puterea educației pentru fete

Talibanii au distrus tot ce era vechi și nu au adus nimic nou în schimb. (p. 126)

Am cumpărat cartea asta anul trecut considerând că un om al educației trebuie să o citească. Am purtat-o cu mine prin mai multe călătorii, dar nu am reușit să o și citesc. De 8 martie am vrut să le vorbesc copiilor despre altceva decât floricele și felicitări cu iz comunist, așa că le-am vorbit despre importanța educației fetelor. Am pus conferința TED cu tatăl Malalei (aici) și le-am prezentat cartea. După ore m-am simțit rușinată că am vorbit despre o carte pe care nu am citit-o și am și trecut la lectură. Malala povestește despre viața ei în Swat, în nordul Pakistanului, despre școală și educație. Spre deosebire de multe alte fete de acolo, ea are șansa ca tatăl ei să fie un om educat, cu vederi largi în ceea ce privește educația fetelor. În timp, lucrurile se complică, iar talibanii pun stăpânire pe zona lor. Școlile de fete sunt închise, femeile obligate să poarte burqa, talibanii și/sau armata pakistaneză controlează tot. După ce se întorc din emigrarea internă, tatăl Malalei se chinuie să țină școala deschisă, până într-o zi când, în drumul de la școală acasă, Malala este împușcată în față de un taliban. Fata supraviețuiște cu greu și emigrează cu toată familia în Anglia. Ajunge însă să ne spună povestea ei, iar în 2014 ia premiul Nobel pentru pace. Când a împușcat-o, talibanul a întrebat Cine e Malala?, așa că această carte e răspunsul ei: Ea e Malala!, fata care a supraviețuit ca să ne arate tuturor pericolul taliban, pericolul ignoranței, pericolul ignorării celor care se luptă pentru educație. E o carte foarte puternică și dureroasă despre puterea educației, despre ignoranță și puterea ignoranței. De citit, neapărat de citit. cu mintea și inima. cu dorința de a transmite mai departe mesajul ei puternic.

Malala Yousafzai & Cristina Lamb - Eu sunt Malala!, Editura Polirom, 2015

idei pentru grup

Nu-mi place omul acela. trebuie să-l cunosc mai bine! (Abraham Lincoln, p. 90)

o carte cumpărată ieftin, în ideea că e o bună resursă la cabinet. Nu m-am înselat. Nu are cine știe ce noutăți, mare parte din exercițiile propuse le-am făcut deja, dar, chiar și așa, e bine structurată și utilă pentru terapeuți, consilieri școlari și traineri. de avut în kitul de resurse pentru consilieri de grup sau training. de citit când nu mai știi ce să aplici sau când te grăbești și nu ai timp să te pregătești prea mult.

Judith A. Belmont - 103 activități de grup. Idei de tratament și stategii practice, Editura Trei, 2015

o viață de traducător care nu crede în sfârșitul lumii

Lupa cu vârsta este una dintre marile mele lupte., în care nu întotdeauna reușesc să înving, dar când nu-mi iese, mă refac că înving. (p. 173)

nu pot să rezist să nu cumpăr și să nu citesc orice carte despre Antoaneta Ralian. Și asta e o carte cu interviuri, majoritatea lucrurilor citite le știam deja din celelalte două cărți, dar chiar și așa, am citit pe nerăsuflate. O carte minunată, neapărat de citit, mai ales de cei care vă uitați și la numele traducătorului când citiți o carte.

