... iar în final... eu nu mi-am găsit nici o eșarfă, în schimb Cătălin da! După alimentare, am plecat spre Gura Humorului, oraș care îmi este foarte drag. Am găsit după câteva încercări casa lui tanti Silvica, mătușă de-a lui Cătălin, care a dat dovadă de celebra ospitalitate a bucovinenilor, făcându-ne să ne simțim foarte bine la ea acasă.
A doua zi trezirea foarte de dimineață și plecarea la gară ca să primim pe Johannes și family. Trenul are întârziere cam 50 de minute așa că ne mai pemitem un moment de moțăială în mașină. În sfârșit trenul ajunge, nemții coboară și hotărâm să plecăm la Ariniș ca să mâncăm... trebuia să ajungem la cabană la ora 13 și era abia 8. La Ariniș totul schimbat... șantier peste tot, drum interzis, dar trecem oricum... Ne hotărâm să luăm micul dejun în Humor și ne oprim la pensiunea Nadianca... unde pe bani puțini am mâncat toți 6 foarte bine. Apoi, ne întoarcem la mașină, iar copiii fac baie în Moldova în timp ce noi adulții ne punem la curent cu ce-am mai făcut de anul trecut de când am plecat din Halle.
Spre prânz plecăm la Voroneț și încercăm ca ghidați prin telefon să găsim cabana, care e cam la 3 km de mănăstire. Ei, am cam încurcat drumul, dar l-am gasit și după câteva hopuri și multe gropi am văzut casa care WOW era mai ceva decât ne-am imaginat... arăta mai bine ca pe net (link aici http://www.voronet.srv.ro) iar proprietarii niște oameni formidabili... am găsit casa foarte bine aprovizionată... de la cafea și zahăr, până la hamac, jucării pentru copii, rachete de badminton, mingi, papuci de casă, detergent de vase și chiar bec de rezervă. Aveam grătar în curte, ceaun pentru mămăligă, șemineu... și multe lemne gata tăiate. Și noi și cei din Germania am fost mai mult decât impresionați... și recomandăm cabana oricui... prețul e foarte acceptabil comparativ cu condițiile oferite.
Mi-am făcut o cafea și am plecat cu Cătălin și Johannes la cumpărături în Humor. La întoarcere am încercat să fac un duș, dar boilerul era închis, așa că până la urmă mi-am făcut doar nervi. Spre seară, problema s-a rezolvat. Cătălin și Johannes au făcut grătar cu carnea dată de mama și dovlecei, pâine pe grătar... Seara am stat la palavre la lumina lumânării, apoi somn. Am început bine... sper să se continue tot așa...

Day 2
Azi ne-am trezit târziu și după ce am băut o super coffee, am plecat la cumpărat pâine din sat Am găsit la bar :-) și apoi am mâncat un mic dejun foarte bun. După ce am mai băut o coffee, am plecat la o mică drumeție pe munte, unde am găsit ciuperci, floricele și am făcut poze super.
Spre după amiază, ne-am apucat să pregătim grătarul și să facem mămăligă... a venit însă o ploaie cum numai la munte se poate, astfel încât am abandonat ideea de mâncare în natură și ne-am întors spre cuptorul din bucătărie. Am făcut o masă cu mamaligă, omletă cu ardei și roșii, piure, salată de roșii cu cașcaval, vin sec de murfatlar și vișinată... Lecker... Între timp am început să citesc Parfum de femeie care pare să-mi placă.
După masă, până după miezul nopții am purtat super discuții în germano-engleză, mai ales despre etimologii... am învățat foarte multe, iar atmosfera a fost super faină. Ca amuzament Johannes și Christiane ne-au arătat Ghidul lor de conversație germano-român Wort für Wort și am fost șocați să vedem acolo toate înjurăturile românești scrise ca la carte. Ei erau uimiți cât de sexuale sunt înjurăturile românești, iar noi am rămas fără replică. :-)
Acum simt oarece oboseală dar nu prea mi-e somn! O să mai citesc! Pe mâine!

