cartea gratis despre nesfârșitul Parisului

Ironia e forma supremă a sincerității. (p. 42) 

cartea asta am primit-o gratis la o comandă pe libris.ro. Recunosc că am ales-o după titlu... era o listă cu cărți din care puteam alege, și cum cărțile bune erau deja date, am luat-o pe asta. Nu aș putea spune ce m-a atras la ea, dar mi-a plăcut (suficient de mult, încât să-mi mai comand una de pe libris, scrisă tot de Vila-Matas, ieftin, 6 lei :-). Să revenim. Cartea, prezentată ca o conferință de trei zile asupra ironiei, este compusă din amintirile scriitorului din tinerețe, când a stat 2 ani la Paris ca să devină scriitor, locuind în celebra garsonieră de la mansardă a lui Marguerite Duras. Fragmentele sunt separate, super ușor de citit. Scriitorul e obsedat de asemănarea cu Hemingway, acesta fiind foarte prezent în carte (de altfel chiar titlul este o parafrazare a cărții lui Hemingway - Parisul era o sărbătoare, în original A moveable feast, tradusă la noi Sărbătoarea continuă). În mare, aflăm despre blocajele unui scriitor începător, despre ideea de a scrie o carte care-și omoară cititorul până la final :-) E scrisă relaxant, cu suficient de mult umor. La început poza în deprimat, că deh, așa erau timpurile, era cool să pari deprimat (purta ochelari falși cu ramă groasă prin care nu vedea mai nimic, fuma pipă - dar doar în public pentru că tutunul era scump și pierdea vremea studiat prin cafenelele pariziene :-) Că tot se vrea un roman despre ironie, ironia este că de la atâta pozat în deprimat, chiar ajunge să se deprime :-) O carte simpatică, de citit într-un week-end sau când dorul de Paris e mai mare ca de obicei :)

2015 Reading Challenge: am încadrat-o la memorii... aș fi vrut să pun aici cartea de memorii a lui Agassi, dar e încă prea scumpă, aștept o reducere pe librăriile on-line, sau niște bani în plus :)

S.L.

Omul a pornit în întâmpinarea altor lumi, a altor civilizații fără să cunoască până la capăt propriile lui ascunzișuri, căile ce se înfundă, fântânile, ușile baricadate sau mascate. (p. 228)

ei na, cartea asta o aveam în plan de ceva timp, dar cum nu sunt fan cărți SF nu era chiar pe raftul de to read soon. Din când în când mai răscolesc lista cu provocările livrești ale lui 2015, că deh, e deja jumatea anului și chiar vreau să termin lista asta. În listă este și o carte unde autorul trebuie să aibă inițialelele mele și uite așa, mi-am amintit de Stanislaw Lem - S.L. care va să zică. Solaris este o planetă cu un soare roșu și unul albastru și cu un ocean de plasmă, care se lasă greu descoperit. Kris Kelvin, povestitorul, este un psiholog nou sosit pe stația care orbitează în jurul lui Solaris. Abia ajuns pe stație se confruntă cu ciudățenii: Gibarian, unul dintre oamenii de știință (cel care l-a chemat) tocmai s-a sinucis, iar ceilalți doi de pe stație, Snaut și Sartorius sunt și ei cam ciudați... par bulversați și că ascund ceva. Romanul e plin de filosofie și destul de greu de înțeles. Oceanul plasmatic e plin de fenomene ca simetriade, lugoni, mimoizi sau asimetriade, termeni pe care nu prea i-am priceput, deși m-am strofocat puțin. Ei bine, planeta sau oceanul de plasmă are capacitatea să întrupeze, la propriu, amintirile celor de pe stație. Astfel, Kris o re-întâlnește pe Harey, logodnica de 19 ani care s-a sinucis, iar colegii lui întâlnesc de asemenea persoane din viața lor. Solaris-ul exploatează de fapt slăbiciunile psihologice ale oamenilor de pe stație, oameni care eșuează în stabilirea unui contact cu oceanul de plasmă, viu. Citatul de la început mi s-a părut relevant, ca și următorul, vorbele lui Snaut către Kris: Într-o situație inumană, tu încerci să te comporți ca un om. Poate că este frumos, dar cu totul inutil. (p. 220)
A! traducerea cam scârțâie... deseori apare confuzia dintre depresie și depresiune și între experiment și experiență. 
2015 Reading Challenge: carte scrisă de un autor al căriu nume are inițialele mele. 

