la cluj

week/end-ul asta sunt la Cluj. tin training pentru niste copii minunati si am o colega co-trainer foarte faina. e bine. O sa revin cu poze. In seara asta m-am plimbat prin Clujul in ploaie - a fost minunat!

friday flower călătoare

friday flower de azi sunt garoafe primite de la copii de 8 martie (cred!). spre Cluj, aşadar!

mândră. supermândră.

azi am fost la lansarea unui proiect antreprenorial de mare succes implementat de copiii de la un club coordonat de mine. am simţit că plesnesc de mândrie şi de drag. Cu aşa tineri, România e pe drumul bun! :-)detalii o să dau pe facebook!

culinară de post

orez cu ciuperci şi fasole verde. made by K8. superbun! :-)

gânduri

mă bate gândul să mă bag într-un mare concurs de dosare. Miza e un spor salarial tentant, dar deocamdată mi-e tare scârbă de hârtii. Să vedem ce-o ieşi.

despre o babă comunistă

De cîţi oameni fericiţi e nevoie în jurul tău ca să fii şi tu fericit? (p. 190)

Ştiam de mult de carte şi de autor (am de mult în bibliotecă Cum să uiţi o femeie, doar că nu i-a venit timpul). Sînt o babă comunistă am luat-o tot la oferta de marţi a Ziarului de Iaşi şi am citit-o azi pe nerăsuflate - e lejer carte de o zi. E scrisă atât de uşor, iar subiectul e atât de dureros familiar încât nu am mai lăsat-o din mână. Baba comunistă este Emilia Apostoae, o doamnă pensionară într-un oraş din perioada de după revoluţie (pe care mi l-am imaginat ca fiind Botoşaniul - datorită locului de naştere al autorului, loc care e şi locul meu de baştină :-) Emilia (sau Mica cum îi spune familia) este căsătorită cu Ţucu, fost lăcătuş mecanic şi are o fată, Alice (nume predestinat de prinţesă - doar că fata ajunge inginer) - emigrată în Canada şi căsătorită cu Alain (sau Alin - cum îl alintă Ţucu), un canadian, care slavă Domnului că are ambele urechi şi nu e negru :-) Femeia îşi rememorează trecutul comunist în urma unui telefon de la Alice din Canada, care îi cere să nu voteze cu comuniştii şi constată că da, e o babă comunistă. Asistăm apoi la povestirea vieţii Emiliei - iniţial o fetiţă de la ţară, terorizată de făcutul tezicului (mi-a explicat Cătălin ce e, deşi, citind cartea înţelegi foarte bine!) şi fascinată de lumea oraşului lui nenea Andrei şi tanti Lucreţia - unchiul şi mătuşa de la oraş. Fata fuge de acasă la oraş, se angajează la fabrică, o duce bine pe seama pilelor şi relaţiilor din perioada aceea. De altfel, amintirile ei sunt pline de pozitiv - de cât de bine era atunci - dacă ştiai să te descurci, aveai de toate. Cartea e plină de savoare - mai ales pentru cineva ca mine, care a trăit din plin perioada aceea - scrisul e tare amuzant - deşi povestea e tragi-comică: furatul din fabrică (că deh, era de unde), spoiala fabricii de dragul vizitei lui Ceauşescu, bancurile despre Ceaşcă şi ai lui, cozile la portocale (banane nu - astea erau doar pentru granguri!), mariul beneficiu al comunismului - apartamentul gratuit! a! - şi butelia gratuită! Toată povestea din mintea Emiliei e dată peste cap de întâlnirea cu soră-sa şi cu Aurelia, o fostă colegă de lucru, acum patroană. Femeia constată că ele au alte amintiri deşi vorbesc de aceleaşi fapte; în ochii lor comunismul are alte umbre. Concluzia e că da, e o babă comunistă, dar o babă comunistă care nu va merge să voteze - nici cu liberalii, nici cu foştii comunişti - o să găsească ea ceva de făcut în ziua aceea. Of, cartea asta mi-a stârnit atâtea amintiri, unele pline de amuzament nostalgic, altele pline de ranchiună. Nu o să le povestesc aici, vreau să rămân la carte - carte pe care o recomand tuturor celor care nu au trăit perioada aceea şi vor să-şi facă o idee, dar şi celor care au trecut prin ea şi vor să-şi reamintească. Foarte faină carte, foarte fain scrisă. de citit şi recitit - mai ales când am câte o dispută cu un nostalgic după perioada aceea :-)

