ff

friday flower de azi e un superb buchet de trandafiri roșii-grena, primit de mine și de Matei de la colegele de comisie metodică!

la naştere. la o luni

ce face Matei la 0 luni - primele zile de la naştere: 

- s-a născut de 3 600 de grame şi 52 cm; 

- doare mult şi bine; 

- mănâncă la sân (cu excepţia zilelor din maternitate când a mâncat mixt);

- are o pată discretă şi simpatică în frunte, care se pare că e frecventă la bebeluşi şi că va dispărea în câteva luni; 

- doarme bine noaptea - după baie doarme până la 2-3 şi apoi se trezeşte la 7-8 dimineaţa; 

- are cele mai frumoase hăinuţe de bebeluş... primite de la alţi copii, de la vizitatori sau cumpărate de noi încă din perioada sarcinii; 

- i se face poză zilnică pentru proiectul Primele 365 de zile cu Matei; 

- bea ceai Baby calm sau Baby drink - 50 ml; 

- ţine capul pentru scurt timp! 

- are pete de grăsime pe nas - zeci de mici pistrui gălbui tare simpatici; 

- are buricul prins cu o chestie de plastic - folosim Baneocin; 

- are capul rotund, părul rar şi e tare simpatic;

- prinde cu mâna lucrurile din pătuţ... mai ales şerveţele de hârtie;

- poartă scutece mărimea 1!

- doarme în pătuţ; 

- uneori doarme pe burta lui mami sau a lui tati; 

- are colici... din prima săptămănă - ia cu maaare plăcere Espumisan pentru asta;

plimbare și la multi ani

la mulți ani pentru tatăl meu, numit în continuare bunicu :-) și pentru Alexuț din Canada! Dragă Alex, ne-am gândit azi mult la tine! 

azi am fost la pediatru și am aflat că Matei e foarte bine. Pentru că era frumos am fost la plimbare printre studenți La balenă, locul magic din Copou unde mami și tati s-au întâlnit acum 13 ani și nu s-au mai despărțit! :-)

nani pui

siestă cu tati :-)

plus 7, minus 12

în sarcină doctorița mi-a recomandat să am grijă cu greutatea pentru că riscam să mă fac enormă până la 9 luni. Ei bine, m-am motivat (deși nu a fost deloc greu) și am și reușit. În cele 9 luni/39 de săptămâni de sarcină am pus exact 7 kilograme. La începutul lunii a opta aveam opt kg, dar pregătirile pentru grad și celelalte joburi m-au făcut să pierd un kilogram până la începutul lui mai. După naștere a trebuit să am iar grijă ce mănânc. La o săptămână după naștere m-am cântărit și am avut parte de un șoc: slăbisem 12 kilograme. De atunci mă mențin așa, dar vreau să profit de alăptare și de regimul de viață impus de ea și să dau jos și mai mult! Good luck to me!

mulțumiri pentru Mara

marsupiul ăsta frumos de la Chicco, e de fapt de la Mara, căreia îi mulțumim și pe această ocazie! ;-) Matei dormea... și cum noi eram nerăbdători, l-am probat cu Liebe, Mein deutschen Bär (sper c-am scris corect).

prima manichiură mateiască

azi am avut o experiență nouă... prințul consort i-a tăiat unghiile lui Matei pentru prima dată... crescuseră lungi și se zgârâia pe față. Da, îi punem mănuși pentru protecție, dar a învățat să și le dea jos :-) După cum observați, trăim momente foarte palpitante! :-)

flori de primăvară cu bujori

Friday flower de vinerea asta e un buchețel de flori de primăvară cu bujori, primit de mine de la prințul consort. Nu mă mai satur de bujori.

liniște

Charlie şi fabrica de ciocolată

Știu de Roald Dahl din liceu, când mi-am cumpărat Matilda la reducere, am citit-o și mi-a plăcut! Deși am studiat în Școala Normală doi ani literatură pentru copii, nu cred că Roald Dahl era în programă și asta e mare păcat. Charlie și fabrica de ciocolată mi-a devenit cunoscută ca film și apoi am aflat de carte. În săptămâna mare, am cumpărat cartea pentru Matei și am și citit-o în noaptea în care a fost ziua mea. E povestea lui Charlie, un băiețel sărac, dar cu doi părinți buni și cu patru bunici și mai buni. Aceștia fac sacrificii ca de ziua lui băiatul să primească cadou o ciocolată de la celebra fabrică a lui Willy Wonka. Acesta din urmă lansează un concurs... a ascuns cinci invitații de aur, iar norocoșii care le vor găsi vor putea vizita fabrica misterioasă și vor primi ciocolată pentru toată viața lor. Primele patru invitații sunt găsite de copii răsfățați și cu părinți nătângi, iar a cincea e găsită de Charlie. Fabrica e plină de invenții minunate, râuri de ciocolată și niște omuleți mici - Oompa - Loompa, care lucrează ca muncitori acolo. Aventura e frumoasă, cei patru copii răsfățați sunt pedepsiți pentru nesimțirea lor, iar Charlie e răsplătit pentru bunătatea lui

