luni, 30 noiembrie 2009

tractoarele în limba ucraineană


cum ar fi ca tatăl tău, intelectual de 84 de ani, să te sune și să-ți spună că vrea să se căsătorească cu o tânără de 36 de ani, blondă, frumoasă și cu sâni superiori, botticellieni?!? eee.... ei, despre asta e vorba în Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană, romanul scris de Marina Lewycka, pe care l-am citit toată ziua de ieri. Cum n-am chef să fac un rezumat al cărții postez de pe site-ul Poliromului:

Pornind de la un element autobiografic (cartea despre rolul tractoarelor in istoria Ucrainei moderne scrisa de tatal ei), autoarea construieste povestea lui Nikolai, un vaduv ucrainean in virsta de optzeci si patru de ani, cetatean britanic naturalizat, un ins excentric, trasnit, egoist si gindind logic doar atunci cind e vorba de combustia interna. Dupa moartea sotiei, ratacit intr-o mare de zile si nopti solitare, el redescopera iubirea in persoana oportunistei Valentina, o ucraineanca de treizeci si sase de ani, blonda si divortata, care doreste sa obtina drept de rezidenta in Anglia si se instaleaza, cu „sinii ei superiori, botticellieni”, in casa si in viata batrinului, explodind ca „o grenada trandafirie si zulufata” in familia lui. Cele doua fiice ale lui Nikolai se dau peste cap sa-l extraga din hatisul amoros si juridic in care s-a afundat si, in cursul luptei impotriva dusmanului comun, surorile – care nu se iubeau mai deloc una pe alta – se apropie, invata sa se cunoasca si afla, impreuna cu cititorul, episoade tragice din istoria familiei si a tarii lor de origine. Scrisa cu verva si duiosie, ingenioasa si plina de umor, Scurta istorie a tractoarelor... este una dintre cartile pe care nu le poti lasa din mina pina la ultima pagina.

cartea are tot ce trebe pentru o carte de vacanță: umor, personaje haioase, scriitură frumoasă, rapid de citit. mie mi-a plăcut; mă bucur că am avut inspirația să o iau cu mine în mini-vacanță. Vacanță care mâine se termină... într-un fel mă bucur... prea am lenevit... lectură și filme... pijamale... mâncare bună și din când în când o hîrjoneală cu motanul. da să revenim la tractoarele noastre... cartea e fun, are multe fragmente amuzante, iar pe lângă asta are o poveste de dragoste cu năbădăi, o poveste tristă din război, o privire asupra aștepărilor și adaptării emigranților din est în Anglia (imediat după război și în zilele noastre) și în plus... o istorie a tractoarelor în limba ucraineană. :-)

pozele sunt de aici, aici și aici.

7 suflete

da, e vorba de un alt film... Seven pounds... film lung și aparent plictisitor; finalul face tot filmul (deși de pe la jumate devine cam previzibil). Filmul începe cu un apel la unuunudoiul american prin care un tip (Will Smith) își anunță propria sinucidere... și continuă cu scene aparent nelegate între ele... care e povestea? Ben Thomas (de fapt ăsta e numele lui frac-su), un workaholic, omoară din neglijență 7 persoane (inclusiv iubita)... și pentru că nu poate trăi în remușcări caută alte 7 persoane, total necunoscute, pe care să le salveze... să le schimbe viața atât de radical încât să pară că au renăscut. ... Acuma că dau rewind în mintea mea la film realizez că mi-a plăcut... și chiar l-aș recomanda pentru o seară de duminică. Finalul mi-a amintit de un citat drag mie din Micul prinț - on ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux (Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.)

duminică, 29 noiembrie 2009

Adam și Eva reloaded

lenevim! și dacă tot lenevim citim și ne uităm la filme. toate recomandate! - de prieteni, de blogosferici, de site-uri de profil. Azi a fost rândul lui The fountain. tre să recunosc că filmele astea new age nu sunt chiar pe placul meu. Cătă, obosit fiind, a adormit după primele 10 minute... eu m-am uitat până la capăt... deci... e o poveste despre dragoste și moarte cu trei personaje principale - conchistadorul Tomas (din Spania secolului al XVI-lea) care pornește în căutarea Fântânii Tinereții (care are puterea de a-i face pe oameni nemuritori); Tommy Creo, cercetător din anul 2000 care caută un leac pentru cancerul soției sale, Izzi; și în fine, astronautul Tom din secolul al XXVI-lea. Toți trei au aceeași căutare...
ehei... povestea e lungă, muzica frumoasă, filmul e bine făcut. Cu toate astea a avut ceva ce nu m-a convins. Povestea filmului mi-a amintit imediat de Adam și Eva, romanul lui Rebreanu, (citit prin liceu)... care mi-a plăcut mai mult ca filmul ăsta... deși nu a devenit one of my favorites, recomand filmul... măcar pentru coloana lui sonoră (aici e o mostră :-).

