vineri, 31 iulie 2015

o anna gavalda hmmm

Copiii justifică reuniunile de familie și ne consolează pentru ele. (p. 74)
mie îmi plăcuse de Anna Gavalda când am citit O iubeam, de la cartea asta mă așteptam să am aceleași trăiri frumoase, dar n-a fost cazul. Cartea e o cărticică, scrisă cu font maaare, de citit în 2 ore. Trei frați convocați la o nuntă boring, fug la propriu de acolo pentru a-și vizita al patrulea frate, ghid la un castel medieval. Poate fi o privire înapoi în copilărie, pe vremea când nu aveam familii, copii, joburi epuizante și rate la bancă. E drăguță, de citit într-o după-amiază când ți-e dor de ai tăi.
2015 Reading Challenge: am încadrat-o la carte scrisă de o femeie.

joi, 30 iulie 2015

cartea cu culoare în titlu (și în poveste :-)

Nu există vrajă în nemurire (p. 395)
Îmi amintesc când am cumpărat cartea asta, uitată undeva pe raftul de jos din bibliotecă. Mi-a picat privirea pe cotorul ei într-o seară, pe când strângeam jucătiile lui Matei împrăștiate pe jos și am avut o epifanie :-). uite și cartea cu culoare în titlu de care am nevoie. Povestea este a Dinei, singura fiică a lui Iacob, patriarhul biblic. Cortul roșu este cortul în care se adăposteau femeile în perioada menstruală, loc al feminității și am păstrării tradițiilor familiale. Dina este născută de Lea, dar e crescută de toate soțiile lui Iacob, Rahela având cea mai mare influență asupra ei și asupra meseriei și vocației ei: cea de moașă. Povestea vechitestamentară e romanțată, din perspectiva Dinei; ea apare foarte puțin în Biblie, unde se presupune că a fost violată și răzbunată de frații ei; Anita Diamant vede însă lucrurile altfel. Cartea are două planuri: prima parte este copilăria Dinei, mai întâi la bunicul Laban, apoi în ținuturile tatălui său, a doua parte este în Egipt, unde Anita Diamant imaginează o întâlnire a Dinei cu fratele ei, Iosif (cel vândut de frații săi). Foarte frumoasă carte, o recomand cu mare, mare drag, dacă nu pentru îmbogățirea cunoștințelor de Vechiul Testament, măcar pentru poveste, pentru scriitură (am dat-o gata în 2 zile, așa de ușor se citește) și pentru a cunoaște mai multe despre viața femeilor din acea perioadă.
 2015 Reading Challenge: carte cu o culoare în titlu.

duminică, 26 iulie 2015

cartea cu antonime în titlu

Cel mai periculos dușman este acela de care nimeni nu se teme (p. 9)
am început să citesc Marea, marea și mi s-a făcut dor de o carte ușoară, de vacanță, așa că am ales cartea asta, de fun și de dragul provocării cu antonime în titlu. E tot cu Robert Langdon, proful de istorie din Codul lui Da vinci, e tot cu acțiune alertă. Grupul Illuminati (nu știu cum să-l numesc altfel, secta?!?) a angajat un asasin care s-a infiltrat in Vatican cu o bombă antimetarie, fix când ar trebui ales noul papă (ritualul cu fumul alb, negru, remember!).. Ei, cardinali omorâți peste tot, simboluri, organizații secrete sau super științifice, luptă pentru putere, și o fază de genul era tac-su, bă! de citit în vacanță! 
2015 Reading Challenge: am încadrat-o la carte cu antonime în titlu. 

marți, 21 iulie 2015

cartea cu copertă frumoasă

Mi-e rușine toată ziua, dar, degeaba. Când îmi calculez venitul, îmi trece. (p. 228) 
ei, da, recunosc, cartea asta am cumpărat-o și am citit-o pentru copertă. Povestea este scrisă la persoana I, din perspectiva unei fetițe-adolescente, dintr-o stațiune de munte. E o carte apăsătoare și tristă, nu pot să spun că mi-a plăcut. Copilul este crescut de bunic, fost dansator, persecutat de un regim, reabilitat de altul, lăsat la voia întîmplării. Plimbarea poate fi viața copilei, dar e o viață grea și traumatizantă.
2015 Reading Chalenge: carte pe care am citit-o pentru coperta ei frumoasă.

