cartea cu cinci povestiri

De o iubire esențială nu te vindeci niciodată. (p. 16)

Volumul ăsta l-am luat de la Carrefour, pentru că era 8 lei :-), dar și pentru că eram curioasă să mai citesc ceva de Schmitt, după Oscar și tanti Roz (care mi-a plăcut). Cumva am avut feelingul că e carte faină, mai ales că e cu 5 povestiri, iar mai nou, de când l-am descoperit pe Rushdie, am descoperit și că îmi plac mult-mult povestirile. despre povestiri...

1. Visătoarea din Ostende - este o doamnă infirmă care s-a hrănit toată viața din povestea ei de dragoste cu un prinț sau ceva de genul ăsta. Cel care povestește este un scriitor, care este cazat în casa acesteia din Ostende, și care primește onoarea de a-i afla povestea... pe care nici nu o crede în totalitate, dar este contrazis de dovada de la înmormântarea doamnei. De reținut preferința livrească a doamnei... doar clasici, cărți care și-au dovedit valoarea în timp... niciodată lecturi contemporane. 

2. Crima perefctă - povestea lui Gabrielle si Gabriel, un cuplu aparent perfect. Ea îl ucide pe el împingându-l de pe o stâncă, dar după ce-l omoară și scapă cu basma curată din proces, realizează adevărul de spre soțul ei... o iubea! 

3.  Vindecarea - o asistentă medicală, Stephanie, plină de complexe și aproape fără stimă de sine, are grijă de un pacient orb, care e fascinat de frumusețea ei, de care este convins deși nu o poate vedea. În final, Stephanie învață să iubească, să se iubească și să trăiască. Mi-a plăcut. 

4. Lecturi proaste - de departe povestirea mea preferată din tot volumul. Un intelectual orgolios nu citește decât cărți de calitate - și se ferește de romane... iar când în final e fascinat de o lectură ușurică, e omorât din greșeală :-)

5. Femeia cu buchetul de flori - e o doamnă care de 15 ani stă cu un buchet de flori în gara din Zurich. Toată lumea încearcă să-și dea cu părerea pe cine așteaptă... unii o cataloghează chiar ca nebună... doar că într-o zi cineva coboară din tren în gara din Zurich și își primește buchetul. 

Povestiri frumoase, scris frumos, o să revin la Schmitt cu siguranță.

2015 Reading Challenge: am încadrat-o la o carte cu povestiri :-)

finalul care face toată cartea

Tăcerea acoperă și protejează durerea. (p. 42)

o carte luată la grămadă la reducere pe elefant. Am cumpărat-o din start știind că finalul face toată cartea... și da, așa e! Merită citită, chiar și când pare un siropel de adolecenți.. pentru că finalul, ah, finalul! :-) Caddy e o adolescentă, care se recuperează după un accident din care nu își amintește mai nimic. E la bunici, pe o insulă, în genul de familie americană care zâmbește cu toți dinții în poze, dar care ascunde multe mizerii sub haina de familie veche și respectabilă. Mincinoșii sunt patru copii, acum adolecenți: Caddy, verișorii ei Mirren și Johnny și Gat - nepotul noului soț al unei mătuși. Cei patru își petrec verile împreună și par să se maturizeze împreună. Pun la cale prostioare, citesc, vor să rezolve și problemele familiei aparent fericită, dar de fapt disfuncțională. Nu dezvălui finalul, dar, repet, merită toată cartea citită pentru el. Știam că va fi surprinzător, dar tot m-a uimit. E o carte de o zi-două... poți să o citești și electronic, nu trebuie neapărat să ocupe un loc în bibliotecă (acum așa aș citi-o).  E o carte de adolescenți, din care aceștia, dacă ar citi-o, ar învăța din nou, că da, faptele lor au consecințe... nasoale de cele mai multe ori! 

2015 Reading Challenge: carte cu adolescenți, cu un singur cuvânt în titlu etc. Eu am încadrat-o deocamdată la carte recomandată de un prieten.

ciocolată și lectură. sau invers.

În viață nu capeți diplome, nu? (p. 40)

văzusem filmul, of course, dar eram curioasă și cum e cartea... mai ales că o prietenă vorbise frumos de ea. E lectură ușoară, de o zi-două... dar mie mi-a luat mai mult... cam o săptămână și vreo trei ciocolate diferite :-) Pentru că da, cartea asta se citește cu ciocolată. Vianne Rochet si fiica acesteia, Anouk, sosesc într-un orășel francez de provincie, unde cumpără o brutărie pe care o transformă în cofetărie cu minuni franțuzești. Din start, e privită ca o străină plină de moravuri ușoare, căci, nu-i așa, cine ar vinde ciocolată în post. Preotul satului ia confruntarea cu Vianne foarte personal și încearcă să întoarcă oamenii împotriva ei. Vianne are însă niște prieteni printre săteni... un domn politicos cu un câine bătrân, o bătrână bogată tare, cu o fiică bigotă și un nepot timid. Când în sat sosește o trupă de țigani nomazi, lucrurile o iau razna... avem parte de violență domestică, de un incendiu, de xenofobie (acțiunea e în Franța, n-avea cum să lipsească), dar și de candoare, de magie, de ispite dulci. Ceva-ceva nu mi-a plăcut însă... poate lupta cu preotul... sau cu religia... ceva acolo am simțit că nu se leagă. De asemenea, simțeam nevoia să știu mai multe despre originea lui Vianne... dacă întradevăr maică-sa a răpit-o când era bebeluș și de ce nu a luat legătura cu familie ei adevărată. Trecând peste asta, e o carte frumoasă, de citit într-un week-end cu multă ciocolată alături. 

2015 Reading Challenge: de încadrat la carte cu magie, sau la carte cu ecranizare, sau carte scrisă de o femeie etc.