Antoaneta Ralian - Nu cred în sfârșitul lumii, Editura Art, 2016

amore conGELATO :)

Dacă ai putea fotografia orice în lumea asta, ce ai alege? Și înainte să mă gândesc bine i-am și răspuns: Speranța! Știu, un stereotip, nu? Dar m-am referit la speranța neclintită, ca în momentele alea în care știi să totul se va rezolva. (nu mai știu pagina :-)

o carte despre minunata Florență! o carte simpatică, nu la fel de minunată ca Firenze! Carolina e o tânără rămasă fără mamă, care vine să petreacă o vară la Florența, la presupusul ei tată, custodele unui cimitir din al doilea război mondial. Mama sa i-a lăsat jurnalul ei din perioada studenției la Florența, perioadă în care a și conceput-o pe ea. Fata întâlnește un italiano-american simpatic, Lorenzo, care o ajută să meargă pe urmele jurnalului și să-și descopere adevăratul tată. O carte drăguță, bună de week-end, înainte sau după o vacanță la Florența. Pentru că o vacanță la Florența e un must în viața asta. :-)

Jenna Evans Welch - Love & gelato. Vacanță la Florența, Editura Epica, 2016

17

azi sunt 17 ani de noi2. acum 17 ani pe 9 martie ne-am întâlnit la Balena din Copou și nu ne-am mai despărțit. a devenit iubitul meu, prietenul meu, partenerul meu, soțul meu, tatăl copilului meu, colegul meu cotrainer, colegul meu de cutreierat lumea, persoana cu care am împărțit un motan și cu care acum împart o pisică. E echilibrul meu, e motivul pentru care lumea pare suportabilă, chiar și atunci când totul se năruie în jur. Pentru el și pentru copilul nostru am învățat să mă reconstruiesc, reînvăț să trăiesc. îl iubesc mai mult decât credeam că pot iubi, mai mult decât credeam că se poate iubi. 17 ani e puțin. 17 ani e mult. 17 ani nu e suficient.  

fata cu lumină de stele

Era ca o lumină pe care o poți îndoi. Strălucea după fiecare colț al zilei mele. (p. 148)

cartea asta am împrumutat-o de la profa de română a copiilor mei, o dată cu Crenshaw (de fapt mi-a dat-o pedetot, lucky me!). O aveam de mult în plan, încă de la ediția cu floarea soarelui pe copertă, dar na, acum a fost să fie! Avem așadar un narator, Leo, colecționar de cravate cu porci spinoși, tânăr licean în Arizona deșertică, regizor de emisiuni cu elevi și elev în timpul liber al lui Archie, un paleontolog pensionar care predă de drag și are ca prieten un cactus Saguaro :-) La școla lui vine Copila-Stea Carraway (pe numele ei real Susan), care până acum a fost educată homeschooling, dar vrea prieteni. Fata e ciudată rău... are haine hippy, se poartă frumos cu toată lumea, face cadouri drăguțe tuturor și cântă LMA tuturor de ziua lor la ukulele. Ba mai mult, devine majoretă și încurajează și aplaudă golurile chiar și pentru echipa adversă. Inițial copiii o resping ca e prea ciudată pentru ei, dar apoi o acceptă și chiar o imită și încurajează. Leo se apropie de ea și devin prieteni-iubiți (mă rog, sort of). Dar, Copila stea devine din nou nepopulară printre colegi după ce echipa de baschet pierde. Leo descoperă cu ajutorul lui Archie că are de ales între ea și colegi... și că nu prea le poate avea pe amândouă (deși încearcă, fata de dragul lui se transformă în Susan, o adolescentă tipică). Dar, adolescenții sunt specimene răutăcioase, și în ciuda câștigării marelui premiu la oratorie tot nu vor să o accepte, astfel încât Susan redevine Copil-stea, cea care face bine tuturor și după bal, pleacă. Peste 15 ani găsim un Leo scenarist de succes, dar cu dor de Copila stea... iar de ziua lui primește o cravată cu porc spiunos, așa că finalul e deshis imaginației. 

Mi-a plăcut. Mi-a plăcut de Copilă, de lumina pe care o împrăștia, deși ceilalți refuză să vadă. Cred că e o carte bună pentru preadolescenți, mai ales dacă au oameni mari înțelepți în jur cu care să comenteze și să reflecteze. de citit când te apucă dorul de oameni luminoși și buni. 

Jerry Spinelly - Copila-stea, Editura Arthur, 2016