sâmbătă, 18 iulie 2015

cartea interzisă, remember din adolescență

Dar când e vorba de mame, nu poți să bagi niciodată mâna-n foc. toate sunt lejer sărite. (p. 75)
cartea asta fenomen am citit-o la Eforie Nord, într-un septembrie, la începutul clasei a X-a. Țin minte că am citit-o greoi, dar pe nerăsuflate, dar apoi am uitat complet acțiunea din ea, motiv pentru care am decis să o cumpăr (atunci era împrumutată de la Biblioteca Județeană din Boto) și să o recitesc. 
Holden Caulfield,este un adolescent de 17 ani, singur în New York în ajun de  Crăciun (1949). A fost exmatriculat încă o dată, dar își amână cu câteva zile sosirea acasă, stând la hotel sau prin săli de cinema. o permanentă senzația de tristețe și singurătate, și e des cu gândul la fratele mai mic, Allie, mort de leucemie, și la Phoebe, sora mai mică, o tinerică inteligentă și simpatică. În spatele atitudinii de adolescent rebel, e însă un suflet sensibil; mi-e mi-a plăcut de Holden. Ce mai e prin carte? a, un profesor mentor, cu un comportament de  care Holden e bulversat. Dar ce e cu lanul de secară? well, holden ăși dorește să fie The Catcher in the Rye - prinzătorul din lanul de secară, un fel de supraveghetor pentru copiii care se joacă. Nu e așa de profundă cum mi-o aminteam eu, dar da, e de citit (especially în adolescență).
2015 Reading Challenge: am trecut-o la carte interzisă, căci a fost interzisă în America pentru limbaj indecent.

duminică, 12 iulie 2015

cartea cu acțiune în Boto

I-am dat repede de știre și lui Fasolă că se profilează la Văru o haiducească cum nu s-a mai văzut în Botoshima... (p. 175)
ok, mie îmi place Dan Lungu, și, când am văzut pe lista de Reading Challenge că trebuie să citesc ceva cu acțiune din orașul meu natal, la el m-am gândit (de altfel mi-a și confirmat că acțiunea e la Boto, când l-am văzut aici). Personajul central e Victor, căsătorit cu Veronica, acum cu o căsnicie nașpa pentru că nu pot face copii. În ajunul Crăciunului se oferă să ajute niște străini să ducă ajutoare la o casă de copii, prilej de aducere aminte a trăsnăilor din liceu, cea mai fericită perioadă din viața lui, așa cum tot declară pe parcursul cărții. Apar ca personaje tineri cu porecle funny, cum ar fi Fasolă, Văru, Paganel, Bastârcă sau Franzelă (ăsta e chiar Victor, porecla primind-o pentru că pe vremuri mânca o franzelă de acasă până la liceu... asta până când pâinea s-a raționalizat). Cartea e și despre perioada comunistă, dar și despre liceul din aceeași perioadă. De citit, de râs, de meditat. 
 2015 Reading Challenge: am încadrat-o la carte a cărei acțiuni are loc în orașul meu natal.

vineri, 10 iulie 2015

cartea recomandată de mama

Când ni se-ntunecă sufletul, trebuie să-i aprindem o lumină (p. 218)
cartea asta o aveam în reading list pentru viitorul mai îndepărtat. O am cadou de la mama, care mi-a dat-o în 1992, de Moș Nicolae. Știu că mi-a vorbit frumos de ea, că a citit-o și că i-a plăcut mult. Având în provocarea pe 2015 o carte iubită de mama, și pentru că voiam să o citesc oricum, am luat-o din biblioteca de la Boto și sătămâna asta i-a venit rândul. Mai spun că aproape sigur am citit-o la începutul liceului, dar nu-mi mai amintesc nimic din ea. Mai știu și că mama ținea mult la ea, așa de mult încât când Angie a vrut prin clasa a IX-a să o împrumute n-a vrut să i-o dea :-) de atunci, judecând după cotorul îndoit, cred că a mai fost citită de câteva ori de către prietenele mele, dar nu-mi mai amintesc. Înapoi la carte... este conversația de 2 zile a Sânzianei Hangan, doctoriță divorțată cu doi copii (Maria, o adolescentă simpatică și Ana, fetiță din flori, zisă Falfabeta, mică, de grădiniță) conversație avută într-o seară cu Pavel Vlas (tatăl Anei, venit să o recunoască) și apoi, câteva pagini, conversația cu Tudor Șerban, prieten de-o viață. O carte plină de amintiri din perioada precomunistă și comunistă, povestite frumos. Sânziana e superdeșteaptă, cu o memorie de elefant (altfel cum ar reda toate dialogurile cu mama ei vechi de 20 de ani?!?) probabil și frumoasă, dar dom-le tăți barbații (pe bune, toți!) se îndrăgostesc de ea - ei, chestia asta mi s-a părut cam trasă de păr. De citit. de meditat la ea, mi-a plăcut, înțeleg de ce i-a plăcut mamei.
2015 Reading Challenge: o încadrez la o carte iubită și recomandată de mama. Poate fi încadrată și la carte peste 500 de pagini, scrisă de o femeie etc.

