lma Natalia

azi Natalia face o lună; La mulţi ani, draga noastră! Noi te-am sărbătorit cu prăjiturele cu mărţişor :-)

cum simți?!?

încă dinainte de a rămâne însărcinată am tot auzit de formula asta - naște cum simți! și mi-a plăcut! Mi-am zis că uite, ce fain, să faci cum simți că e mai bine pentru tine! Apoi am rămas însărcinată și am citit mai multe și... surpriză! naște cum simți se referea numai la nașterea vaginală. După ce am aflat de bebe am început studiul... am citit cărți, articole, site-uri și bloguri întregi (de la prima la ultima postare), am citit până și forumuri, am stat de vorbă cu mame (de unul, 2, 3, 4 copii), am stat de vorbă cu medici. Am vorbit cu mame care au născut prin cezariană și aveau povești cu dureri de zile întregi, cu urgențe, dar și cu mame care au născut vaginal și care aveau povești înfricoșătoare (de la suferință fetală, la dureri crunte și sechele de lungă durată – o colegă mi-a spus că și acum, după 15 ani, naștere este cel mai groaznic lucru prin care a trecut… că își iubește copilul, dar că nu-și mai dorește copii).

Dintotdeauna eu am simțit că pentru mine e mai potrivită cezariana, dar când am aflat de bebe treaba s-a schimbat... adică încă mai simțeam că cezariana e nașterea potrivită pentru mine, dar am preferat să nu mă gândesc la naștere ci să mă bucur de sarcină. Așa cum am spus, am citit și m-am informat... și am trecut totul prin filtrul personal. Mă simțeam pregătită și pentru nașterea vaginală, și pentru cezariană. Am citit cât am putut de mult despre avantajele și riscurile ambelor tipuri de naștere (și cezariana e o naștere, cu toate că e o operație... hai să nu fim răutăcioși!). Toată sarcina mi-am dat voie să experimentez... nu am luat de bune tot ce am citit sau mi s-a spus, ci mi-am dat voie să văd eu cum este, să trăiesc fiecare experiență. Ginecoloaga mea, o super doctoriță celebră nu mi-a sugerat niciodată cum să nasc... la controale vorbeam doar de sarcină, de evoluția copilului, de ce trebuie să fac până la următorul control și atât. Cred că la finalul lunii a opta am întrebat-o eu ce îmi recomandă... și mi-a spus că din punctul ei de vedere (argumentat medical!) se recomandă o cezariană... și am fost de acord. Nu am exclus nașterea vaginală, dar la cei 35 de ani ai mei, nu am vrut să risc NIMIC. Am citit că un copil născut vaginal e mai valoros... acum, după ce îl am pe Matei în brațe (și după ce am cunoscut o mamă care a născut vaginal un copil mort!) spun că un copil VIU și SĂNĂTOS e mai valoros decât orice pe lumea asta! Am născut prin cezariană și am avut parte de niște momente fantastice!!!! Nașterea (alături de sarcină) este una dintre cele mai frumoase experiențe trăite de mine, am niște amintiri extraordinare! L-am văzut pe Matei cât încă era atașat de cordon, nu i s-a tăiat cordonul imediat (a mai fost lăsat să pulseze), l-am primit imediat pe piept și nu mi l-a luat nimeni cu forța de acolo, mi-a fost adus copilul imediat ce am revenit la terapie intensivă, tatăl l-a văzut și ținut în brațe la câteva minute după naștere, mi-a fost adus și pus la sân la nici o oră după ce am revenit la terapie intensivă. Durerile de după au fost groaznice, dar nu imposibile... mă așteptam să doară mai tare și mai mult! Am născut joi, la ora 12.30, iar vineri la ora 9.00 părăseam terapia intensivă pe picioarele mele (dar m-am ridicat în picioare de pe la 7 când am fost singură la baie!). Da, m-a mai durut puțin următoarele 2-3 zile (cel mai nasol era la urcat și coborât din pat!), dar am mers singură, mi-am îngrijit copilul, m-am simțit bine. În salon eram singura mamă cu cezariană, celelalte erau cu nașteri vaginale și cu copii prematuri (maternitatea era în renovare și acolo am avut loc). Colegele de salon născuseră de 2 sau chiar 3 săptămâni vaginal și încă mai aveau dureri... eu din ziua a 3-a eram foarte bine. Lactația a venit în a 3-a zi... 3 zile de colostru minunat și apoi lapte alb. Am cerut să alăptez din prima zi și am pus zilnic minute în șir copilul la sân ca să stimuleze lactația. Cred că alăptarea este un lucru bun pentru copil de aceea încă alăptez (Matei face 9 luni!) și voi mai alăpta. Nu cred că nașterea vaginală și alăptatul cresc I.Q.-ul copilului sau alte prostii din astea (adică cei născuți vaginal și alăptați sunt mai deștepți decât ceilalți :-) Am căutat studii și ce am găsit nu m-a convins (de altfel, am lucrat cu copii cu abilități înalte – supradotați, în limbaj cotidian) – tot melanjul dintre mediu, educație și ereditate dau inteligența (în plus, renumitul I.Q. e doar o convenție… e greu de comparat un copil din Africa, născut vaginal și alăptat până la 7 ani cu un copil american sau european – născut sau nu vaginal, alăptat sau nu!). Nu știu cum voi face la al doilea copil (sarcina și nașterea au fost atât de extraordinare încât îmi doresc să mai am copii); mă simt în stare să trec printr-o naștere vaginală dacă așa o să simt atunci (celebra VBAC – Vaginal Birth After Cesarean), dar nici nu mă tem de o a doua cezariană (aș putea chiar să spun că mă tem și mai puțin, deja am trecut printr-una și știu cum e!). De când am născut, nu am recomandat nimănui cezariana (și am avut ceva mame însărcinate prin preajmă); am recomandat în schimb mamelor (pentru mine și femeia însărcinată este mamă!) să se bucure de sarcină și de copilul care va veni și să facă cum cred ele (împreună cu medicul lor) că e mai bine pentru ele. Am avut încredere în medicul meu și mi se pare firesc să fie așa (analizele de după naștere au confirmat că avea dreptate să recomande cezariana!). În plus, dacă nu ai încredere în medicul tău… de ce l-ai mai ales? (evident, mă refer aici la mamele care-și permit să-și aleagă medicul!).