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

celebrul Mau


Da dom'le! Am ajuns s-o văd şi pe-asta! Mau a ajuns atât de celebru încât a ajuns să fie scris de elevii de clasa I. Cum s-a întâmplat de fapt... la ora de scriere la clasa I D doamna învăţătoare cere copiilor să formeze cuvinte cu literele cunoscute... Ilinca se-ncruntă... amestecă literele şi se luminează: MAU... ce cuvânt e ăsta?!? întreabă doamna... Mau e motanul lui Lori şi al lui Cătălin... spune Ilinca... Aaaa, dacă e nume de pisoi, atunci să-l scriem... spune doamna...
şi astfel toată clasa (29 de copii) au trecut în caieţelul de scriere numele lui Mau. Ce mai... avem motan celebru... mă întreb ce urmează?!? să apară în abecedar, în cărţile de literatură, în enciclopedii... poate chiar în cărţile de istorie... :-))

vineri, 27 noiembrie 2009

begonie de-a lui mama. friday flower

pentru că mâine dinimeaţă plecăm la ai mei pentru mini-vacanţa de 4 zile. yupiiii.... :-)
friday flower de azi este o begonie galbenă îngijită cu drag de mama. :-)
friday flower este ideea jurnalului Anei.

joi, 26 noiembrie 2009

Vremurile... timpurile... copilăria...

Doamnă, copiii s-au schimbat... aud deseori la job de la părinţi, profi şi chiar de la copii.
De cele mai multe ori răspunsul meu este: nu copiii s-au schimbat, timpurile s-au schimbat...

citind Paddy Clarke ha, ha, ha am realizat pentru a mia oară că am dreptate. Copilăria ca trăire a suferit puţine modificări în timp... doar vremurile s-au schimbat. Copiii încă sunt curioşi, naivi, răutăcioşi fără motiv... Patrick, personajul principal al cărţii lui Roddy Doyle, m-a impresionat peste măsură... e motivul pentru care am citit cartea într-o săptămână (deşi e uşor de lecturat)... am savurat fiecare fragment, de multe ori m-am întors şi am recitit... Încă sunt uimită de scriitura (şi probabil şi traducerea Poliromului e excelentă) lui Roddy Doyle... uşurinţa cu care povesteşte... de multe ori puteam să jur că un copil a scris cartea asta (de vreo 7 ani ascult în fiecare zi copii de vârsta asta - ştiu ce vorbesc!). Nu am chef să povestesc cartea, postez doar un fragment de aici... vă invit să o citiţi...şi apoi să povestim! :-)
Paddy Clarke ha, ha, ha este povestea unui băiat care trăieşte intr-un cartier muncitoresc, la începutul anilor ’60. Împreuna cu tovarăşii lui, Paddy cutreiera străzile, jucindu-se de-a cowboyii si indienii, facind funeralii vikinge sobolanilor morţi, scriindu-si numele in cimentul proaspat sau dind foc la te miri ce. Iar autorul surprinde senzatiile si limbajul copiilor cu o naturalete remarcabila, fara artificii sau sentimentalisme. Tot ce-si doresc acestia este sa se intimple ceva, orice, inainte de a realiza ca lumea se va schimba pentru totdeauna, si nu in bine. Cind isi da seama ca parintii lui sint pe cale sa se desparta, Paddy sta treaz cite o jumatate de noapte, soptind intruna formula magica „Terminati, terminati!”. Strategia nu functioneaza, insa credinta lui naiva reuseste in mod miraculos sa destabilizeze prejudecatile cititorului, introducindu-l in universul fermecat si fermecator al unui copil care incearca sa inteleaga lumea adultilor.
pozele sunt de aici, aici şi aici.

miercuri, 25 noiembrie 2009

nu-i Crăciun, e doar învăţare! Supărarea lui Teofan (episodul 2)

vă mai amintiţi postarea asta? azi am avut parte de o altă supărare de-a lui Teofan. La grădiniţă doamna educatoare i-a zis că anul acesta serbarea de Crăciun va fi doar între copii - fără părinţi! şi fără alti spectatori! Tefo e supărat... nu-i place de gripa porcină... din cauza ei nu are parte de o serbare normală... şi e ultima de Crăciun la grădiniţă (la anul e şcolar :-)...
Se uită încruntat la mine: Lori, da asta nu-i Crăciun, e doar învăţare! (de poezii... )

marți, 24 noiembrie 2009

luni, 23 noiembrie 2009

dincolo de nori...


