vineri, 20 noiembrie 2009

o zi ca o păpădie. friday flower

m-am trezit la 7. era soare. dar mă durea stomacul. tare. am luat o pastilă şi m-am ghemuit înapoi în pat. la 8 jumate m-am trezit iar... am făcut un duş, m-am jucat cu motanul, m-am uitat la tembelizor. la 9.45 mă prgătesc să plec la job... şi superba mea geantă albastră cu documente se rupe... prea tare ca să mai ies aşa... apelez la rezerve... o fostă geantă de laptop... constat că Mau a testat-o. ei, merge... nimeni n-o să-şi dea seama. Dau să ies pe uşă şi realizez că cheile mele au rămas la Cătălin. sun nervoasă, iar Cătă săracul vine repede şi îmi aduce cheile. plecăm amândoi spre joburi. afară e tot soare şi cald şi frumos. Pe drum mă întreabă dacă nu vreau să merg în martie (când facem 10 ani împreună) în Malta... vreau, cum să nu vreau?!?!? ne zâmbim, ne pupăm, plecăm grăbiţi fiecare spre jobul lui. Ajunsă la job mă apuc de treabă... dar e vineri şi programul e scurt. E încă soare, cald şi frumos. Aflu că meci-ul (menesterul educaţiei adicălea) a dat comunicat de presă: pe 30 noiembrie suntem liberi - 4 zile de mini-vacanţă, yupiiii), iar de pe 11 decembrie gata şcoala. Suntem în concediu fără plată. vacanţă prelungită, bani foarte puţini. M-aş întrista, dar afară e soare, cald şi frumos. şi am de pregătit o prezentare pentru luni dimineaţă. Aşa că îmi mai fac o cafea, scriu postul ăsta şi mă apuc de treabă. :-)
a, friday flower de azi sunt 2 păpădii de la Ezăreni. Ziua de azi mi-a amintit de ele. Seară frumoasă.

joi, 19 noiembrie 2009

no smoking today

azi e ziua naţională fără fumat. la şcoală s-a făcut o super activitate pe tema asta. Ca un nefumător convins ce sunt, nu pot decât să susţin şi să promovez!
chestie îmbucurătoare: căutam prin şcoală 2 ţigări pentru un experiment foarte interesant făcut de doamna de chimie: maşina de fumat se cheamă (copiii văd concret ce se depune în plămâni). Şi m-am dus la toţi fumătorii: 4 din cei 5 pe care-i ştiam renunţaseră la fumat! şi nu de dragul zilei naţionale: 3 pentru sănătate, 1 din cauza finanţelor. Wow - 4 din 5 în ultima lună! (nu cârcotim, da acuma să vedem cât îi ţine).
un desen făcut de un elev foarte talentat:

miercuri, 18 noiembrie 2009

părinţi fără voie. 10 consecinţe.

am primit pe mail:
mi s-a părut o campanie foarte inspirată şi FOARTE necesară. Trageţi cu ochiul pe site-ul lor http://www.parintifaravoie.ro/ şi o să vedeţi de ce! Felicitări Asociaţiei Române a Tinerilor!

marți, 17 noiembrie 2009

radiomagnetofon pentru îngrijirea părului


asta scria pe cutia Cd-player-ului cu MP3 luat de la Kaufland acum vreo 2 luni :-))

