cartea pe care o citesc din 2011. toamna.

Cifra 2 poate fi uneori începutul, originea, deși, în ordinea formală a lucrurilor, 1 se află la locul lui. În asemenea situații, 1 apare ca o consecință, are înțeles doar dacă 2 există. (p. 131)

Cartea asta cred că e cea mai plimbată din toată biblioteca. Am cumpărat-o la oferta zdi în septembrie 2011 și de atunci tot o citesc. Am avut-o cu mine la Boto (de enșpe mii de ori), la Sucevița, în Estonia, în Bulgaria (de 2 ori), în Armenia, la Cluj, în Franța, ba chiar și în maternitate. Niciodată nu citeam mai mult de 2-3 pagini (cam aceleași 2-3 pagini), nu știu de ce, pentru că Filip Florian îmi place (am mai citit Zilele regelui și Băiuțeii, cartea scrisă în tandem cu Matei, frate-su). După 4 ani, tot în septembrie, după nici 2 zile, am dat-o gata :-) Povestitorul este Petruș, arheolog într-un oraș-stațiune, unde, printre vestigiile unui castru roman s-au descoperit zeci de schelete umane. Săpăturile sunt sistate, se caută explicații. Polițistul bănuiște o groapă comună comunistă, sunt chemați chiar și niște specialiști tocmai din Argentina pentru a găsi rezolvarea misterului. Cât timp se caută dezlegarea misterului, citim poveștile omenilor: colonelul magistrat care colecționează oase de la degele mici, un fost deținut politic, preocupat mai mult de mausoleul pe care l-ar construi în locul gropii comune (dar și de ce nepotul lui refuză să facă pipi la oliță), tanti Paulina, gazda arheologului, mare cititoare în cafea, lady Eugenia Embury, măritată de tânără cu un lord englez, Jojo, nepoata ei studentă, devenită iubită a arheologului, o bibliotecară acră cu pretenții de seducătoare, savanții argentinieni, pasionați de căutarea los desaparecidos, călugărul Onufrie, cel cu povestea cea mai interesantă... e un copil abandonat de mamă (aflăm și poestea ei), devine călugăr, are trei experiențe cu apariția Maicii Domnului, rescrie Biblia pe scoarță de pin, spovedește un necunoscut prin scrisori ascunse, și, în plus, îi crește la fiecare 4 ore un smoc de păr negru-vinețiu. Argentinienii decid că groapa comună ete plină de oameni răpuși de ciumă, cu mult înainte ca regimul comunist să apară. O carte faină, de citit, chiar nu știu de ce mi-a luat atât de mult timp să o termin.
2015 Reading Challenge: am trecut-o la categoria carte pe care am început-o mai demult, dar pe care nu am terminat-o niciodată (până acum).

un thriller

Nu există coincidențe. Cuvântul coincidență e o construcție pentru a înlocui și ascunde explicația logică a felului în care se întâmplă lucrurile. (p. 149)

cartea asta am luat-o ieftin toamna trecută (3-4 lei) și m-am apucat de ea, așa, de relaxare, dar și pentru că-mi trebuia un thriller pe listă. Povestea e din perspectiva polițistului Frank Frolich, care după ce salvează o tânără în timpul unui jaf de la un magazin, se îndrăgostește de ea. Fata este sora unui delincvent și se pare că știe mai multe decât spune despre o serie de cadavre care tot apar; mai mult, îl implică pe polițist în alibiul ei. Frank devine obsedat de Elisabeth (numele individei) și începe să desfășoare o anchetă pentru a se lămuri cine în ce e implicat, și mai ales cât de implicată e feblețea lui în toate astea. Mi-a plăcut ideea cu distrugerea de către Frank a obiectului obsesiei criminalului (un tablou prețios), ca răzbunarea pentru presupusa moarte a obsesiei lui (știu, foarte coerent :-). Cartea e alertă și destul de provocatoare, de citit într-o seară plictistoare, când ai chef de ceva acțiune scandinavă :-) 
2015 Reading Challenge: carte thriller. 

căutând Marele Necunoscut

Dacă am putea vedea șirul nesfârșit de consecințe care rezultă în urma celor mai nesemnificative acțiuni ale noastre… Dar nu putem decât atunci când este deja prea târziu (nu știu pagina, of, cărțile elecronice)

Miles Halter, zis Rotofeiul e un adolescent tipic, nepopular și fără prieteni. Singura chestie interesantă la el e faptul că e pasionat și memorează ultimele cuvinte ale oamenilor celebri (de unde și preocuparea pentru căutarea Marelui Necunoscut). Miles se mută la un colegiu internat, unde cunoaște colegi noi și interesanți. Colonelul, un fumător simpatic, Takumi, un japonez și Alaska, o colegă vânzătoare de țigări, cu iubit sportiv și cam bipolară - când e veselă și sclipitoare, când e enervant de deprimantă. Cei 4 stau de pomană împreună, beau vin ieftin și filosofează, iar din când în când se ocupă cu farsele. Mai apar și doi profi - unul bolnav și deștept, altul genul polițist încruntat. A, și Lara - o studentă româncă, pe care Miles o tot face rusoaică. Alaska se sinucide, lăsându-i pe Miles, Colonel și Takumi plini de vină și întrebări fără răspuns. Coperta cărții e relevantă pentru motivul sinuciderii fetei. În fine, tinerii găsesc și ei un răspuns posibil și fac o farsă finală. Mda, o carte drăguță, nu m-a impresionat prea tare... poate și pentru că am citit-o electronic, nu știu ce să zic. De reținut ideea cu ultimele cuvinte a oamenilor faimoși (sau nu); asta mi-a plăcut cel mai mult din toată cartea.