Sunt puțin intrigată de mamele naturaliste (da, sunt puțin ironică!)… le admir dar nu le înțeleg extremismul și răutatea (vezi exprimarea cu un copil născut natural este mai valoros!). Nu înțeleg nici argumentul cu durerea… le înțeleg pe mamele care fug de durere și mă intrigă cele care sunt mândre de durerea care va să vină. Mi-a plăcut vorba nașei mele (care a născut vaginal 2 copii!), durerea nu ne face neapărat mai buni… și nici mame mai bune!

Nota bene: ce am scris aici nu este nici pro-cezariană și nici anti-naștere vaginală; Am scris despre experiența și trăirile mele! Atât!

9 luni

La mulți ani, Matei! - 9 luni (9 februarie 2014 Poza e de acum 4 zile de la munte, stațiunea Negulești, jud. Neamț!

la 8 luni

Ce face Matei la opt luni: 
- se joacă toată ziua... cu noi, cu jucării, cu mașinuța, cu Mau, cu orice;

- mănâncă în continuare la sân de cel puțin 4-5 ori pe zi; 

- mânâncă ce mânca la 7 luni: supă clară din 3 legume rădăcinoase (morcov, țelină și pătrunjel); piure de legume (tot alea din supă), avocado (simplu sau mixat cu legume), brânză calcică (cu formulă, nu cu lapte de vacă), mere pasate, broccoli şi spanac, suc (citrice, mere, morcovi); 

- a mâncat în plus: brocoli (gătit la steamer, a fost mare hit!), pere pasate, gălbenuș de ou, mango pasat (alt mare hit), banană pasată (cel mai mare hit!!!); 

- are deja mâncarea preferată: banana... i-am dat mai mult de gust ântr-o seară și gata, s-a îndrăgostit de gust! e singurul fel de mâncare la care plânge cu lacrimi de crocodil când se termină; 

