de fun

o mâtză aproape la fel de simpatică ca Mau. aproape! :-) 

la ultimul grad

gata! a trecut! a fost foarte bine... multă muncă, agitaţie, dar gata! mă bucur că am reuşit să termin cu etapa asta a inspecţiilor de fiecare an, de-acum mă pot focaliza şi pe alt progres profesional. Sunt extrem de impresionată de copiii mei... au fost incredibil de empatici şi au făcut o activitate extraordinară... prin implicarea lor m-au pus pe mine în valoare într-un mod extrem de matur pentru cei 11 ani ai lor! Prezentarea a fost rapidă, nici nu ştiu când a trecut. M-am bucurat de prezenţa colegilor mei şi să am reîntâlnit oameni extraordinari! Şi pentru că azi e vineri şi e friday flower las o poză cu Mau inspectând florile primite de la colegi :-) Week-end plăcut! 

pregătiri

nu am timp nici să respir de-atâta muncă. Sper ca vineri să fie ok şi să revin cu veşti bune!

chiar aşa!

via internet. Săptămâna care vine e cea mai naşpa din tot semestrul, dar de vineri după amiază.... yupiiiii!!!!

ninge şi e frig în luna lui marte

că de, nu degeaba e luna lui Marte - zeul războiului. De două zile e frig şi ninge şi e o atmosferă de citit şi de cântece de şemineu. În schimb, după o dimineaţă de cumpărături, eu am lenevit şi m-am uitat la filme - în loc să fac proiecte, să completez documente sau să concep prezentări inteligente. lasă că şi duminică-i o zi! 

ff cu trandafiri

friday flower de vinerea asta e un superb buchet de trandafiri roşii primiţi săptămâna aceasta. Sunt atât de frumoşi şi deşi i-am primit marţi, încă arată de parcă abia au fost luaţi din florărie! 

afară plouă ca-n octombrie, ştiu că pare ciudat, dar vremea asta mă inspiră, am chef de muncă!

my moods

ca întotdeauna când pregătesc un proiect important întâi mă apucă angoasa... genul de stare n-am chef de nimic, mai bine fac mâine, sau mai bine în week-end, sau poate luni!, apoi urmează panica... trebuie să fac, să termin odată, ce naiba, nu e sfârşitul lumii, e doar un proiect / un training / o inspecţie sau whatever, urmează munca... heirupism, creativitate, idei.... şi apoi entuziasmul... ce fain iese, ce deşteaptă sunt, o să-i dau gata pe toţi... şi apoi, aproape inevitabil, din nou - angoase... băi, da e cam boring ce fac, cred că puteam mai bine, ce nasol, iar n-am chef de nimic... şi apare starea de încrâncenare, pe sistemul Don't complain, just work harder!!!, şi se reinstaurează munca... hai să termin ce fac, lasă că e bine, muncă până la epuizare... şi apoi ziua Z, - motivaţie... e bine, sunt ok, fac tot ce pot şi-o să fie foarte bine!... şi de regulă e bine... fără panică, fără momente de criză, cu luciditate şi perseverenţă... şi deşi s-ar crede că procesul e încheiat, nu e gata!... urmează defularea... de regulă cad de oboseală vreo 2 zile, plâng cu lacrimi de corcodil vreo 10 minute, mă simt cu mintea golită... şi în doouă zile... gata! adică sunt gata să iau procesul de la capăt cu alt proiect/training/whatever...

acum sunt în starea 5, din nou angoase... dar presimt încrâncenarea, e pe drum!

29 martie

e stabilit! 29 martie, inspecțiune! let the craziness begin!

părinţii NU se realizează prin copii!

