să stai alături chiar când nu ești de acord

Știi, unele greșeli... au consecințe mai însemnate decât altele. Dar nu trebuie să lași noaptea aceea să te definească. (p. 271) 

probabil majoritatea a văzut filmul. Eu am văzut doar trailerul, pentru că aveam cumpărată deja cartea. Îmi place Jojo Moyes, dar nu știu de ce, nu mă convinge prea tare. Louisa este o tânără vânzătoare într-o cafenea din Anglia profundă, dar acum e șomeră, nevoită să locuiască cu părinții, sora mai mică și mai deșteaptă și nepotul, copil nelegitim (ce stupid sună, dar parcă mai bine decât copil din flori) al surorii deștepte. Din disperare, și pentru că alternativa era o măcelărie de pui sau ceva de genul ăsta, Louisa, Lou, ajunge să lucreze ca asistentă pentru Will, un tânăr frumos, tetraplegic, care nu poate folosi decât mintea, restul e distrus după un accident într-o zi ploioasă. Will a fost un om de afaceri puternic, cu o iubită frumoasă, cu vacanțe exotice și cu aventuri periculoase. Acum e deprimat și are de gând să se sinucidă organizat, la o clinică din Elveția. Lou e angajată să îl mai binedispună și reușește, dar nu suficient de tare ca să-i întoarcă gândurile. Lou a fost fapta bună a lui Will, pentru că schimbarea are loc în ambele direcții. O carte ușor de citit, dar greu de digerat. Mi-a plăcut, o să mă uit și la film cândva. Nu e o carte de cumpărat totuși, dacă vreți, o împrumut eu :-)   

Jojo Moyes - Înainte să te cunosc, Editura Litera, 2016

Jojo Moyes - Înainte să te cunosc, Editura Litera, 2016

Today Deal $50 Off : https://goo.gl/efW8Ef

Jojo Moyes - Înainte să te cunosc, Editura Litera, 2016

Today Deal $50 Off : https://goo.gl/efW8Ef

Jojo Moyes - Înainte să te cunosc, Editura Litera, 2016

Today Deal $50 Off : https://goo.gl/efW8Ef

adolescenții și muzicile lor

Viața eșuează. Cântecele nu întotdeauna. (p. 120)

carte de adolescenți. Nick e muzician și cântă într-o trupă. Norah e fată de producător muzical și se întâlnește cu Nick la finalul unui concert, când el îi propune să fie prietena lui pentru 5 minute, ca să o facă geloasă pe fosta lui prietenă. Fosta e prietenă și cu Norah, și uite așa începe povestea. Noaptea e lungă, e plină de muzică, de confesiuni adolescentine, de pupături. Povestea e scrisă alternativ, un capitol Nick, unul Norah, de altfel sunt 2 autori, nu știu cine ce a scris. O carte simpatică, scurtă, plină însă de cuvinte care încep cu pu și se termină cu lă sau care încep cu că și se termină cu cat. Well, dacă sunteți pudibonzi, nu o atingeți, dar dacă vreți o distracție amuzantă de vreo 2 ore, citiți-o. eu am luat-o de pe elefant cu vreo 9 lei, într-o zi de reduceri. de citit când simți că iubești adolescenții :-)

Rachel Cohn, David Leviathan - Playlist pentru Nick și Norah, Editura Trei, 2014

o carte cu scrisori de dragoste

în experiența lui, emoțiile erau mai periculoase decât muniția. (p. 162)

hehe, o carte despre scrisori de dragoste, păi na, titlu e destul de edificator. Ellie Haworth are o relație cu un scriitor, bărbat însurat și cu copii și e redactor la departamentul Editoriale la ziarul britanic Nation. După decenii de existență în aceeași clădire veche, ziarul se mută într-o clădire nouă, motiv pentru care se scormonește în arhivă pentru a descoperi chestii inedite de acum 50 de ani. Ellie dă peste o scrisoare de dragoste veche și caută protagoniștii  pentru a afla dacă povestea s-a încheiat cu happy endind sau nu. Scrisorile aparțin lui B., de fapt Anthony, un tânăr corespondent de război din anii 60 și au fost scrise pentru Jennifer, soția decorativă, fără copii, a unui mare industriaș care a descoperit un material minune, considerat inofensiv - azbestul. Cartea e o trecere din prezentul lui Ellie în trecutul lui Jennifer, până când cele două povești se întrepătrund. Povestea veche de dragoste nu a fost atunci cu happy end, dar ar putea deveni acum. O poveste frumoasă, despre relații de iubire, despre căsătorie și pasiune, despre renunțare, despre cum copiii merită uneori să-ți rupi viața (nu pot să scriu să te sacrifici). Mi-a plăcut, dă o stare de bine amintirea perioadei de scrisori, aproape mi s-a făcut dor să scotocesc prin cutiile cu suveniruri din adolescență și din studenție. de citit într-un week-end (are 500 de pagini, dar se citește ușor), cu ceai cald alături și o pătură pe picioare.