e starea mea... :-) muncă, prezentare, comisie metodică, orientare şcolară şi profesională, mape, muncă, muncă, muncă... :-) o săptămână bună vă doresc! :-)

duminică, 22 noiembrie 2009

politichie

n-am mai votat de 2 ani... din motive de domiciliu, identitate şi bolentin. Da acuma-s în regulă aşa că o să votez - pentru că îmi pasă şi pentru că nu vreau să profite altcineva de absenţa mea.
Problema - şi dilema - e eu cu cine votez?
păi... pe domnul preşedinte TB o să-l tratez aşa cum ne-a tratat el pe noi - o să-l ignor! a, la asta o să mai adaug o sancţiune pentru promovarea ebei (nulitate politică);
- domnul Crin nu-mi place - pur şi simplu nu-mi inspiră încredere!
- domnul Geoană mi se pare o persoană slabă - singurul lui atu e soţia - o doamnă respectabilă şi capabilă;
- tribunul şi Gigi ies din calcul;
- Oprescu - deşi nu-mi place deloc sloganul lui fotbalistic (Hai România ?!?!) acum vreo 2 luni pe el l-aş fi votat... acum nu mai ştiu!
- singurul care mi-a plăcut în toată campania asta a fost Remus Cernea - mi s-a părut o persoană cu bun simţ. îmi place motto-ul lui cu Think big, îmi plac ecologiştii, îmi place că are floarea-soarelui ca simbol :-) Cu toate astea, ştiu că n-are şanse...
ceilalţi candidaţi nu contează - nu-i cunosc... nu m-au impresionat cu nimic.
deci... eu cu cine votez?!!? încă nu ştiu... da aflu eu până mă duc să votez :-)
Duminică plăcută vă doresc!
later edit: am votat... n-a contat! Greaţă... mi-e greaţă! :-(

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Citrus maxima

Nu-mi place grepfruit-ul. da-mi plac portocalele. de vreo săptămână am făcut o mică pasiune pentru pomelo. Azi dimineaţă, de curiozitate i-am dat un google şi iaca ce descopăr: că pomelo (Citrus maxima sau Citrus grandis) deşi este adesea considerat o varietate de grapefruit, în fapt grepfruit-ul este un hibrid dintre pomelo şi diferite soiuri de portocal.
Chinezii credeau ca acest fruct îi apara de rele, cred şi eu după beneficiile pe care le are:
- stimuleaza sistemul imunitar; - efect antioxidant, elimna radicalii liberi; - stimuleaza secretiile digestive; - ajuta la eliminarea toxinelor din organism; - contribuie la reducerea colesterolului; - favorizeaza absorbtia fierului în intestin; - activeaza acidul folic (şi pentru că sunt în perioada preprenatală bag mult acid folic în mine); - are un rol important în producerea hormonilor de catre glandele suprarenale; - curata ficatul; - tonifica vasele capilare; - determina încetinirea arterosclerozei; - poate fi un remediu în cazul infectiilor virale si bacteriene; - însoteste cu succes tratamentul pentru glaucom, diabet,etc - frâneaza procesul de îmbatrânire; - întareste oasele, creste rezistenta organismului; - reduce stresul si oboseala; - scade riscul aparitiei cariilor etc.
inspirată de aici şi aici.
scuze pentru banalitatea postului, e sâmbătă, am citit toată ziua... nu am o dipoziţie prea bună.

vineri, 20 noiembrie 2009

o zi ca o păpădie. friday flower

m-am trezit la 7. era soare. dar mă durea stomacul. tare. am luat o pastilă şi m-am ghemuit înapoi în pat. la 8 jumate m-am trezit iar... am făcut un duş, m-am jucat cu motanul, m-am uitat la tembelizor. la 9.45 mă prgătesc să plec la job... şi superba mea geantă albastră cu documente se rupe... prea tare ca să mai ies aşa... apelez la rezerve... o fostă geantă de laptop... constat că Mau a testat-o. ei, merge... nimeni n-o să-şi dea seama. Dau să ies pe uşă şi realizez că cheile mele au rămas la Cătălin. sun nervoasă, iar Cătă săracul vine repede şi îmi aduce cheile. plecăm amândoi spre joburi. afară e tot soare şi cald şi frumos. Pe drum mă întreabă dacă nu vreau să merg în martie (când facem 10 ani împreună) în Malta... vreau, cum să nu vreau?!?!? ne zâmbim, ne pupăm, plecăm grăbiţi fiecare spre jobul lui. Ajunsă la job mă apuc de treabă... dar e vineri şi programul e scurt. E încă soare, cald şi frumos. Aflu că meci-ul (menesterul educaţiei adicălea) a dat comunicat de presă: pe 30 noiembrie suntem liberi - 4 zile de mini-vacanţă, yupiiii), iar de pe 11 decembrie gata şcoala. Suntem în concediu fără plată. vacanţă prelungită, bani foarte puţini. M-aş întrista, dar afară e soare, cald şi frumos. şi am de pregătit o prezentare pentru luni dimineaţă. Aşa că îmi mai fac o cafea, scriu postul ăsta şi mă apuc de treabă. :-)
a, friday flower de azi sunt 2 păpădii de la Ezăreni. Ziua de azi mi-a amintit de ele. Seară frumoasă.