. Cartea e tare frumoasă, de citit cu copilul alături. Eu aș recomanda-o pentru patru-cinci ani, depinde însă de copil. La timpul potrivit, ronțăind amândoi ciocolată, o să i-o citesc și lui Matei. Am salvat și filmul, dar n-am apucat să mă uit la el.

cu bunicii de ziua lor

bunicul e Constantin și bunica e Elena. Dar tot Matei a fost vedeta zilei :-) Mai ales că azi i-a căzut și buricul!!!!

alin şi alint

Cea mai mare temere a mea şi cel mai mare eşec pe care-l văd eu ca părinte acum e să-mi alint/răsfăţ exagerat copilul. Insist să doarmă singur în pătuţ, să-l ţinem cât mai puţin în braţe, să nu fie linişte absolută când doarme etc. etc. Pe când avea Matei 9 zile (care va să zică era mai mic :-) l-a apucat durerea de burtică... tranziţia de la formulă de maternitate la alăptat exclusiv la sân. Atunci am înţeles diferenţa dintre alint şi alin... şi ce important e acesta din urmă, mai ales când copilul tău are 9-10 zile. Multe mai am de învăţat!

e bine și odihnitor acasă

reacția lui Mau

Toată lumea mă întreabă cum a reacționat Mau. Mai întâi a fost curios... dar a renunțat repede la cercetări. Acum se ferește de el... se uită cu milă și îngrijorare când plânge, dar îl evită. De obicei stă în colțul opus celui în care e Matei, sau chiar în camera opusă :-)

E bine, avem mare încredere în amândoi. Poza e chiar de la ”prima vedere” :-)

ff. bujori de la tati.

Tati ne-a așteptat acasă cu bujori. mulți bujori. vreo 35 :-)

restanțe

am postări notate în perioada cât am stat la maternitate, durează puțin să le și prelucrez! între timp o să mă concentrez pe zilele cu Matei acasă... și pentru tine Angie, că știu că nu te uiți pe facebook! :-)

spre acasă

În fața maternității. E tare bine în drum spre casă.

la o zi

Matei la fix o zi. 10 mai2013, ora 12.30.

Matei

azi, 9 mai 2013, la ora 12.30 s-a născut Matei. Are 3600 de grame și 52 de cm. Mami e foarte bine și foarte fericită. Poza este imediat după naștere! Bine ai venit, Matei! Te iubim!!!!

Marea Întâlnire

Mâine e Marea Întâlnire! Doamne-ajută să fie bine!

nume de toreador

Nu e bine să mergi prin viaţă în pielea goală... (p. 166)

Cartea asta am luat-o la citit pentru că e scurtă şi nu-mi place să las cărţi neterminate. Mai citisem de Sepulveda Bătrânul care citea romane de dragoste, carte care mi-a plăcut mult. E un roman facil, deşi la început personajele te cam ameţesc. Personajul principal se numeşte Juan Belmonte, numele unui celebru toreador. Acesta e trimis pe urmele unei colecţii de monede preţioase şi celebre dispărute în al doilea război mondial. O dată cu el mai e trimis şi Galinsky, un asasin, care caută acelaşi lucru. În final, Belmonte ajunge la comoară, dar nu ştim dacă şi la iubirea lui, o activistă politică chinuită de reginmul chilian, acum aflată în comă. Carte facilă, acţiune poliţistă, numai bună de o zi în care eşti stresată să nu naşti :-)

Hristos a înviat!

Hristos a înviat! Aseară am fost la Înviere... singură cu Matei! Prințul consort merge de ani buni într-un loc binecuvântat, eu merg la biserica din cartier, care mi-e dragă. Inițial am zis că anul ăsta nu o să merg... că e cam aiurea să bântui noaptea străzile gravidă în 9 luni, dar... pe la 11 jumate nu am rezistat. M-am îmbrăcat cu poncho-ul maro, mi-am luat umbrela mov (nu ploua, am luat-o ca instrument de apărare... laim, I know :-), candela și o lumânare roșie și am plecat. Afară era răcoare și bine, străzile erau pline de oameni. Asta-mi place cel mai mult în seara de Înviere - stare de comuniune, de comunitate. Am așteptat să iau lumină, am cântat în cor Hristos a înviat!, am mai stat vreo 15 minute, apoi am zâmbit familiei de lângă mine și am plecat. Stătusem cam mult în picioare și Matei dădea semne de agitație. A fost așa... magic. Mă bucur că am avut curajul și am plecat, nu cred că-mi tihnea să stau acasă. Și cred că ăsta e primul Paște al copilului... cel în care mami l-a dus la Înviere, chiar dacă nu în brațe ci incognito, ascuns sub poncho-ul maro. Hristos a înviat! Să dea Dumnezeu să fie bine!

sâmbătă, 4 mai. 35.