China, Balzac şi reeducare

un licăr de speranţă pentru propriul viitor poate face din cineva un ins complet nebun, arogant, cu vocea plină de ambiţie şi ură. (p. 71)

Cartea mi-am dorit-o mult timp; Cătălin mi-a luat-o de la Ziarul de Iaşi cu doar 10 lei şi imediat am şi citit-o. E lectură de o zi, lectură plăcută, amuzantă şi tragică în acelaşi timp. Personajele principale sunt doi tineri "intelectuali", fii de duşmani ai poporului, trimişi la reeducare în anii 70 în China maoistă. Educatorii sunt ţăranii săraci, de fapt foşti cultivatori de opiu, dar cu mare trecere în ochii regimului. Păcatul tinerilor este că au părinţi intelectuali - în cazul lor doctori căzuţi în dizgraţia regimului. Băieţii au 16 ani şi abia au terminat gimnaziul. Zilnic sunt puşi la muncă cumplită - la la căratul îngrăşământului (adică a bălegarului) pe câmp, la munca infernală din mina de cărbune. Viaţa le este alinată din când în când de cântecul la vioara salvată de primarul-ţăran, care uimit de drăcia care pare occidentală e la un pas de a o arunca pe foc. Când află că piesa care iese din ea se numeşte Mozart se gândeşte la preşedintele Mao se răzgândeşte cu condiţia ca piesa să se numească Mozart se gândeşte întotdeauna la preşedintele Mao :-) Cam în registrul ăsta e cartea, scrisă cu amuzament, dar şi cu durere (autorul e un regizor francez - care a trecut prin revoluţia culturală despre care povesteşte în carte). Povestitorul (nu-i apare nicăieri numele) şi Luo, prietenul lui reuşesc să supravieţuiască povestind primarului şi sătenilor filme coreene sau albaneze văzute la oraş. În timp, se împrietenesc cu Ochelaristul, şi el tot fiu de duşmani ai poporului (mama e poetă, iar tatăl scriitor) de la care, în schimbul muncii grele, capătă împrumut o carte de Balzac. Paralel, apare o altă prietenă - Micuţa Croitoreasă, fiica unicului croitor din regiune, şi ea mare amatoare de poveşti. Fata are o relaţie cu Luo, care plănuieşte să o educe prin povestirea cărţilor citite de el. Acţiunea se intensifică, tinerii fură geamantanul cu cărţi de la Ochelarist, citesc pe rupte şi pe ascuns, cărţile clandestine devenind sprijinul lor în chinurile reeducării. În fine, fata rămâne gravidă, dar în schimbul unei cărţi de Balzac, povestitorul reuşeşte să o scape de sarcina care ar fi distrus viaţa atât a fetei, cât şi a prietenului lui. Treptat, fata este schimbată de cărţile povestite de Luo (care nu-şi dorea decât să o educe pentru a fi la nivelul lui) şi pleacă spre oraş, educată pentru totdeauna de Balzac. Tinerii rămân nefericiţi, transformând plecarea fetei într-un autodafe, punând pe foc toate cărţile furate de la Ochelarist. Ce să mai, o carte extraordinar de frumoasă! Mi-a plăcut la nebunie. Mi-a făcut poftă de Romain Rolland şi de la lui Jean-Cristophe; am toate volumele acasă la ai mei, dar nu mi-am făcut niciodată timp să le citesc - deşi presimt că o să-mi placă. Mai am o carte de Dai Sijie, nu cred că mai stă mult necitită în biblioteca mea.