joi, 19 noiembrie 2009

no smoking today

azi e ziua naţională fără fumat. la şcoală s-a făcut o super activitate pe tema asta. Ca un nefumător convins ce sunt, nu pot decât să susţin şi să promovez!
chestie îmbucurătoare: căutam prin şcoală 2 ţigări pentru un experiment foarte interesant făcut de doamna de chimie: maşina de fumat se cheamă (copiii văd concret ce se depune în plămâni). Şi m-am dus la toţi fumătorii: 4 din cei 5 pe care-i ştiam renunţaseră la fumat! şi nu de dragul zilei naţionale: 3 pentru sănătate, 1 din cauza finanţelor. Wow - 4 din 5 în ultima lună! (nu cârcotim, da acuma să vedem cât îi ţine).
un desen făcut de un elev foarte talentat:

cât de bine e acasă

- postare din 27 noiembrie 2009; din motive necunoscute mie nu pot posta atunci :-)

de ieri sunt la Boto la ai mei. după ce aseară Cătălin a deschis wirlessul la întâmplare și m-a anunțat vesel că avem net ?!?! (deh, ai mei stau în buricu târgului :-)) m-am tot foit pe net gândindu-mă ce să postez. Am atât de multe amintiri aici, că mi-e greu să aleg. Am vrut să scriu despre cărțile mele vechi (provocare veche de la Cora), despre colecția de timbre, despre obsesiile mele adolescentine, despre stickerele de pe ușă pe care le am de la 14 ani... și despre multe, multe altele... am început vreo 3 postări, sper ca măcar pe asta să o termin (cartea despre tractoare pe care o citesc e așa de faină, că mă desprind greu de ea :-). Am pozele salvate pe card... așa că am tot timpul să postez... acum vreau doar să scriu despre cât de bine e acasă... camera mea, salată boef, mama cu alinturi (coffee dimineața, cola și apă pe tavă lângă pat, fructe, dulciuri), motanul e fericit și toarce, eu sunt în pijama de dimineața... toată ziua am stat în pat și am citit. și nu pot să cred că mai sunt încă 2 zile libere... mini-vacanța asta, cu toți banii ei puțini e totuși tare bine venită. Seară frumoasă...
și un cântecel potrivit cu starea mea: Green Grass of Home. e tare bine acasă... :-)

miercuri, 18 noiembrie 2009

părinţi fără voie. 10 consecinţe.

am primit pe mail:
mi s-a părut o campanie foarte inspirată şi FOARTE necesară. Trageţi cu ochiul pe site-ul lor http://www.parintifaravoie.ro/ şi o să vedeţi de ce! Felicitări Asociaţiei Române a Tinerilor!

marți, 17 noiembrie 2009

radiomagnetofon pentru îngrijirea părului


asta scria pe cutia Cd-player-ului cu MP3 luat de la Kaufland acum vreo 2 luni :-))