o viață într-o zi

Când renunți la Dumnezeu, renunți la speranță. (p. 134)

uite că am citit și o piesă de teatru. De când am cumpărat cartea am știut că o să-mi placă. Toată piesa se întâmplă într-o zi, de dimineața, de la micul dejun, până seara, la culcare. Familia Tyrone are 4 membri: James, tatăl, actor frumos, cu succes la începutul carierei, dar cum a fost credincios doar unei piese bănoase, a pierdut succesul de durată. Mary, soția lui, este o fostă elevă cuminte de mănăstire, acum dependendă de morfină în urma unui tratament superficial pentru depresie la moartea celui de-al doilea copil. Tatăl este acuzat permenent de cei doi fii de zgârcenie, implicit și de dependența mamei, întrucât a ales cei mai ieftini medici. Jamie, băiatul mai mare, actor mediocru, e fustangiu și alcoolic. Edmund, mezinul, mândria familiei, s-a lăsat de studii și acum este bolnav de tuberculoză. Drama familiei este puternic povestită de O Neill, mi-a plăcut foarte mult. Pentru piese ca asta ar trebui să citim mai mult teatru. Cred că și filmul din 1962 merită o șansă.

2015 Reading Challenge: am încadrat-o la teatru, dar merge și la carte cu Pulitzer.

cartea cu ideea care mă sperie

Ideile cele mai mari sunt și cele mai simple. (p. 147)

la început am văzut filmul, ăla vechi, alb-negru, iar mai târziu am aflat de carte; mereu mi-am spus că trebuie să o citesc, dar nu știam de unde... asta până când prințul consort mi-a dat-o cadou cu nu știu ce ocazie. O gloată de copii, de câtiva ani până la adolescenți naufragiază pe o insulă în urma unui accident de avion. Pilotul e mort, așadar copiii se găsesc în situația de a se descurca și organiza singuri. Ralph este liderul democrat care preia controlul, ajutat de Piggy (nu-i știm decât porecla, pe care de altfel o urăște) și secondat cu invidie de Jack, lider dictator, care credea că puterea i se cuvine. Copiii se reunesc în jurul unei cochilii, prin intermediul căreia se adună și își respectă drepturile. Insula are apă, fructe și porci mistreți, pe care Jack îi vânează. Lucrurile scapă de sub control, copiii find stăpâniți de frica Fiarei și așa ajung să se vâneze unii pe alții de dragul cărnii de mistreț, ajungând până la crimă. Cartea este de fapt o avertizare despre cum putem reacționa cu toții în situații la limită. Piggy este vocea rațiunii, cel mai inteligent dintre ei, dar dezavantajat fizic, e gras, poartă ochelari cu lentile groase (care îi și ajută să facă focul) și mai are și astm. Jack este dictatorul, cel care se lasă copleșit primul de instinctele cele mai josnice din noi. Ralph este între cei doi, cel care suferă cel mai mult în urma nenorocirilor. Finalul e deschis, copiii sunt găsiți de adulți, soldați care nu înțeleg cum niște tineri englezi au ajuns până aici. Salvarea este de fapt finalul incoenței, al copilăriei, probabil că ce e mai dificil abia începe... mustrările de conștiință, coșmarurile, who knows what else. Ideea romanului este provocatoare, dar nu este genul de carte care să-ți placă; subiectul e greu de digerat... că oamenii sunt răi și criminali, știm și cumva nu ne mai miră, dar că și copiii pot fi răi și criminali, hm, nu prea e ușor de acceptat.Titlul m-a procupat o vreme. În original e Lord of the Flies, nume dat căpățânii scroafei sacrificate de Jack și dat ca jertfă Fiarei. Se pare că stăpânul/împăratul/domnul muștelor ar fi de fapt diavolul... cartea e plină de metafore și de posibile interpretări.
2015 Reading Challenge: o încadrez la carte care mă sperie, recunosc că m-a îngrozit ideea de a-mi simți copilul abandonat printre copii.