luni, 16 noiembrie 2009

ce nu-mi place

Am primit de la Cora acum vreo 2 luni (mai bine mai târziu decât niciodată, nu?) următoarea leapşă: să scriu despre lucrurile care nu-mi plac.
Deci... ce nu-mi place/ce nu-mi plac... :
  • monedele (monezile?!) iecs, nu-mi place să le ating, să le am în buzunar! să zicem că prefer bancnotele :-)
  • când pierd o postare lungă în care am investit timp şi am uitat să salvez (noroc că acuma blogger salvează automat);
  • nesimţirea oamenilor care aruncă hârtii pe jos;
  • insistenţa deranjantă;
  • crema de zahăr ars şi papanaşii "clasici";
  • buzele crăpate (de aceea am tot timpul strugurel la mine);
  • părul nespălat;
  • cafeaua proastă;
  • să intre cineva în bucătăria mea - nici eu nu intru în a altora fără invitaţie;
  • să văd cum se găteşte;
  • şi tot la capitolul ăsta - persoanele care gătesc cu bijuterii la mâini - greţos!!!
  • mâncarea iute;
  • să transpir;
  • să alerg, să mă grăbesc;
  • oamenii agresivi;
  • să fiu "convinsă" împotriva voinţei mele - de, nu-mi place că nu sunt asertivă;
  • să văd femeile din România neîngrijite, preocupate de slugărirea bărbatului şi a copiilor, femei cu o stimă de sine mai mică decât respectul bărbatului pentru ele;
  • să mă descalţ la intrare - deşi mă conformez;
  • zilele de luni;
  • fustele şi ciorapii lungi;
  • pupăturile între rude;
  • prejudecata şi discriminarea de orice fel;
  • încăpăţânarea în educaţia copiilor; rezistenţa la schimbare în domeniul ăsta;
  • politicienii;
  • canicula;
  • piţipoancele şi cocalarii (groaznice cuvinte, da potrivite pentru genul ăsta de persoane);
  • persoanele care nu au încredere în viitor; pesimiştii exageraţi;
  • oamenii care spun că nu au timp să citească... dar stau cu orele la porcăriile de la teve;
  • snobismul;
  • vânzătoarele din mall care strâmbă din nas la orice întrebare;
  • întrebările despre viaţa personală (da când te măriţi, da ai un prieten, da ce lucrează... după ce te-ai măritat urmează: da când faci copii? da de ce nu faci copii? .... după ce faci un copil... pe când al doilea? etc. etc.)
  • ehei, lista e muult mai lungă, mă opresc deocamdată aici.

leapşa asta m-a umplut de frustrare, n-o mai dau nimănui :-))

duminică, 15 noiembrie 2009

premiu şi leapşă :-)

de la Ana-Maria şi de la Cora:

In ce fel de animal ai vrea să te reincarnezi? girafă sau cal!
Ce ţi-ar lipsi cel mai mult in viaţă? persoanele pe care le iubesc...
Ce apreciezi cel mai mult la o persoană? charisma, responsabilitatea, atitudinea pozitivă :-)
Care-i culoarea preferată pentru haine? verde şi maro! în liceu aveam o profă de istorie care se îmbrăca doar în verde şi maro, iar noi ne tot hlizeam pe tema asta... :-)) în principiu îmi place să mă îmbrac în culori închise, dar cu un tuşeu (?!) colorat... o eşarfă, un şal, o broşă, un colier... ceva acolo :-)
Trei cuvinte care te definesc ca persoană... me, myself and I... :-)) pe bune acuma... entuziasm, nonformal (?!) şi zâmbete :-)
O calatorie pe care ai vrea sa o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi? îmi place la nebunie să călătoresc... în ultima vreme îmi doresc să revin la Berlin, la Halle... My dream travel este Marocul... la Marrakech... :-) Cătălin spune că e posibil :-)
Citatul/zicala preferata... "Umple-ţi zilele cu viaţă, nu viaţa cu zile!" (Nora Iuga)
Ce ţi-ar plăcea cel mai mult sa faci? Dimineaţa să mă trezesc în vacanţă, să am parte de o cafea bună... să citesc ce vreau eu... la prânz să am parte de siestă... după-amiza să citesc, iar seara să ies cu prietenii prin oraş aiurea :-)
Daca nu ai face ceea ce faci in fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-i umpli timpul? mi-ar plăcea să fiu bogată... să pot să citesc... să călătoresc mult, să învăţ limbi străine...
Care e cea mai mare extravaganţă a ta? am eu nişte extravaganţe ... da nu le spun... financiar vorbind - faptul că-mi cheltui lunar cel puţin 25% din salariu pe cărţi, iar în vremurile actuale, chiar că e o extravaganţă :-)
dau mai departe Danei.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice

parabola crucii omeneşti:
Un om îşi ducea crucea lui cea grea. O ducea, o căra şi în cele din urmă i se adresă lui Dumnezeu ocărându-L. Că prea e grea crucea. Că îi lasă urme pe gât, că-l striveşte, că-l îndoaie. Nu mai poate. Dumnezeu i-a auzit jelania şi i s-a îndurat de el.
"Bine, zice, vino după mine, nefericitule."
Îl duce în faţa unei enorme grămezi de cruci.
"Uite, vezi, toate astea sunt cruci omeneşti. Aruncă-ţi crucea şi alege o alta. Poate că vei găsi una mai uşoară."
Omul se veseli şi se puse pe încercat. Îşi pune una pe umăr: "Nu, prea e grea. Mai grea decât a mea." Şi ia alta. Toată ziua nu face altceva decât să alerge în jurul muntelui acela de cruci şi nu izbuteşte să aleagă vreuna. Erau grele crucile oamenilor. În sfârşit, spre seară, nimereşte una:
"Iată, zice el, asta e mai uşoară decât celelalte. Asta nu e o cruce, e o adevărată plăcere."
Atunci Dumnezeu zâmbeşte:
"Păi asta e vechea ta cruce, cea pe care ai aruncat-o azi dimineaţă..."

Fragmentul face parte din Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice de Andrei Makine (un emigrant din URSS în Franţa), carte pe care am citit-o azi (200 de pagini, scris frumos, e lectură de o zi). E povestea lui Ivan Demidov, care a luptat în al doilea război mondial şi care e decorat cu crucea de aur, cea mai înaltă distincţie militară (Erou al Uniunii Sovietice). Pe un câmp de bătălie unde zăcea rănit este salvat de infirmiera Tatiana, cu care se va căsători după război. Anii de pace, sunt mai dramatici decât anii de război - cu sărăcie, foamete şi secetă. Se mută într-o suburbie a Moscovei unde i se naşte o fiică, Olia. În timp, la fiecare 9 mai, ziua victoriei, este silit să joace în continuare comedia patriotismului de paradă, povestind şcolarilor războiul altfel decât a fost... ajungând într-un final să nu mai deosebească adevărul de invenţie. După moartea Tatianei (în îmbulzeala de la coada la unt de la Gastronom) dă în alcoolism, spre revolta partidului. Olia, după ce a terminat Institutul de limbi străine, şantajată de K.G.B. pentru o aventură de-o noapte cu un sportiv francez, devine prostituată de lux în slujba serviciilor secrete sovietice. Evident că momentul în care află de soarta fiicei sale, este unul dezastruos pentru Ivan... care se dedă la vandalism într-un magazin de tipul shop-urilor nostre dinainte de revoluţie.
Nu ştiu de ce am avut impresia că va fi o carte comică... de la primele pagini însă m-am înfiorat de cruzimea războiului... imaginea în care un neamţ omoară un copil (fratele lui Ivan) luându-l în baionetă "ca pe o frigăruie" şi mai face şi o poză - încă mă urmăreşte. Cartea mi-a plăcut... şi subiectul şi scriitura... abia aştept să mai citesc ceva de Makine (mai am în bibliotecă Crima Olgăi Arbelina). Perioada comunistă... cu patriotism de faţadă, cu cozile la salam şi unt (doar 2 pachete de persoană!) m-a umplut de remember. Şi nu ştiu de ce, mi-a amintit de bunicii mei, amândoi veterani de război... şi mai ales de bunicul Traian (dacă-mi amintesc bine a ajuns până în Munţii Tatra)... care nu povestea niciodată de perioada aceeea... ştiu că nu-şi putea îndoi degetul mic de la o mână şi că era de la o schijă din război. atât. era un om vesel... nu ştiu ce fel de amintiri îi răscolea războiul... dar nu voia să povestească despre asta. Acum e prea târziu să aflu... bunicul s-a dus acum 3 ani... o s-o mai întreb pe mama... poate ei i-a spus mai multe...