ff

friday flower de azi sunt trandafirii frumoşi primiţi duminică de la MMV. Azi e o zi super plină: am ore, apoi o şedinţă de CA, vreau să rezolv nişte probleme legate de facturi, iar după-amiază mă voi delecta la inaugurarea Grădiniţei pictate de copiii de la IMPACT Naţional. bizi day.

despre Roderer

blestemul inteligenţei: chiar şi când îşi propune să fie modestă sfârşeşte prin a fi jignitoare (p. 26)
E a treia carte de Guillermo Martinez pe care-o citesc după cea cu crimele din Oxford (care mi-a plăcut) şi cea cu moartea Lucianei B. (care mi-a plăcut mai puţin). De la primele pagini am recunoscut scrisul lui Martinez, aparent simplu, dar cu fraze complicate pe care, dacă eşti obosit, trebuie să le reciteşti ca să le înţelegi. Cartea e la persoana I, iar cel care povesteşte e adolescent la liceu: e primul în clasă, primul la şah, genul tocilar. Povestitorul îl întâlneşte la o partidă de şah pe Roderer (nu-mi mai amintesc prenumele lui şi mi-e lene să iau din nou cartea din bibliotecă), un tânăr de vârsta lui, inteligent şi retras, total dezinteresat de lumea din jurul lui şi interesat doar de cărţi şi lectură. Aflăm de la unul din profii băieţilor că povestitorul nostru este ceea ce numim isteţul, persoana dotată cu inteligenţă medie, dar cu multă perseverenţă, iar Roderer e ceea ce numim geniu, dotat cu inteligenţă superioară. Acesta e în căutarea unei teorii care să explice cunoaşterea supremă, Logosul. Cei doi devin prieteni, ba mai mult, Cristina, sora povestitorului, se îndrăgosteşte de Roderer. În fine, povestitorul ajunge la universitate, apoi la o bursă în Anglia, iar geniul Roderer, se stinge, luând cu el şi secretul abia descoperit. Carte interesantă, poate pe ici pe colo cam filosofică, pasaje greu de digerat când citeşti seara, după o zi de oboseală.

jurnale şi angoase

my week - this week.

pâine în culori

Pâine cu spanac şi ierburi şi pâine cu roşii - gătite de iubitul meu de ziua lui. bestiale!

duminică plină de prieteni

a fost o duminică plină de prieteni. Dimineaţa a început cu Laura Ad. - am povestit, ne-am consolat, am povestit. La prânz am continuat cu Miha, Mihăiţă şi Viorel - apoi, spre după-amiază cu O&A. Spre seară am fost în Copou, am condus pe MMV la gară şi ne-am retras acasă, unde printre aspirine şi strănuturi am încheiat ziua frumos, la tembelizor, lucrând cu laptopurile în braţe. A fost frumos!

sărbătoriri

am făcut super curăţenie, am gătit ciudăţenii delicioase, ne-am pregătit de party între prieteni. A fost ok... cred că e pentru prima dată când am realizat că preferăm altfel de distracţii; oricum, a trecut! Mâine va fi o altfel de zi. mai bună.

Mau şi florile de 8 martie

ca de obicei, Mau e mare iubitor de flori - aici e cu florile primite de mine de 8 martie. friday flower e o tradiţie din jurnalul Anei.

cum am mojitat

eram restantă cu pozele cu Mojito :-)

nonformal supraevaluat

azi am fost invitată la o dezbatere despre educaţia nonformală din şcoală. Nu mi-a plăcut că discuţia a fost stereotipică... şcoala e naşpa, nonformalul nu există deloc, ce putem face să introducem nonformalul în şcoală. Au fost prezenţi şi elevi de liceu cărora li s-a pus întrebări stupido-retorice: Credeţi că ar fi bine să se introducă educaţia nonformală în şcoală? blabla. Până la urmă a fost ok... mi-am spus clar punctul de vedere şi am profitat de întâlnire ca să mai rezolv din administrativele impactiste. seară frumoasă!