luni, 16 noiembrie 2009

ce nu-mi place

Am primit de la Cora acum vreo 2 luni (mai bine mai târziu decât niciodată, nu?) următoarea leapşă: să scriu despre lucrurile care nu-mi plac.
Deci... ce nu-mi place/ce nu-mi plac... :
  • monedele (monezile?!) iecs, nu-mi place să le ating, să le am în buzunar! să zicem că prefer bancnotele :-)
  • când pierd o postare lungă în care am investit timp şi am uitat să salvez (noroc că acuma blogger salvează automat);
  • nesimţirea oamenilor care aruncă hârtii pe jos;
  • insistenţa deranjantă;
  • crema de zahăr ars şi papanaşii "clasici";
  • buzele crăpate (de aceea am tot timpul strugurel la mine);
  • părul nespălat;
  • cafeaua proastă;
  • să intre cineva în bucătăria mea - nici eu nu intru în a altora fără invitaţie;
  • să văd cum se găteşte;
  • şi tot la capitolul ăsta - persoanele care gătesc cu bijuterii la mâini - greţos!!!
  • mâncarea iute;
  • să transpir;
  • să alerg, să mă grăbesc;
  • oamenii agresivi;
  • să fiu "convinsă" împotriva voinţei mele - de, nu-mi place că nu sunt asertivă;
  • să văd femeile din România neîngrijite, preocupate de slugărirea bărbatului şi a copiilor, femei cu o stimă de sine mai mică decât respectul bărbatului pentru ele;
  • să mă descalţ la intrare - deşi mă conformez;
  • zilele de luni;
  • fustele şi ciorapii lungi;
  • pupăturile între rude;
  • prejudecata şi discriminarea de orice fel;
  • încăpăţânarea în educaţia copiilor; rezistenţa la schimbare în domeniul ăsta;
  • politicienii;
  • canicula;
  • piţipoancele şi cocalarii (groaznice cuvinte, da potrivite pentru genul ăsta de persoane);
  • persoanele care nu au încredere în viitor; pesimiştii exageraţi;
  • oamenii care spun că nu au timp să citească... dar stau cu orele la porcăriile de la teve;
  • snobismul;
  • vânzătoarele din mall care strâmbă din nas la orice întrebare;
  • întrebările despre viaţa personală (da când te măriţi, da ai un prieten, da ce lucrează... după ce te-ai măritat urmează: da când faci copii? da de ce nu faci copii? .... după ce faci un copil... pe când al doilea? etc. etc.)
  • ehei, lista e muult mai lungă, mă opresc deocamdată aici.

leapşa asta m-a umplut de frustrare, n-o mai dau nimănui :-))

duminică, 15 noiembrie 2009

premiu şi leapşă :-)

de la Ana-Maria şi de la Cora:

In ce fel de animal ai vrea să te reincarnezi? girafă sau cal!
Ce ţi-ar lipsi cel mai mult in viaţă? persoanele pe care le iubesc...
Ce apreciezi cel mai mult la o persoană? charisma, responsabilitatea, atitudinea pozitivă :-)
Care-i culoarea preferată pentru haine? verde şi maro! în liceu aveam o profă de istorie care se îmbrăca doar în verde şi maro, iar noi ne tot hlizeam pe tema asta... :-)) în principiu îmi place să mă îmbrac în culori închise, dar cu un tuşeu (?!) colorat... o eşarfă, un şal, o broşă, un colier... ceva acolo :-)
Trei cuvinte care te definesc ca persoană... me, myself and I... :-)) pe bune acuma... entuziasm, nonformal (?!) şi zâmbete :-)
O calatorie pe care ai vrea sa o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi? îmi place la nebunie să călătoresc... în ultima vreme îmi doresc să revin la Berlin, la Halle... My dream travel este Marocul... la Marrakech... :-) Cătălin spune că e posibil :-)
Citatul/zicala preferata... "Umple-ţi zilele cu viaţă, nu viaţa cu zile!" (Nora Iuga)
Ce ţi-ar plăcea cel mai mult sa faci? Dimineaţa să mă trezesc în vacanţă, să am parte de o cafea bună... să citesc ce vreau eu... la prânz să am parte de siestă... după-amiza să citesc, iar seara să ies cu prietenii prin oraş aiurea :-)
Daca nu ai face ceea ce faci in fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-i umpli timpul? mi-ar plăcea să fiu bogată... să pot să citesc... să călătoresc mult, să învăţ limbi străine...
Care e cea mai mare extravaganţă a ta? am eu nişte extravaganţe ... da nu le spun... financiar vorbind - faptul că-mi cheltui lunar cel puţin 25% din salariu pe cărţi, iar în vremurile actuale, chiar că e o extravaganţă :-)
dau mai departe Danei.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice

parabola crucii omeneşti:
Un om îşi ducea crucea lui cea grea. O ducea, o căra şi în cele din urmă i se adresă lui Dumnezeu ocărându-L. Că prea e grea crucea. Că îi lasă urme pe gât, că-l striveşte, că-l îndoaie. Nu mai poate. Dumnezeu i-a auzit jelania şi i s-a îndurat de el.
"Bine, zice, vino după mine, nefericitule."
Îl duce în faţa unei enorme grămezi de cruci.
"Uite, vezi, toate astea sunt cruci omeneşti. Aruncă-ţi crucea şi alege o alta. Poate că vei găsi una mai uşoară."
Omul se veseli şi se puse pe încercat. Îşi pune una pe umăr: "Nu, prea e grea. Mai grea decât a mea." Şi ia alta. Toată ziua nu face altceva decât să alerge în jurul muntelui acela de cruci şi nu izbuteşte să aleagă vreuna. Erau grele crucile oamenilor. În sfârşit, spre seară, nimereşte una:
"Iată, zice el, asta e mai uşoară decât celelalte. Asta nu e o cruce, e o adevărată plăcere."
Atunci Dumnezeu zâmbeşte:
"Păi asta e vechea ta cruce, cea pe care ai aruncat-o azi dimineaţă..."