- e mare fomist; nu face nici un fel de mofturi la mâncare; de multe ori protestează când i se termină borcănelul; 

- tot ce mănâncă e gătit în casă... o singură dată a mâncat mâncare cumpărată (la 7 luni) un borcănel bio cu brocoli;

- are UN DINTE - în partea de jos a gurii! a plâns 2 ore în noaptea în care i-a ieșit și cam atît! Acum îl strigăm Dințosul :-) E tare discret cu dintele ăsta - nu vrea deloc să ni-l arate... când îi spunem arată dințișorul și îi punem mâna pe guriță o închide strâns (da zâmbește! :-);

- stă în fund singur, se ridică imediat ce s-a trezit;

- preferă plimbarea în marsupiu sau în braţe; căruciorul e cam amintire zilele astea; 

- stă în scaunul de masă și se joacă mult acolo cu cuburile colorate de la nana Miha și cu animăluțele țipuitoare de la nana Lili;

- e în continuare fascinat de Mau şi de tot ce face Mau - îi vorbește, îi zâmbește, întinde mâna după el; - mâța e fascinată de Matei; îl torelează când îl trage de blăniță (da, îl spălăm bine după aceea!); intră în joc când îl fugărim prin casă cu mașinuța :-);

- spune ma-ma, dar și mai rar decât o făcea la 6 luni;

- spune des hai, hai-di, ta-ti, dă-ti, na-na (când l-a auzit nana Lilia s-a topit :-), da-da, da; 

- chiuie... des și taaaareeee!!!; 

- îi place în continuare să dea din cap stânga-dreapta, imitându-ne... nu, nu, nu; are zile când face asta des și zile în care nu face deloc;

- a schimbat iar garderoba... pregătim deja al doilea transport la Natalia :-); 

- râde în hohote foarte des...  ne provoacă să-l facem să râdă; 

- dacă ne așezm lângă el, ne trage de mânecă mai aproape :-); 

- dă pupici (mă rog, mă mozolește pe toată fața cu gura deschisă în timp ce chiuie :-);

- de luni până vineri de la 10 la 14 stă cu buni şi râd mult împreună;

- e în continuare fan Mother Goose (sau Master Gus, așa cum îi spune buni :-))
- poartă scutece mărimea 4 de la Pampers Premium Care;

- este sociabil; nu plânge dacă e luat în braţe de persoane străine, e curios şi zâmbăreţ;

- îi place muzica şi să se danseze cu el (mai ales ta-su!);  

- încă mai poate duce picioarele la gură; 

- e tot un bebeluș slim... are aproape 8 kg şi 70 de cm; 
- doarme bine noaptea... adoarme pe la 22-23 și se trezeşte la 7-8 dimineaţa... rareori se mai trezeşte noaptea;

- stă câte 30-40 minute singur şi se joacă cu jucăriile furnizate de bunica;

- din când în când stă și se uită la Duck tv (tv pentru bebeluși)... cât face buni o cafea sau se spală mami pe dinți... din ce am observat îl preferă pe Mimo (e un ursuleț panda... zâmbește de fiecare dată când îl vede); )

- a fost plecat 2 zile la munte, în stațiunea Negulești din județul Neamț; a fost cuminte și a socializat fără să se sperie de cei aproape 70 de participanți la seminar; 

- a participat la primul lui spectacol: tot la Negulești... o oră și 20 de minute în care a stat cuminte la tati în brațe... s-a speriat puțin de primele aplauze, dar nu a plâns! a chiuit în liniștea dintre melodii și a distrat publicul :-); 

- a participat la primul foc de tabără (tot la Negulești!) - a fost curios tare și cred că i-a plăcut!
- îi place să îi vorbeşti sau să îi citeşti (cartea preferată luna aceasta a fost cărticica cu animale de la Playgro - asta);

- se recunoaşte în oglindă... îi place să ne jucăm în faţa oglinzii; 

- se amuză la cucu-bau; acum e în varianta ți cucu - ți bau! :-)); 

- dacă sughit sau tuşesc râde; la fel și dacă sughite sau râde :-); 

- refuză în continuare suzeta; încă mă transformă pe mine în suzetă, chestie care tot nu-mi place deloc!...

lma Melania!