Jojo Moyes - Ultima scrisoare de dragoste, Editura Litera, 2012

un frindel, o lecție de viață

am primit cartea asta dimineață de la Ela, colega mea de română, genul de profă de care copiii se îndrăgostesc iremediabil în primele 5 minute și rămân îndrăgostiți pe viață. Mi-a spus că e lectură obligatorie la toate clasele ei și să o citesc. Ei, la așa recomandare eu nu pot să rezist și am și luat cartea la citit. Nick e un puști care tocmai începe clasa a V-a (go figure!) și care e cunoscut prin talentul de a lungi ora prin întrebări deștepte, exact atunci când profii sunt pe cale să dea tema pentru acasă. Ei bine, asta a funcționat minunat până la doamna Granger, profa de engleză, mare iubitoare de cuvinte și dicționare. Doamna nu cade în capcana întrebărilor, ba mai mult, îl trage pe Nick în capcană. Pe drumul spre casă, pentru a verifica teoria doamnei cu cuvintele, Nick inventează un cuvânt nou - frindel - pentru pix. Așa se declanșează o adevărată isterie în școală, în oraș și apoi în țară. Frindelul devine cuvânt, ba chiar și sursă de venit. Peste ani însă, Nick primește lecția vieții lui... evident, doamna Granger e mai mult decât lasă să se vadă. O carte frumoasă și deșteaptă, despre cuvinte, despre cum poți fi popular în școală pentru ceva isteț, despre relația dintre părinți și copii și mai ales, despre relația dintre profesori și elevi. de citit neapărat copiilor de clasa a V-a. 

a, ilustrațiile sunt ale lui Brian Selznick, autorul lui Hugo Cabret.
Andrew Clements - Povestea frindelului, Editura Artur, 2016

inspirația la început de clasa a V-a

Toți oamenii din lume ar trebui să fie ovaționați în picioare măcar o dată, pentru că toți biruim lumea. (p. )

zilele astea am fost plină de emoții și, ca să mă liniștesc, am pus (cum altfel?!) mâna pe o carte pe care o am de ceva timp în bibliotecă. Ei bine, nimic nu e întâmplător! Cartea are ca personaj un băiat frumos la suflet care este elev în clasa a V-a B! (da, nu A, nu C, nu D, ci B :-) A fost ca un pansament pe rană cartea asta și mi-a dat mare încredere că va fi bine și cu noua clasă a V-a B! Așadar, August este un copil normal, sensibil, cu o diformitate facială care l-a făcut să treacă de-a lungul timpului prin multe intervenții medicale, intervenții care l-au oprit în a frecventa școala obișnuită și a făcut homeschooling (că tot e la modă zilele astea). Mama lui decide că e timpul să meargă la școală, copilul e reticent, dar apoi e convins de directorul școlii că merită să încerce. Așa cum e și de așteptat, e prilej de bârfă, șușoteli și bullying, dar, cum e copil inteligent, învață să facă față tuturor, mai ales că își câștigă și doi prieteni. Povestea e perspectiva lui August, a surorii lui, dar și a altor copii. O carte foarte frumoasă, sensibilă, te face să meditezi la rolul tău de adult în viața copiilor diferiți (refuz să-i numesc speciali). de citit, neapărat de citit, ca părinte, ca profesor, ca elev. De recomandat elevilor, de reflectat împreună cu aceștia la toleranță și acceptare, la frumusețea diferențelor dintre noi. Tot citind, mi-am umplut sufletul cu emoție și m-am gândit la foștii mei elevi: la Dinozaurii care deja își câștigă singuri existența, la studenții boboci din HappyA și la liceenii Benglezi, care mâine se îndreaptă spre o altă etapă de viață. Dragilor, mi-e tare dor de voi, pe toți diriga vă iubește! Succes tuturor, să biruiți lumea vă doresc! o să fie bine, trebuie să fie!

R.J. Palacio - Minunea, Editura Art, 2015 

intelectualii și cratița. o experiență delicioasă.

Dacă n-aș fi dresată că e de datoria mea n-aș mai găti decât de sărbători. Când nu știi cât timp ți-a mai rămas, poate e păcat să-l consumi cu ceva ce ajunge în closet. Mai bine citești și scrii. (Adriana Bittel, p. 48)

wow, ce carte! ce desfătare de carte! știi cum e când ți-e foame rău și primești la masă mâncarea ta preferată? ei, așa e și cu cartea asta. Ioana Pârvulescu a adunat 20 de telectuali, 10 doamne și 10 domni, toți celebri într-ale literaturii și i-a pus să scrie despre amintirile lor culinare și să dea și rețetele care le-au provocat aceste amintiri. O, o minune, mi-am propus să încerc și eu câte ceva de pe-acolo. Am râs mult citind cartea asta, nici nu știu de ce nu am citit-o mai demult, că o am de vreo 2 ani în bibliotecă (adusă de Moș Nicolae prințului consort, mare intelectual amator de cratițe delicioase și el). Chiar cred că a fost cadoul perfect pentru Cătălin, abia aștept să încercăm ceva de pe-acolo. Nici nu vreau să dau mai multe detalii, cartea asta trebuie citită și savurată. 
Ioana Pârvulescu (coord.) - Intelectualii la cratiță. Amnintiri culinare și 50 de rețete, Editura Humanitas, 2012