statul are mirosul fin

statul se preface că nu vede ceea ce se întâmplă chiar sub nasul lui. Iar statul, să fii sigură, are mirosul fin. Există oameni tâmpiți, de acord, dar state tembele, nu. Statul se face așadar, că nu vede, n-aude, pentru că este convins că mașinăria lui juridică își va rupe dinții în vechiul kanun. (p. 75)

Un Kadare cu patru romane, un deliciu. Am mai spus-o, nu știu de ce, dar iubesc cărțile albanezului încă de când am citit Generalul armatei moarte. E plin de apăsare, de istorie nedescoperită, de chestii nasoale, dar îmi place la nebunie. De când am fost prima dată în Albania îl iubesc și mai mult. Cred că albanezii sunt un popor fascinant, cu o istorie și un sânge năvalnic, despre care ar trebui să știm mai multe. Aprilie spulberat e povestea lui Ghiorgu, un tânăr prins fără să-și dorească asta în străvechiul obicei al gjakmarrjei - o obligație ca fiecare ucidere sau jignire să fie răzbunată la fel, la infinit. Adică, tu mi-ai omorât sau jignit pe cineva din familie, eu te omor, apoi cineva din familia ta, după timpul cuvenit de 30 de zile (asta dacă primește răgazul acesta) omoară pe altcineva din familia mea, apoi tot așa până se stinge o familie. De regulă, femeile și copiii sunt ocoliți, dar se mai intâmplă să cadă și ei victime. Toate astea fac parte din Kanun - un cod de legi străbun care guvernează Albania, în ciuda modernității (aflăm că și în 1950 gjakmarrjea încă mai era valabilă la Skhodra). Dacă voiai să supraviețuiești trebuia să te închizi de bună voie într-un turn de veghe și acolo, în întuneric, erai ferit de crimă. Se pare că până de curând au fost valabile turnurile astea de veghe (foarte interesanți albanezii ăștia, jur!).
În Cine a adus-o pe Duruntina facem cunoștință cu o veche legendă albaneză. Doruntina este măritată departe, în Boemia, dar vine acasă într-o noapte și pretinde că a fost adusă de Kostandin, fratele ei. Daaaar, frate-su e mort și îngropat de 3 ani, alături de ceilalți 8 frați, omorâți într-un război scurt și sângeros. Așadar, cine a adus-o pe Doruntina e misterul satului, mister pe care căpitanul Scelsi trebuie să-l dezlege. Foarte faină poveste, iar finalul te lasă și mai mult în aer.
Mesagerul triteții e un turc trimis în Balcani să distribuie feregele, portul acoperitor musulman pentru femei. Inițial omul e cuprins de simțul datoriei (cum? femeile acolo sunt descoperite?!), dar apoi devine conștient de povara datoriei și convins că femeile ar trebui să rămână așa. Ca o curiozitate, în 2 ani în Albania (Tirana, Elbasan, Durres și ceva timp pe drumuri) nu am văzut decât o singură femeie acoperită și aceea părea turistă :-)
În Comisia serbării e vorba despre un eveniment istoric real. Turcii au anunțat pacea și o mare serbare prin care să semneze acest lucru. Au adunat toți conducătorii albanezi și i-au măcelărit. Foarte interesant, de citit mai mult.
foarte fain e Kadare, dacă nu l-ați citit niciodată nici nu știți ce ați pierdut.
Ismail Kadare - Aprilie spulberat (Cine a adus-o pe Doruntina, Mesagerul tristeții, Comisia serbării), Editura Polirom, 2004

ciorbă reîncălzită

ei, așa îmi place mie să mă torturez uneori. Când am văzut că a apărut Grey mi-am zis că nu o să o citesc că nu mai am timp de pierdut cu aceeași poveste. Dar, never say never. Cum am primit cartea electronic, am și citit-o. E same old story, volumul I, dar din perspectiva domnului Christian Grey. Mă așteptam la ceva mai multe chestii de trăire interioară, but no. E reluată toată povestea cu Anastasia, și din când în când câteva detalii. Tot timpul precizează cât e ea de frumoasă și ce atras e de ea, ca și cum nu ne-am fi prins din cele 1000 de pagini din 50 Shades. ei bine, de citit dacă ești închis într-un hotel și asta e singura carte disponibilă :-)
E.L. James - Grey, Editura Trei, 2015