duminică, 5 iulie 2015

încă un McEwan

Lumea e cea care modelează mințile oamenilor (p. 117)
uite o carte citită la întâmplare. Ian McEwan e de mult printre autorii mei preferați, dar nu pot să-i citesc decât maxim o carte, poate două, pe an. Am aproape toate cărțile lui în bibliotecă, mă simt bine să le știu acolo, dar de citit nu știu niciodată când le vine rândul. Cartea asta am început-o acum vreo 3 ani, dar am lăsat-o după ce m-a corupt filmul. Povestea e lină și curată (ca tot ce scrie McEwan); Mary și Colin, un cuplu de englezi, îndrăgostiți de 7 ani, necăsătoriți, sunt în vacanță la Veneția. După zile întregi de vizite și rătăciri printre străduțele înguste, într-o seară dau peste Robert, un localnic aparent binevoitor care le povestește povestea vieții lui - crescut de un tată tiranic, o mamă blândă și patru surori răzbunătoare. Robert și Caroline (canadianca de nevastă-sa), în spatele bunăvoinței, par și sunt ciudați. De fapt, sunt niște sadomasochiști criminali, iar acum l-au luat în vizor pe Colin, spre disperarea lui Mary. McEwan, ca de obicei, scrie în stilul lui detașat, pe care eu îl iubesc. Nu e cartea mea preferată, though.
2015 Reading Challenge: o încadrez la carte scrisă de autorul preferat, dar pe care să nu o fi citit niciodată (McEwan e printre preferații mei :-)

vineri, 3 iulie 2015

când un personaj secundar e personajul principal

Ajungi să te obișnuiești cu lucrurile - fără a te obișnui de fapt cu adevărat. (p. 22)
Cartea asta am luat-o din hipermarket pentru că era ieftină (17 lei), a luat Pulitzerul în 2009, am citit de bine de ea și în plus, îmi place coperta. Am avut un feeling că o să-mi placă tare și așa a fost. Romanul e compus din 13 povestiri în care personaje sunt locuitorii dintr-un mic orășel din Maine. Ce mi s-a părut genial este că Olive nu e personaj principal decât pe ici, pe colo, în rest îi compunem caracterul din vorbele și întâmplările celorlalte personaje. Olive e o persoană deșteaptă (a absolvit magna cum laude), dar aspră și ciufută, cu un simț al realității tare dezvoltat. E căsătorită cu Henry, un tip cumva opus... e plăcut de toată lumea pentru caracterul lui și e mama lui Christopher. Pe Henry îl cam bruftuluiește și ajunge să-l aprecieze mai mult după ce paralizează și moare, iar cu Christopher are o relație disfuncțională. Deși îi construiseră cu mâna lor o casă special pentru el, aproape de ei, tânărul (ajuns acum medic ortoped) se însoară cu o tipă independentă (cam ca Olive, probabil de aceea ea nici nu o place :-) divorțează și se căsătorește din nou cu Ann, mama a doi copii mici, care e însărcinată cu copilul lui acum. Poveștile celorlalte personaje sunt toate triste, despre trecut și în general despre pierdere (a soțului, a unui copil, a unei povești de iubire, a copiilor care pleacă de acasă pentru cariere sau pentru un bărbat). Mi-a plăcut mult cartea, am citit-o în două seri pe nerăsuflate și abia aștept să văd și serialul făcut de HBO despre ea. O recomand cu drag prietenilor, dar mai ales mamelor care au tendința de a-și ține la distanță copiii.
2015 Reading Challenge: inițial am vrut să o încadrez la carte cu Pulitzer, dar m-am răzgândit și o trec la o carte scrisă pe baza unui serial tv sau care a devenit serial tv (HBO a făcut o miniserie - vezi aici). Nu cred că mai găsesc altă carte după care a fost făcut serial, iar cărți cu Pulitzer găsesc mai ușor (am în plan Domnul March (am comandat-o ieri pe libris) și Drumul - asta nu o găsesc deloc on-line, dar fac eu rost de ea).