de când am auzit care e subiectul filmului Poziţia copilului am vrut să-l văd! Anual implementez un program de dezvoltare de abilităţi de viaţă independentă şi mereu mă confrunt cu problema părinţilor supraprotectivi, părinţi care pe termen lung îşi handicapează din punct de vedere social propriul copil! Cam asta e şi tema filmului: o familie înstărită din Bucureşti, ea arhitect, el medic, care şi-au crescut copilul oferindu-i pe tavă tot ce e mai bun (din punctul lor de vedere). Copilul (care are acum vreo 40 de ani) are un accident de maşină cu victimă. Familia sare să-l ajute şi să-l scape de închisoare. Relaţia dintre fiu şi părinţi este încordată, lucru de înţeles, de altfel. Mama continuă să-şi sufoce fiul, fiul are reacţii agresive vis-a-vis de ea. În final, copilul are totuşi o poziţie personală, are în sfârşit o reacţie (iar replica Deblochează-mă şi pe mine, mamă e genială!) Finalul e brusc, dar mie asta mi-a plăcut; şi mai cred că explică şi titlul filmului foarte bine! Long story short, filmul e foarte bun! Mie mi-a plăcut la nebunie, cred că e cel mai bun film românesc şi cred ca înţeleg şi de ce a luat marele premiu la Berlin. E filmat cu cadre scurte (Adi spunea că parcă e filmat cu telefonul mobil :-), la început e obositor, dar odată ce te obişnuişeti cu asta, înţelegi rostul - senzaţia e că eşti acolo, cu ei, că eşti un participant invizibil la dialoguri! Actorii joacă impecabil, toţi! Iar tema ar trebui să fie subiect de meditaţie pentru toţi părinţii sufocanţi. Pentru că părinţii NU se realizază prin copii, ci prin ei înşişi!

povestea a două maimuţe

 Acum vreo 5 ani, în decembrie-ianuarie, eram în Germania, la iubit. Înainte de revelion, a sosit şi Miha la noi (Miha e o fostă colegă de facultate şi prietenă tare dragă de-a noastră, în plus e mama lui Mihăiţă); ne-am plimbat cu trenul prin Germania de Est, de la Magdeburg la Dresda şi de la Leipzig la Wittenberg. Revelionul l-am făcut la Berlin (dar asta e altă poveste!). Cea mai mare parte a timpului însă am stat la Halle. Acolo, în gară, e un magazin cu nume simpatic, Nanu-Nana, unde găseşti chestii diverse, de la papetărie la decoraţiuni şi jucării. Printre jucării era şi o maimuţă zâmbăreaţă tare, redusă drastic la suma de 3 euro. Miha a decis să-şi ia una, noi am luat şi noi una, aşa, să fie :-) Maimuţa noastră a poposit în coşul pentru copilul din viitor, maimuţa lui Miha a poposit într-un an la Mihăiţă, băieţelul ei, care Mihăiţă a decis că maimuţa lui e cea mai importantă jucărie din univers... doarme cu ea, merge la grădiniţă, ba chiar a spus că el nu are frate, ci maimuţă. Azi, Mihăiţă şi ai lui au venit la noi în vizită şi Mihăiţă (însoţit bineînţeles şi de maimuţa lui) m-a rugat să-i arăt şi maimuţa mea. După ce am răscolit în coşul cu jucării pentru copilul din viitor, pe la fundul lui, am dat şi de maimuţa noastră... pufoasă, zâmbăreaţă, ba chiar cu tot cu eticheta portocalie cu reducere :-) Am pozat cei doi prieteni regăsiţi... în stânga e al lui Mihăiţă (ultraspălat, fără puf, dar cu dragoste în privire), în dreapta e al nostru (nou, cu puf şi etichetă). Am râs cu Miha că cele două maimuţe seamănă cu copiii gemeni din experimentele psihologice... unul crescut în condiţii vitrege, celălat în condiţii excelente. Maimuţa lui Mihăiţă, încercată de viaţă, pare mai fericită decât maimuţa ţinută în condiţii excelente, este? :-)

festival nonviolenţă

azi am încheiat săptămâna nonviolenţei... am dezbătut efectele violenţei, copiii mai mici au desenat o lume nonviolentă, o lume a gestului frumos, făcut nu din obligaţie ci din propria iniţiativă. Cu copiii mai mari am făcut o reflectare a violenţei şi a nonviolenţei în mass media. Copiii au ales şi cumpărat ziarele, ei au decis colajul. Împreună am dezbătut rezultatul. Copiii şi mai mari au participat ca artişti pe scenă în spectacole de teatru forum, scenete, cântece sau dansuri. A fost o experienţă extraordinară, ca de obicei, am învăţat multe de la copii.

artcraft cu căsuţe şi copăcel :-)

minunea asta a bricolat-o iubitul meu într-o seară... de la ora 19.00 până la 2 dimineaţa. Este din fetru după o idee de pe net (caut de vreo oră link-ul; cum îl găsesc, îl adaug). Va fi transformată într-un tablou pentru camera unui băieţel foarte special. Îmi place cum stă alături de căsuţele din Tallinn. 
later edit: linkul e aici. 

ce-am mai văzut

filme, bineînţeles! 