Day 3
Azi m-am trezit cam târziu și fiind duminică am plecat cu toții la Voroneț. Acolo am avut un feeling aiurea cu plata biletelor, dar până la urmă s-a rezolvat; prețurile sunt foarte acceptabile comparativ cu cele din Occident... e 3 lei de adult, 1 leu de copil și 10 lei foto cu digital și 6 lei foto normal.
Ne-am întors spre casă cu Emmanuel în mașină, ceilalți venind pe jos. Pe drum ne-am întâlnit cu proprietarul care ne-a lăsat o sticlă cu afinată, foarte drăguț din partea lui. Am făcut o mică siestă și apoi o supă la ceaun afară, iar seara Cătălin a făcut o pizza super bună la cuptorul electric; copiii erau în extaz.
Seara am avut iar discuții despre etimologii și am aflat că aproape toate orașele mari din Transilvania au nume germane ... foarte interesant... tre să caut niște exemple; am realizat a mia oară ce puține știu eu comparativ cu prietenii noștri din afară despre România.
Deși păream că sunt în formă îmi este foarte, foarte somn.

Day 4
Azi m-am trezit foarte bine dispusă și după un duș am luat un mic dejun delicios cu șuncă, telemea, unt, dulceață, lapte și good quality coffee. Apoi am ieșit la picnic pe malul Moldovei, făcând mai întâi cumpărături la Humor. Ca rezumat: baie în Moldova, soare, mici (20 păreau mulți inițial :-)), apă minerală, nu bere :-). Spre seară am făcut o plimbare în Gura Humorului. Am vizitat Catedrala, iar un omuleț foare simpatic cu vorbă bucovineană ("intri pe brânci, ieși pe coate"), ne-a dat detalii despre catedrală și deși e în construcție și nu e gata ne-a arătat subsolul catedralei, altarul, pictura din altar. Mi-au plăcut mult schelele, nu mi-am închipuit ce interesant poate să fie să pictezi o Catedrală. Ne-am oprit apoi puțin în parcul de joacă unde ne-am jucat cu o pisicuță de numai o săptămână.
După aceea am făcut o plimbare pe vechea – fosta stradă evreiască și am găsit sinagoga, care deși e în paragină și cam părăsită ne-a impresionat foarte tare. Înainte de a ne întoarce la Voroneț am mâncat în Humor ciocolată de casă și câte o înghețată. Seara am avut o discuție constructivă cu Jonathan (care a terminat clasa a 4a) despre școala noastră și a lor și iar am constatat cât de practic e curriculum-ul lor și cât de inutil al nostru. :-(
După masă am stat la discuții despre povești – am povestit despre frații Grimm, Ion Creangă, despre arhetipurile din povești... despre cât e de bine ca poveștile să aibă întotdeauna happy end și din nou despre etimologii – de verificat dacă există vreo legătură între neamț și neam, Johannes așa susține. Acum e aproape 2, mi-e somn și simt oboseala; mâine la Cacica ...

Day 5
E târziu, dar nu prea mi-e somn... mă uit la Anatomia lui grey în timp ce încerc să și notez câte ceva despre ziua de azi. Dimineață m-am trezit la 10 și după mic dejun am plecat la Cacica. Pe drum am primit un telefon de la școală cu o situație care trebuie trimisă urgent... hmm, din păcate sunt departe și în vacanță și nu pot ajuta prea mult :-(
Spre Cacica am confundat drumul, pe unde am luat-o noi se poate ajunge doar pe jos. În schimb ne-am oprit și am vizitat Mănăstirea Humor, unde maicile se pregăteau de hram; am urcat în turn, de unde vederea e foarte frumoasă. La întoarcere ne-am oprit la cimitirul evreiesc - suuuper interesat. Johannes a intrat, doamna de la casa de acolo vorbea germana foarte bine :-) Am făcut poze super.
Pe drumul înapoi am cumpărat gogoși și am baut bere de casă bocovineană fără alcool - nu mi-a plăcut. Ajunși înapoi acasă am dormit apoi am băut coffee citind. Cătălin cu Johannes au plecat pe munte, iar Christianne a făcut focul afară ca să gătim spaghetti la ceaun. Cătă m-a sunat de pe munte, iar eu credeam că e în față, așa încât făceam din mănă aiurea... pe drum, în fața curții era un homless debusolat, nu știa ce am cu el și de ce fac așa de disperată din mână :-)
Seara după masă m-am jucat cu Emmanuel și Jonathan și am redescoperit că jocul are limbaj internațional pentru că m-am înțeles perfect cu copiii deși eu vorbesc doar o brumă de germană, iar Jonathan doar puțină engleză. Cert este că ne-am distrat foarte bine și după vreo oră de joacă, copii abia au plecat la somn. Mâine plecăm la Cacica !! let’s hope so ...