încă un an a trecut! Un an plin, poate cel mai plin de până acum! E prima dată (cred!) când ziua mea cade în Sâmbăta mare... dar ce-i drept, acum 35 de ani m-am născut în săptămâna luminată, abia trecuse Paștele de o zi! Nu am făcut nimic deosebit... prințul consort s-a ocupat de curățenie, de ouă roșii și bunătățuri, eu am citit! A fost frumos ca de ziua mea să-l am pe Matei în burtică... o să avem ce povesti peste ani! Tatăl lui mi-a adus un buchet de clopoței albi de pădure și 35 de lalele! O să sărbătorim cu tort vienez, Sacher Torte, una dintre prăjiturile mele preferate și cu suc! Au fost și zile mai interesante de ziua mea, dar ziua cu numărul 35 a avut totuși farmecul ei! :-)

Hristos e răstignit din nou

Inima omului este o fiară, o fiară neîmblânzită... Hristoase, nici tu n-ai putut s-o-mblânzești... (p. 84)

Nici nu se putea lectură mai potrivită pentru săptămâna asta. Cartea o am de mult timp, am primit-o cadou de ziua mea de la Lilinasha acum 4 ani, am avut vreo două tentative s-o citesc, dar mi-am spus că în preajma Paștelui e cel mai potrivit (la fel cum am citit acum vreo 2-3 ani și Învierea lui Tolstoi). Cum zilele astea lenevesc în pat, mi-a amintit ieri de ea și m-am apucat de citit... azi am terminat-o. E lectură facilă, odată ce te-ai obișnuit cu scriitura, ritmul e alert, iar multele personaje de la început se limpezesc foarte repede. Așadar, povestea are loc pe la începutul secolului trecut (cred!) în satul Lycovrysy, sat grecesc bogat, aflat sub stăpânire turcească. Aga satului este destul de tolerant, se ocupă de mâncarea bună, de rachiu și de iubitul lui adolescent și lasă sătenii să-și vadă de treburile lor atâta timp cât nu fac scandal. E Paștele, iar fruntașii satului s-au adunat să stabilească personajele unui vechi ritual tradițional care are loc o dată la șapte ani: sunt aleși săteni care să refacă momentul patimilor și Învierii lui Hristos. Cel care coordonează acțiunea este preotul Grigoris. Personajele principale vor fi jucate de  negustorul Iannakos - Apostolul Petru, Kostandis cafengiul - Iacov, Mihelis, fiul boierului Patriarheas – Ioan, iar Panaiotaros, roșcatul va fi Iuda. Văduva cu porniri iubărețe, Katerina, este desemnată a fi Maria Magdalena, iar pentru rolul plin de responsabilități al lui Hristos este desemnat Manolios, un păstor cuminte și credincios. Alte personaje importante care apar printre fruntații satului: zgârcitul și bogatul mos Ladas, batrânul boier, bogat și el, Patriarheas și Hagi Nikolis, învățătorul, frate al preotului. O dată cu stabilirea rolurilor, fiecare personaj are la dispoziție un an să-și curețe viața și să devină responsabil de onorea primită. Și asta se și întâmplă. Manolios, Iannakos, Kostandis și Mihelis se apucă de citit Evanghelia, devenind din ce în ce mai implicați în comunitate. Până și Panaiotaros (numit și Ghipsofagul după pasiunea lui de a mânca statuietele de gips), devine din ce în ce mai Iuda. Acțiunea începe cu adevărat odată cu venirea în sat a unui grup de pribegi săraci, în frunte cu preotul Fotis. Satul lor a fost măcelărit de turci și speră să obțină milostenie de la sătenii din Lycovrys. Aceștia însă își închid casele și sufletele și refuză să-i ajute. Mai mult, fruntașii pornesc chiar un război personal împotriva ”zdrențăroșilor” aciuați pe stâncile din jur. Acțiunea continuă cu deteriorarea stării morale a satului și mai ales a fruntașilor lui. În tot acest timp, pribegii de pe stânci încearcă să-ți clădească o comunitate, ajutați de cei desemnați să fie apostoli și mai ales de Manolios - cel inspirat de Hristos. Totul e însă bine până când o crimă zguduie satul - iubitul adolescent al agăi e găsit mort, iar aga caută un vinovat. Pe când fruntașii satului (deh, politicieni :-) nu știu cum să-și salveze pielea, Manolois se autodeclară ucigaș. Misterul e rezolvat, dar lucrurile fdegenerează... așa cum am scris și la început, ritumul e alert, acțiunea din cele 480 de pagini e rapidă în fiecare capitol. Finalul e cumplit... Manolois e măcelărit de sat, iar pribegii iau din nou calea pribegiei. E greu de povestit un roman atât de complex, poți înțelege doar dacă-l citești. Mie mi-a plăcut mult, de câteva ori am închis cartea și am meditat. Așa cum am spus, e lectură perfectă pentru săptămâna patimilor... ne amintește că putem fi buni, dar și incredibil de răi. Și că lucrurile rele se-ntâmplă când oamenii buni nu fac nimic.

Mau e pe fază

până reușim să-i facem copilului dulapul (am încercat să fie gata până la Paști, dar din diverse motive n-am reușit!) am eliberat un raft din dressingul nostru pentru el. Și acesta a fost rapid ocupat :-)

1 mai cu lenevie

altădată mergeam și noi la grătar... odată am fost și la mare de 1 mai. Anul acesta am stat în pat, pe partea stângă și am citit. A fost bine și-așa.