Paperman - un scurt-metraj alb-negru, despre avioane de hârtie şi iubire. Se pare că a câştigat şi oascarul la categoria lui. un film frumos, durează puţin-puţin, e gratis pe internet, de văzut într-o zi în care vrei să fii binedispus. 

The five year engagement - o comedie cu actori britanici. Un cuplu care îşi tot amână nunta pentru chestiii profesionale. O comedie simpatică, de văzut seara când vrei să vezi un film şi-apoi să adormi. 

This means war - o altă comedie, cu doi prieteni agenţi secreţi şi cu tipa care intervine între ei. Aceeaşi recomandare - de văzut seara înainte de somn. 

What to expect when you re expecting -  comedie despre cuplurile care aşteaptă un copil :-) Mi-a plăcut schimbarea de perspectivă - cuplul care îşi dorea cu disperare un copil trăieşte sarcina ca un moment îngrozitor, iar cuplul la care copilul e un accident trăieşte intens experienţa. Ca-n viaţă!

The Words - un film interesant, mie mi-a plăcut, lui Cătălin nu. E poveste în poveste, în poveste... despre scriitori, poveşti de viaţă, cuvinte. Eu îl recomand că mi-a plăcut...

ziua lui

nu vrea nimic cadou - de 13 ani am aceeaşi problemă, nu vrea nimic cadou. Zice că are tot ce-i trebuie şi e fericit aşa. De obicei mă frământ să-i cumpăr ceva, dar anul ăsta nu e la fel. Anul ăsta chiar l-am crezut că are tot ce-i trebuie. Şi că e fericit. La mulţi ani, iubitule! Nu ştiu ce-o să facem azi, dar asta e frumuseţea vieţii cu tine; nu ştiu niciodată ce urmează şi cât de minunat poate să fie. La mulţi ani!

pentru că

pentru că e luna lui marte. şi plouă. pentru că mi-e gândul la mansarde. pentru că simt că uneori te plouă pe aripi şi eu nu ştiu cum să fac să te protejez. pentru că, uite, mi se confirmă iar că ploaia e mai frumoasă ca oamenii. pentru că ştiu că dacă-ţi reamintesc de asta o să mă contrazici - tu întotdeauna vezi oamenii mai frumoşi. pentru că te iubesc! 

la târgul de carte

ei, nu puteam să las să treacă târgul fără a mai face nişte achiziţii - ce-i drept, comparativ cu alţi ani, destul de puţine. M-am super bucurat să dau peste o editură clujeană care scoate cele mai faine cărţi pe psihologie, parenting şi consiliere. Am cumpărat de la ei 5 cărţi pe care le-am tot citit în paralel în week-end; printre ele cea mai faină psihologie a copilului (traducere ce-i drept de pe la americani, dar super utilă), o carte despre jocurile terapeutice, un ghid pentru specialişti care lucrează cu părinţii copiilor dificili, o carte despre psihoterapia cognitiv-comportamentală şi o carte despre primele 365 de zile din viaţa unui copil (descriind cu poze fiecare etapă şi achiziţie). Mi-am mai cumpărat romanul lui Irving Stone (da, cel care a scris şi Agonie şi extaz, carte care m-a îndrăgostit de Michelangelo), de data asta despre viaţa lui Freud. Şi, last but not least, 5 romane de la Polirom, cumpărate la superoferta Ziarului de Iaşi, cu 10 lei bucata. Toate nu au costat nici 200 de lei, motiv de sărbătoare livrească la noi în bibliotecă! :-)

13 ani de noi2

13 e număr magic pentru noi! Deși pare greu de crezut avem 13 ani de când suntem noi2. Se pare că ce e mai bun abia de-acum o să vină! Cum în fiecare an, pe 9 martie primesc de la iubit un trandafir galben, nici anul ăsta nu a fost excepție. Am început ziua cu o veste proastă (dar care ne-a pregătit de luptă), am continuat-o în vizită la mătuși, după-amiaza am cumpărat iar cărți de la târg, iar seara ne-am distrat la o comedie. Poate că nu e cea mai super zi de 9 martie de până acum, dar e ziua noastră! Te iubesc, iubitule! Mulțumesc!
despre ziua noastră am mai povestit aici și aici. 

de 8 martie

pregătisem o postare despre femeile din viața mea... timpul însă mă obligă să păstrez deocamdată ideile în draft. La mulți ani, doamnelor! (friday flower de vinerea asta sunt ghiocei din grădinile cartierului). 