hobbitul

cartea asta o am în plan de mult timp... de când aveam 10 ani. Prima dată mi-a fost recomandată de bibliotecara care vorbea italiană în școala generală, dar după ce am citit un pic nu mi-a plăcut și am returnat-o mințind că am citit-o. Nu știu de ce, dar tot timpul m-a intrigat, iar când Ilinca lui Lilinasha a pomenit de ea, am comandat-o pe elefant și am și citit-o înainte de a i-o da. Știam câte ceva despre Pământul de Mijloc, de când am văzut într-o noapte în garsoniera din Podu roș la calculatorul vechi toate cele trei filme din Frăția inelului. Cartea este povestea începutului... călătoria hobbitului Bilbo Baggins și a 13 gnomi, ajutați din când în când de vrăjitorul Gandalf. Deși hobbiții sunt foarte casnici și prețuiesc traiul tihnit, Bilbo acceptă provocarea de a pleca în aventură... să recucerească comoara gnomilor de la Smaug dragonul. Rolul lui este de spărgător, de fapt de hoț... să intre unde ceilalți nu pot intra. Pe parcursul aventurii apar tot felul de creaturi... elfii nemuritori, oribilii goblini și troli, oamenii, o creatură care-și schimbă pielea din om în urs și Gollum, stăpânul inițial al lui maipreșăs :-) Până la final misiunea e cu happyend, iar Bilbo se întoarce, cu tot cu inelul magic, la traiul lui tihnit... până când Frodo, nepotul lui, va prelua aventura (în Frăția inelului). Cam asta e povestea, mie mi-a plăcut mult. Cartea nu e doar pentru copii, ci și pentru adulții care vor o poveste bună. Mi-a plăcut, o recomand cu mare drag tuturor copiilor mici sau mai mari :-) Între timp am văzut și cele 3 filme, care respectă povestea cărții, dar mai adaugă câte ceva (pe Legolas, de exemplu, elful blond și frumos :-))
2015 Reading Challenge: o încadrez la o carte din copilărie.

o flutureală de carte

cartea asta am citit-o electronic, de curiozitate. E o poveste ușurică (cică adevărată :-) despre o tipă, Irina, care se crede modestă, dar în același timp frumoasă, deșteaptă și tot ce mai vreți. Fata se îndrăgostește de Matei, un mahăr frumos și bogat, dar și de Robert, fratele lui Matei. Deși Matei se poartă urât cu ea, o înșeală, o lovește, ba chiar o și violează, ea continuă să stea cu el, dar și cu frac-su alături. Povestea, deși în 2 volume groase, se citește repede-repede... doar că este îngrozitor de plictisitoare. Cred că e cea mai slabă carte citită în ultimii ani, nimic nu mi-a plăcut. Pe lângă scriitura ușurică (ca de adolescentă la liceu), cartea e plină de filosofie ieftină de facebook, iar modul în care sunt folosite virgulele e crimă (na, nici eu nu sunt mare maestră a virgulelor, dar cartea asta e groaznică în privința asta). Cam atât, nu o recomand decât dacă sunteți izolați undeva, iar cartea asta e singura la îndemână :-) 

2015 Reading Challenge. am încadrat-o la carte cu triunghi amoros.

cartea fiului despre mamă :-)

Adevăratul călător este impulsiv. Pleacă doar pentru a pleca. Nu știe ce îl așteaptă. (p. 80)

păi, după cartea despre tata, era firesc să urmeze și una despre mamă. Și asta e alambicată șio ciudățică. Apar mai mulți scriitori: Weyergraf care scrie povestea lui Weyerstein, Weyerstein care scrie povestea lui Graffenberg, Graffenberg care scrie povestea lui Weyerbite. Din nou referințe la psihanaliză. o carte din care însă nu rămâi cu mare lucru, de citit într-o după amiază când nu ai altceva de citit.
2015 Reading Challenge: titlu care conține o cifră.

cartea fiului despre tată :-)

Orice comportament absurd își are originea în copilăria îndepărtată. (p. 141)

cartea asta o am de mult timp în bibliotecă, și acum i-a venit rândul. N-aș putea explica de ce, dar Weyergans e mare personaj, mi-a plăcut, deși e destul de ciudățică. Francois scrie despre relația cu franz, tac-su, un scriitor recunoscut, spre deosebire de fiu. Astfel, fiul încearcă o re-apropiere de tată, de își acesta e mort de 20 de ani. de citit, mi-a plăcut mai ales întâlnirea lui Francois cu Jean Piaget.
2015 Reading Challenge: am încadrat-o la carte pe care o am în bibliotecă, dar pe care nu am citit-o niciodată.

o carte din bibliotecă pe care nu am citit-o niciodată

Make Money Online : http://ow.ly/KNICZ

o carte din bibliotecă pe care nu am citit-o niciodată

Make Money Online : http://ow.ly/KNICZcarte