2015 Reading Challenge: am încadrat-o în categoria prima carte a unui c=scriitor cunoscut. inițial am căutat să citesc ceva din autorii mei preferați, dar la toți am citit deja prima lor carte și mi-am zis că John Green e destul de pe val acum, cartea asta a lui mi-a plăcut mult. 

cartea de 101 ani

Există romanul și există istoria. Criticii avizați au considerat romanul ca fiind o istorie ce ar fi putut să existe și istoria un roman care a existat. Trebuie să recunoaștem că arta romancierului ne face, adeseori, să dăm crezare lucrurilor spuse de el, după cum, uneori, evenimentul real ni se pare de necrezut. (p. 88)

cartea asta am luat-o ieftin, la nu știu ce ofertă. Am luat-o pentru Andre Gide, din când în când îmi place să citesc clasici francezi; de citit am citit-o pentru că aveam nevoie în listă de o carte scrisă acum 100 de ani (ea e scrisă acum 101 ani :-) Ce pot să spun repede e că a fost o surpriză plăcută, cartea se citește rapid și e chiar funny pe alocuri. De fapt, cartea este împărțită în mai multe nuvele, fiecare dintre ele având în centru un personaj, toate la un loc făcând parte din aceeași familie lărgită. Niște ipostori afirmă că adevăratul papă a fost răpit, în locul lui fiind pusă o sosie masonică. Pentru a aduce papa înapoi e nevoie de bani, ofcourse. De unde bani? - de la credincioșii naivi și îngrijorați de soarta Sfântului Scaun. Ce ne-a mai amuzat - cum un om de știiință ateu devine creștin spre disperarea rudelor foarte creștine, cum un tânăr boem (cu origini românești) devine criminal, așa, de distracție, cum sufletul femeilor era mai ușor de convins, cum un domn nobil devine o țintă facilă pentru înșelătorie. Ce să mai, o carte faină, de citit într-un week-end.
2015 Reading Challenge: am încadrat-o la carte scrisă acum peste 100 de ani.

si o carte de dragoste

Cu toții scriem poezii, atâta doar că poeții le scriu cu vorbe. (p. 174)

îmi trebuia pe lista de Reading Challenge o carte clasică de dragoste; inițial m-am gândit la Jane Austen, dar am citit cam tot de ea, într-o vară din liceu, să-i spunem Vara mea Jane Austen :-) Uitându-mă prin bibliotecă, am dat de cartea asta a lui John Fowles, carte celebră la vremea ei (de Fowles am citit Colecționarul, care mi-a plăcut ca stil, dar acțiunea m-a îngrozit, și nu, nu am citit celebrul Magician). 

Să revenim la Iubita locotenentului francez. Fata asta e de fapt o tânără guvernantă, isteață, cu ceva carte, dar cu oleacă de deprimare. De plictiseală, se îndrăgostește de un marinar francez eșuat pe coasta engleză Lyme Regis și apoi mai face și publică drama ei (pe vremea aia - 1867- era scandal mare așa ceva). Tânărul nobil paleontolog Charles, logodit cu Ernestina (bogata moștenitoare a unui comerciant cu pretenții la titlu nobiliar pentru fiică-sa) face o pasiune pentru povestea lui Sarah, fata cu privirea spre mare, cunoscută și sub două porecle: Tragedia și Femeia locotenentului francez. Bla, bla, bla, Charles o ajută financiar pe Sarah să scape din mica localitate de provincie, dar se pare că ea nu prea vrea să fie salvată, ba mai mult, îl minte cam cu nerușinare if you ask me. Charles o părăsește pe Ernestina, e trădat de majordomul îndrăgostit, iar în final rămâne cam singur... de fapt, depinde, că Fowles oferă 2 finaluri, e pe alese. Scriitura e curgătoare, cartea se citește relativ repede, dar nu e genul pe care să o recitești. Nu știu ce, dar ceva nu mi-a plăcut la Fowles... poate faptul că tot intervenea în poveste, cu completări de actualitate, nu știu. De citit, cred că e de văzut și filmul că e cu Maryl Streep. 

2015 Reading Challenge: o poveste clasică de dragoste

un haruki cu povestiri

Dacă depuneți tot efortul pentru a trăi, nu o să puteți muri cum trebuie. (p. 115)

uite o carte pe care nu o aveam în plan, dar am luat-o la oferta zdi cu 10 lei și am citit-o imediat. Mie îmi place Haruki, dar nu sunt chiar mare fan; îmi place totuși scriitura, e curgătoare și rapidă, iar poveștile sunt frumoase. Cartea are 6 povestiri diferite, dar toate au în comun cutremurul din Japonia, deși mai mult indirect. Cred că toate povestirile mi-au plăcut în felul lor, deși cel mai mult mi-a plăcut Thailanda (de acolo e și citatul de la început) și cea cu Broscanul; recunosc că nu-mi mai amintesc mare lucru chiar din toate (de asta nici nu sunt mare fan Haruki, deși îmi place, uit repede acțiunea din cărțile lui). De citit într-o zi, maxim în două. 

2015 Reading Challenge. Am încadrat-o la o carte ar fi fost printre ultimele pe lista de citit.