2 cărţi despre 2 tipuri de iubire

Mda, tocmai ce-a trecut luna iubirii şi eu am terminat două cărţi despre dragoste :-) Vorba vine - le-am terminat - ambele sunt cărţi uşurele, foarte fain de citit şi le-am citit de relaxare şi de fun.

Prima, Almanahul sexului este o colecţie de articole (nbici nu ştiu cum să le spun) despre sex şi tot ce implică el; despre ceea ce noi numim sex normal şi despre ceea ce alţii numesc sex normal :-), are statistici super haioase legate de lumea sexului, legende, mituri, glume sau superstiţii legate de sex, poveşti despre vedete, filme sau scriitori celebri, ba mai mult, cărtuţa e plină de citate despre lumea sexului. În ciuda aparenţelor, e o carte tare comică despre sex şi dacă lăsăm deoparte pudibonderiile :-) e o carte tare instructivă :-)

A doua carte e despre iubirea romantică; de fapt e o colecţie de citate şi poezii despre dragoste în diversele ei forme. Ceea ce aduce valoare cărţii sunt desenele autoarei, foarte delicate şi frumoase - aici e site-ul ei. Citatele şi poezelele sunt frumoase, dar imaginile fac totul. Cartea asta e perfectă de cadou (acum e la ofertă - e 10 lei).

de ziua lui

e ziua lui! Ca de obicei, nu vrea nimic cadou... spune că are de toate. O să mă gândesc eu la ceva, dar deocamdată nu am nici o idee. O să sărbătorim sâmbătă şi duminică, cu prieteni, mâncare de post şi cocktailuri :-) La mulţi ani, iubitule!

echipa fantastică

întâlnire de reţea 2012 - Miercurea Ciuc. Cea mai tare echipă cu care am lucrat vreodată.

12 ani de noi2

acum 12 ani mă credeam independentă, sofisticată şi neînţeleasă. acum 12 ani credeam că nu am nevoie de nimic ca să fiu fericită. acum 12 ani prietenii şi cărţile îmi ajungeau. acum 12 ani nu şiam că viaţa mea se va schimba radical pe 9 martie. Din 9 martie 2000 nimic nu a mai fost la fel. Am rămas neînţeleasă, sofisticată (:-) şi chiar independentă. Prietenii nu mai sunt pe primul loc în topul valorilor mele personale, iar cărţile încă nu-mi ajung. Dar de 12 ani învăţ să iubesc. În fiecare zi mai mult. De 12 ani am învăţat să-mi împart bucuriile şi tristeţile - poate nu chiar pe toate, mai am încă umbre în suflet - că doar v-am zis că am rămas sofisticată :-). Dar de 12 ani viaţa mea are alte culori. Pentru că acum 12 ani l-am întâlnit pe el. Şi acum 12 ani m-am îndrăgostit. Mai mult decât credeam că este omeneşte posibil. De 12 ani suntem noi2. La mulţi ani, iubitule! Te iubesc!

la mulţi ani şi drum bun!

La mulţi ani doamnelor! Azi am început ziua frumos, cu flori şi ciocolată primite de la copii.

La prânz plec spre Miercurea Ciuc la întâlnirea de reţea IMPACT. recunosc că plec cu emoţie, dar şi cu gânduri pozitive.

marţafoaie creactoare

spirit vertical

spiritul vertical în IMPACT: O bzzanimaţie aici.

cuba eliberată profesionist :-)

tanam! ne-am cumpărat pahare de cocktail :-) să vezi acum savurare de Cuba libre! :-)

recomandare

recomand tortul cu lămâie de la Carrefour - e uşor şi buuuunnnn! şi mai e şi de post! şi e la reducere săptămâna asta - am dat pe el 10 lei!

de primăvară

abia aştept vremea frumoasă. M-am săturat de iarnă. O primăvară călduroasă vă doresc! :-)