Day 6
Dimineață după mic dejun, pe când ne pregăteam să plecăm spre Cacica... aflăm că e cât pe ce să nu mai plecăm pentru că Jonathan părea bolnav.
Într-un final ne hotărâm să plecăm, Jonathan nu e chiar așa de grav. Ajunși la Cacica am vizitat mina (7.5 lei de persoană și 5 lei de copil, sincer mi separe foarte accesibil). În mină ne-a plăcut foarte mult, ne amintea de copilărie și excursiile la Cacica de atunci. E de amintit domnișoara cu explicațiile, avea o engleză foarte curată, explicațiile erau foarte clare; totul foarte interesant...de exemplu că se extrag 9 tone de sare în 8 ore și se estimează că mai este sare pentru încă 500 de ani. După mină am plecat la piscina cu apă sărată scoasă din mină... frumos... cabine de schimbat hainele, budă acceptabilă... dușuri... prețuri foarte bune inside (2 lei o bere, 1.5 coffee, 1 leu snacksuri). La întoarcere m-am jucat puțin cu Emmanuel, apoi somn și coffee. Am terminat Parfum de femeie... nu știu ce să cred... mi-a plăcut, dar nu fel de mult ca și filmul... cred că e prima dată când spun asta... sunt foarte diferite.
Seara am gătit orez cu oase garf :-), vinete pe grătar, cârnăciori cu bere și vin roșu. Seara am discutat despre ceșetorie, revoluție și iar despre etimologii. O zi plină, obositoare, dar frumoasă.

Day 7
Dimineață după coffee, grupul german a plecat la o drumeție pe munte iar noi la Humor pentru cadouri. Într-un final am cumpărat o carte despre Bucovina în română, germană și engleză și un mic suvenir cu Gura Humorului pentru ei. Am avut oarece probleme la librărie deoarece nici o carte nu avea prețuri, ceea ce a provocat multă enervare... trebuia mereu să te duci cu cartea la tanti să îți spună prețul și când să plătești te trezeai că e alt preț. Nu știu de ce mi s-a părut cam suspect, deși librăria era Alexandria... poate că de fapt e vorba de incompetența doamnelor de acolo. Seara am plecat la slujba de priveghere înaintea hramului la Humor, unde era și Î.P.S. Pimen. Sincer, nu mi s-a părut foarte frumos, mă așteptam să mă impresioneze mai mult, dar vocile mi s-au părut ruginite, noroc de măicuțe că mai salvau situația. Ce m-a surprins a fost faptul că era foarte puițină lume... cel mult 30 de persoane. Seara am făcut cartofi cu cașcaval, iar Cătălin a făcut clătite cu gem de piersici și miere de albine, Die Deutsche Manschaft preferând clătitele cu zahăr. Acum mi-e soooomn... oboseală mare.

Day 8
Azi ne-am trezit greu din cauza oboselii de ieri. Ne-am apucat de bagaje și a fost mai ușor decât am crezut. Am avut un mic dejun plin, apoi am mâncat pepene verde cu copiii. După ce am terminat cu bagajele și cu curățenia în cabană am deschis laptopul și le-am arătat poze și câteva imagini de la nuntă.
După amiază Die Deutsche Manschaft a plecat spre Vatra Dornei, cu trenu românesc de data asta... Jonathan plângând că trebuie să plece! Am cumpărat suveniruri pentru family din Humor, apoi am plecat la Suceava, oprindu-ne pentru cumpărături în Carrefour. Am mers la Cătă acasă și am vizitat pisica, rămânând muți de uimire cât a crescut...
Acum scriu de acasă, Cătălin doarme... am mâncat porumbi fierți și am citit (am început Coelho, Vrăjitoarea din Portobello, carte de vacanță). Mâine mergem la nuntă la Dorohoi.
Concluzie: vacanța în Bucovina a fost super, cabana și condițiile excelente, am învățat multe, m-am distrat, păcat că nu prea am apucat să mă și odihnesc. GATA!!!