Fragmentul face parte din Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice de Andrei Makine (un emigrant din URSS în Franţa), carte pe care am citit-o azi (200 de pagini, scris frumos, e lectură de o zi). E povestea lui Ivan Demidov, care a luptat în al doilea război mondial şi care e decorat cu crucea de aur, cea mai înaltă distincţie militară (Erou al Uniunii Sovietice). Pe un câmp de bătălie unde zăcea rănit este salvat de infirmiera Tatiana, cu care se va căsători după război. Anii de pace, sunt mai dramatici decât anii de război - cu sărăcie, foamete şi secetă. Se mută într-o suburbie a Moscovei unde i se naşte o fiică, Olia. În timp, la fiecare 9 mai, ziua victoriei, este silit să joace în continuare comedia patriotismului de paradă, povestind şcolarilor războiul altfel decât a fost... ajungând într-un final să nu mai deosebească adevărul de invenţie. După moartea Tatianei (în îmbulzeala de la coada la unt de la Gastronom) dă în alcoolism, spre revolta partidului. Olia, după ce a terminat Institutul de limbi străine, şantajată de K.G.B. pentru o aventură de-o noapte cu un sportiv francez, devine prostituată de lux în slujba serviciilor secrete sovietice. Evident că momentul în care află de soarta fiicei sale, este unul dezastruos pentru Ivan... care se dedă la vandalism într-un magazin de tipul shop-urilor nostre dinainte de revoluţie.
Nu ştiu de ce am avut impresia că va fi o carte comică... de la primele pagini însă m-am înfiorat de cruzimea războiului... imaginea în care un neamţ omoară un copil (fratele lui Ivan) luându-l în baionetă "ca pe o frigăruie" şi mai face şi o poză - încă mă urmăreşte. Cartea mi-a plăcut... şi subiectul şi scriitura... abia aştept să mai citesc ceva de Makine (mai am în bibliotecă Crima Olgăi Arbelina). Perioada comunistă... cu patriotism de faţadă, cu cozile la salam şi unt (doar 2 pachete de persoană!) m-a umplut de remember. Şi nu ştiu de ce, mi-a amintit de bunicii mei, amândoi veterani de război... şi mai ales de bunicul Traian (dacă-mi amintesc bine a ajuns până în Munţii Tatra)... care nu povestea niciodată de perioada aceeea... ştiu că nu-şi putea îndoi degetul mic de la o mână şi că era de la o schijă din război. atât. era un om vesel... nu ştiu ce fel de amintiri îi răscolea războiul... dar nu voia să povestească despre asta. Acum e prea târziu să aflu... bunicul s-a dus acum 3 ani... o s-o mai întreb pe mama... poate ei i-a spus mai multe...

vineri, 13 noiembrie 2009

Lili nasha. friday flower


Lili nasha e prietena mea... adică înainte de a fi nasha mea de cununie a fost colega, şi apoi prietena mea. Ne-am întâlnit acum vreo 5 ani prin septembrie şi ne-am început "relaţia" cu o mică neînţelegere legată de un proiect (Impact, of course). Ea voia să se implice şi credea că eu nu vreau asta... ne-am reglat neînţelegerea şi de atunci am devenit prietene. După ce a plecat Angie în Canada nu credeam că o să mai găsesc o persoană cu care să vorbesc de 5 ori pe zi la telefon şi tot să mai am ceva să-i spun. Dar am dat peste Lili şi apoi peste Anca :-) dar despre Anca... în altă poveste. Acum revin la Lili. Cuvintele nu mă ajută prea mult ca să descriu ce înseamnă ea pentru mine; pentru că ceea ce simt pentru prietenia noastră depăşeşte cuvintele. Profit de friday flower pentru a posta o super fotografie cu ea şi cu florile de câmp pe care le iubeşte. Şi mai profit să-i mulţumesc... pentru că a acceptat atât de uşor să ne cunune, pentru că e cea mai cool nashă ever, pentru că-mi zâmbeşte de fiecare dată când mă vede, pentru că mă sună doar ca să mă salute şi să vadă ce fac, pentru că e colega mea de IMPACT, pentru că e atât de creativă, pentru că e prietena mea! :-)

friday flower este ideea jurnalului Anei.