vineri, 13 noiembrie 2009

Lili nasha. friday flower


Lili nasha e prietena mea... adică înainte de a fi nasha mea de cununie a fost colega, şi apoi prietena mea. Ne-am întâlnit acum vreo 5 ani prin septembrie şi ne-am început "relaţia" cu o mică neînţelegere legată de un proiect (Impact, of course). Ea voia să se implice şi credea că eu nu vreau asta... ne-am reglat neînţelegerea şi de atunci am devenit prietene. După ce a plecat Angie în Canada nu credeam că o să mai găsesc o persoană cu care să vorbesc de 5 ori pe zi la telefon şi tot să mai am ceva să-i spun. Dar am dat peste Lili şi apoi peste Anca :-) dar despre Anca... în altă poveste. Acum revin la Lili. Cuvintele nu mă ajută prea mult ca să descriu ce înseamnă ea pentru mine; pentru că ceea ce simt pentru prietenia noastră depăşeşte cuvintele. Profit de friday flower pentru a posta o super fotografie cu ea şi cu florile de câmp pe care le iubeşte. Şi mai profit să-i mulţumesc... pentru că a acceptat atât de uşor să ne cunune, pentru că e cea mai cool nashă ever, pentru că-mi zâmbeşte de fiecare dată când mă vede, pentru că mă sună doar ca să mă salute şi să vadă ce fac, pentru că e colega mea de IMPACT, pentru că e atât de creativă, pentru că e prietena mea! :-)

friday flower este ideea jurnalului Anei.

joi, 12 noiembrie 2009

aşteptând Crăciunul...

mai avem de dormit 42 de nopţi :-)

miercuri, 11 noiembrie 2009

educaţie pentru viaţa privată

educaţia pentru viaţa privată face parte din noile educaţii.. şi din păcate, în Românica nu e deloc valorizată. Noi ca români nu ştim să respectăm viaţa privată a celorlalţi... ne băgam nasul în curtea vecinului (eventual îl şi ajutăm să-i moară capra :-), ne interesează orice despre oricine. Discreţia nu e chiar punctul nostru forte. pe de altă parte, nici nu suntem educaţi (şi nici nu ne educăm copiii) pentru viaţă privată. Altfel stă treaba prin străinătăţuri. Am admirat nemţii pentru discreţie şi pentru vehemenţa cu care refuzau să răspundă la subiecte considerate de ei tabu (cum ar fi venitul familiei, ce salariu căştigă etc.).

azi am asistat la prezentarea tezei de doctorat a unei foste colege de facultate - Lili S. (cu care am petrecut muuuulte ore schematizând cursurile în sesiune :-). Exact pe tema asta... educaţie pentru viaţa privată... mi-a plăcut... m-a inspirat... m-a mobilizat! Felicitări Liluţă!

later edit: apropos de respectarea vieţii private, mi-am amintit de bancul ăsta:
Un ardelean merge pentru prima dată cu trenul intercity. La un moment dat în compartiment intră un negru. Curios din cale afară ardeleanul nostru îl întreabă:
no dragu tati apoi matale de unde eşti?
aaa, eu sunt din Africa!
no bine bine din Africa, da din care ţară?
din Kongo!
după o pauză de 5 minute iar începe ardeleanul:
no bine bine, din Kongo, da din ce oraş?
din Zabunda!
dupa alte 5 minute în care părea că se gândeşte iar întreabă:
no bine măi omule din Zabunda zici matale, dar pă ce stradă stai?
pe strada Zangzibar răspunse negrul uimit de curiozitatea ardeleanilui.
dupa un sfert de oră de linişte negrul bucuros că scăpase de întrebările ardeleanului dădu să se culce cănd deodată îl auzi pe ardelean:
auzi dragu tati, de pe strada Zangzibar am înţeles, da de-a cui eşti?