Când ni se-ntunecă sufletul, trebuie să-i aprindem o lumină (p. 218)

cartea asta o aveam în reading list pentru viitorul mai îndepărtat. O am cadou de la mama, care mi-a dat-o în 1992, de Moș Nicolae. Știu că mi-a vorbit frumos de ea, că a citit-o și că i-a plăcut mult. Având în provocarea pe 2015 o carte iubită de mama, și pentru că voiam să o citesc oricum, am luat-o din biblioteca de la Boto și sătămâna asta i-a venit rândul. Mai spun că aproape sigur am citit-o la începutul liceului, dar nu-mi mai amintesc nimic din ea. Mai știu și că mama ținea mult la ea, așa de mult încât când Angie a vrut prin clasa a IX-a să o împrumute n-a vrut să i-o dea :-) de atunci, judecând după cotorul îndoit, cred că a mai fost citită de câteva ori de către prietenele mele, dar nu-mi mai amintesc. Înapoi la carte... este conversația de 2 zile a Sânzianei Hangan, doctoriță divorțată cu doi copii (Maria, o adolescentă simpatică și Ana, fetiță din flori, zisă Falfabeta, mică, de grădiniță) conversație avută într-o seară cu Pavel Vlas (tatăl Anei, venit să o recunoască) și apoi, câteva pagini, conversația cu Tudor Șerban, prieten de-o viață. O carte plină de amintiri din perioada precomunistă și comunistă, povestite frumos. Sânziana e superdeșteaptă, cu o memorie de elefant (altfel cum ar reda toate dialogurile cu mama ei vechi de 20 de ani?!?) probabil și frumoasă, dar dom-le tăți barbații (pe bune, toți!) se îndrăgostesc de ea - ei, chestia asta mi s-a părut cam trasă de păr. De citit. de meditat la ea, mi-a plăcut, înțeleg de ce i-a plăcut mamei.
2015 Reading Challenge: o încadrez la o carte iubită și recomandată de mama. Poate fi încadrată și la carte peste 500 de pagini, scrisă de o femeie etc.