joi, 12 noiembrie 2009

aşteptând Crăciunul...

mai avem de dormit 42 de nopţi :-)

miercuri, 11 noiembrie 2009

educaţie pentru viaţa privată

educaţia pentru viaţa privată face parte din noile educaţii.. şi din păcate, în Românica nu e deloc valorizată. Noi ca români nu ştim să respectăm viaţa privată a celorlalţi... ne băgam nasul în curtea vecinului (eventual îl şi ajutăm să-i moară capra :-), ne interesează orice despre oricine. Discreţia nu e chiar punctul nostru forte. pe de altă parte, nici nu suntem educaţi (şi nici nu ne educăm copiii) pentru viaţă privată. Altfel stă treaba prin străinătăţuri. Am admirat nemţii pentru discreţie şi pentru vehemenţa cu care refuzau să răspundă la subiecte considerate de ei tabu (cum ar fi venitul familiei, ce salariu căştigă etc.).

azi am asistat la prezentarea tezei de doctorat a unei foste colege de facultate - Lili S. (cu care am petrecut muuuulte ore schematizând cursurile în sesiune :-). Exact pe tema asta... educaţie pentru viaţa privată... mi-a plăcut... m-a inspirat... m-a mobilizat! Felicitări Liluţă!

later edit: apropos de respectarea vieţii private, mi-am amintit de bancul ăsta:
Un ardelean merge pentru prima dată cu trenul intercity. La un moment dat în compartiment intră un negru. Curios din cale afară ardeleanul nostru îl întreabă:
no dragu tati apoi matale de unde eşti?
aaa, eu sunt din Africa!
no bine bine din Africa, da din care ţară?
din Kongo!
după o pauză de 5 minute iar începe ardeleanul:
no bine bine, din Kongo, da din ce oraş?
din Zabunda!
dupa alte 5 minute în care părea că se gândeşte iar întreabă:
no bine măi omule din Zabunda zici matale, dar pă ce stradă stai?
pe strada Zangzibar răspunse negrul uimit de curiozitatea ardeleanilui.
dupa un sfert de oră de linişte negrul bucuros că scăpase de întrebările ardeleanului dădu să se culce cănd deodată îl auzi pe ardelean:
auzi dragu tati, de pe strada Zangzibar am înţeles, da de-a cui eşti?

marți, 10 noiembrie 2009

aniversară. 2 ani

azi se împlinesc 2 ani de la nunta noastră. Anul trecut am descris aici foarte bine evenimentul, încât anul acesta postez doar poza "de mulţumire" pe care am dat-o fiecărui invitat. Nu am timp, mă întâlnesc cu iubitul meu şi mergem să ne sărbătorim la un cocktail deasupra lumii. poate. asta dacă nu facem ceva şi mai interesant :-)

luni, 9 noiembrie 2009

eu şi Zidul Berlinului

Berlinul este unul dintre cele mai fascinante oraşe în care am fost vreodată. Am fost de vreo 4-5 ori acolo, ba chiar în 2007 am şi petrecut Revelionul în Berlin cu Cătălin şi Miha. Nu ştiu de ce, dar faţă de Berlin am o atracţie specială... Fiecare plimbare sau şedere acolo m-a umplut de emoţie. E oraşul care mi-a arătat că oamenii se pot schimba, că istorie e vie (nicăieri nu am mai avut starea asta - şi Parisul sau Florenţa mi s-au revelat pline de istorie, dar la Berlin chiar simţi asta).
Nu mi-am propus să vorbesc despre oraş azi, ci despre zidul care l-a făcut şi mai celebru. azi se împlinesc 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Mă fascinează povestea oraşului divizat de un zid... Am fost atât de prinsă de istoria Berlinului încât am fost la Muzeul zidului, mi-am cumpărat un pliant special cu poze legate de istoria zidului, ba chiar, după ce m-am reîntors în ţară mi-am cumpărat şi o carte. Nu ratez nici un film legat de perioada acea şi citesc tot ce pot (despre partea tragi-comică a acestei istorii am citit în Aleea soarelui şi am scris aici. Am simţit nevoia să împărtăşesc cu voi câteva poze. Primul colaj e cu Brandenburger Tor (Poarta Brandenburg), loc magic :-), iar celălalt e cu urme ale zidului (sau chiar bucăţi din fostul zid) de prin oraş. Urma pe asfalt din poza 4 se sus e urma simbolică a zidului care despărţea oraşul...
şi în final un scurt film despre istoria zidului, cu muzica lui Scorpions... ce altceva decât Wind of change... enjoy!