Cât despre petrecere - am petrecut minunat. Copiii m-au așteptat cu flori și surprize, apoi am sărbătorit cu colegii de job, după amiaza am petrecut-o la Târgul de carte, iar seara cu mâncare delicioasă, obosiți, citind și aruncând câte un ochi la Românii au talent. Din punctul meu de vedere, a fost un 8 martie foarte reușit :-)

cum mi-a revenit zâmbetul de studentă

o zi aiurea, cam ca toate zilele mele din ultima vreme. Sunt obosită, somnoroasă, cu chef de ceartă polemică şi cu angoase. Azi am ajuns acasă după prânz, am mâncat frugal şi m-am băgat în pat să mă odihnesc 10 minute. Aveam în plan o după-amiază la Târgul de carte, apoi o plimbare prin palas, o îngheţată şi seara cu concert Vama şi Tudor Chirilă. M-am trezit târziu, nu am mai ajuns la Târgul de carte, dar am ajuns la palas. Am hoinărit prin magazine, ne-am plimbat degetele pe cărţile de la Cărtureşti hotărâţi să nu luăm nimic până ce nu vedem şi oferta de la Librex. Pe la 8-9, nici nu mai ştiu, am auzit vocea lui Chirilă şi repede ne-am găsit loc la concert. Pe faţă mi s-a lăţit zâmbetul ăla de studentă, pe care-l mai am din când în când. Nu prea ştiu versurile cântecelor noi, dar am cântat cu tot sufletul (şi cu toată vocea) Vama Veche, Vara asta şi Nu am chef azi. Chirilă a făcut show... deşi publicul nu era aşa entuziasmat cum era odată la concertele lui din Piaţa Unirii. Ei, era joi seară (week day) şi în plus Steaua juca cu Chelsea (1-0 pentru Steaua, cât de unglaublich e şi chestia asta!). Seara asta a fost prilej de suvenire - ne-am amintit de tinereţuri, de nebunia serilor de după concerte, de frumuseţea celor 13 ani care au trecut.

miercuri cu macedonii

azi am ajuns terminată de oboseală acasă. Pe la 4 jumate m-am dus în pat să mă odihnesc puţin şi am dormit până la 8. M-am trezit în miros de patiserie... prinţul consort tocmai scotea din cuptor macedonii cu brânză. le-am mâncat cu lapte, cu poftă şi uitându-ne la o comedie super faină, cum numai englezii ştiu să facă. Abia aştept week-end-ul!

veşti bune din America

Azi, pe măreţul continent american, s-a născut băieţelul prietenilor noştri cititori! Felicitări, dragilor! :-)

în ziua când va fi să vii

În ziua când va fi să vii... îţi voi ieşi cântând în cale... şi ochii grei de vindecare... privindu-te vor amuţi! 

Şi-n ziua când va fi să vii... ce-ar mai putea să se întâmple?!... voi râde mult la tine-n tâmple... voi plange-ncet cand nu vei ştii! Şi ziua când va fi să vii... va fi pentru mine, cea mai frumoasă zi!

timpul trece muuult prea repede

am constatat cu groază (a câta oară?) că timpul trece muuult prea repede. Am de programat o prezentare şi o inspecţiune (slavă Domnului că e 2 în 1), de structurat proiecte, de terminat planuri şi multe altele. Ştiţi cumva de unde mai pot cumpăra timp?

ordine şi curăţenie

era timpul. cum prinţul consort a trecut printr-un mare examen, iar eu urmează să trec prin altul, sâmbăta asta ne-am enervat amândoi şi spre mirarea pisicii am trecut la ordine şi curăţenie. După ore de spălat, aspirat, şters praful şi alte detalii, ne-am pus amândoi pe bucătărit. Am trântit o porţie de canelloni cu carne, caşcaval şi roşii la cuptor şi o mega salată de fructe cu miere de albine şi cătină. OandA au venit la cină şi am pălăvrăgit până târziu la un pahar de vin şi unul de şampanie, că deh, şi ei, şi noi aveam de sărbătorit. Mai vreau sâmbete din astea (minus partea de curăţenie :-)

ff special la început de primăvară

azi friday flower este un cleștișor - mărțișor lalea primit cu drag anul trecut de la Ioana, un copil tare drag sufletului meu!