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

leapşă haioasă şi leapşă de suflet

Am primit de la Cora şi de la Ana-Maria o leapşă cu 2 capete: unul haios şi unul de suflet :-) adică trebe să pun o poză funny şi o poză de suflet.
Încep cu leapşa de suflet. Am zeci de poze "de suflet", mi-a fost foooarte greu să aleg doar una... am vrut să postez o poză cu canadienii cu care am vorbit în week-end şi mi-e tare dor de ei; am mai oscilat între o poză cu iubitul meu sau cu alţi prieteni foarte dragi... dar până la urmă m-am decis să postez o poză super dragă mie cu Alina şi Alecs. Ei sunt verii mei, dar cum diferenţa dintre noi e foarte mare, îi simt mai mult ca fraţi: pe amândoi i-am crescut... şi m-am bucurat enorm când s-au născut. Poza e făcută pe 18 august 1994, eu aveam 16 ani, Alina 6 ani, iar Alex o lună :-) Îmi amintesc că-i scoteam des la plimbare... o dată pe când cu o mână împingeam la landou, iar cu cealaltă o trăgeam pe Alina după mine o bătrânică s-a oprit pe loc şi a spus cu multă milă în glas... săraca, aşa de tănără şi cu doi copchii... :-))

Poza următoare e de acum 2 ani (fără o zi :-), de la nunta mea... eu la 29 de ani, Alina la 22 de ani şi Alex la 15 ani. Nowadays Alina are 24 de ani, a terminat facultatea, e la master şi în anul 2 la a doua facultate, iar Alex e în clasa a IX-a la liceu. Doamne, cât au crescut! :-)

Ei bine, dintre toate pozele funny pe care le am, am ales o poză din august 2008, de la ştandul salinii Cacica... unde pierdeam timpul la soare mâncând pufuleţi cu prietenii noştri din Germania. Emmanuel, care avea 5 ani, m-a învăţat cum să-mi fac ochelari din pufuleţi lipindu-i cu salivă. Şi asta e o amintire dragă pentru că eu vorbeasc foarte puţin limba germană (iar Emmanuel nu vorbeşte deloc limba română :-) şi în ciuda acestui fapt, m-am înţeles foarte bine cu Emmanuel prin tot felul de joculeţe care depăşesc barierele culturale şi lingvistice (cum ar fi ochelarii din pufuleţi cu salivă :-)).

dau mai departe leapşa asta Luminitzei (pentru că la ea am văzut poze dintre cele mai uluitoare :-).

vineri, 6 noiembrie 2009

amintiri. friday flower

pentru că se apropie aniversara de nuntă astăzi friday flowers sunt florile de la nunta de acum 2 ani. Am avut doar flori naturale... de la florile din pieptul invitaţilor - la florile din părul meu (în loc de coroniţă am avut flori naturale, sunflower crizantema :-) şi la ornamentele de pe tort (care a fost ornat cu trandafiri galbeni şi frez).
friday flower este insipiraţia jurnalului Anei.

miercuri, 4 noiembrie 2009

mult zgomot pentru nimic?!?!

La început am tratat noua gripă superficial. Mi-am zis că e ca la aviară, mult zgomot pentru nimic. Cu fiecare zi care trece însă, încep să mă îngrijorez... până la urmă toate marile epidemii aşa au început... cu ignorare şi superficialitate. În septembrie am aflat că fac parte la job din Comitetul de gripă... iniţial am crezut că e o glumă, dar acum am şi decizie pe chestia asta. Şefii mai mari ne recomandă (a se citi interzic) să amânăm activităţile extraşcolare pentru a evita îmbolnăvirile. Treaba e serioasă! O să vedem ce va fi.
Marius, prietenul unei prietene :-) mi-a trimis următoarea caricatură de la Ziarul de Iaşi. Nu ştiu cât e de amuzantă, dar cu siguranţă că e destul de aproape de realitate :-(

duminică, 1 noiembrie 2009

sfârşit de octombrie în Grădina Botanică

sâmbătă am făcut o plimbare romantică în Grădina Botanică :-) Am mirosit flori tomnatice (era expoziţia de crizanteme :-), am scos poze superbe... ne-am umplut sufletul de frumos... o să pun mai multe poze pe facebook (ca să nu mi se mai reproşeze că neglijez feisbuku) :-)