e povestea povestită de mine de Ziua cărţii, într-un aprilie. a fost o postare pe primu'blog, dar şi restanţă la o leapşă primită de la Cora în luna iunie. am zis eu că postez când am timp, m-am ţinut de cuvât! gata! :-) 
În povestea mea e vorba despre o fetiţă. Fetiţa asta, al cărei nume o să vi-l dezvălui la sfârşit, era în clasa a III-a, la o şcoală oarecare din oraşul Botoşani. Era singură la părinţi şi îi plăcea la nebunie să se joace afară, în faţa blocului, cu prietenii ei. Într-o după amiază de toamnă, era frig... nici un copil nu mai era afară la joacă... aşa că, plictisită, fetiţa a intrat în casă. Ce să facă??? Era singură, mama venea acasă târziu, pe vremea aia nu erau jocuri şi nici desene animate la televizor. A încercat să se joace, să deseneze... într-un final, plictisită, s-a dus la bibliotecă şi a luat de pe raft o carte... verde şi cu poveşti. A întors prima foaie, a doua, a noua... a douăzecişinoua... şi aşa mai departe. Se înserase, a aprins lumina, a tras o pătură pe ea şi a continuat să citească... s-a făcut ora zece şi a venit mama... fetiţa a salutat-o şi s-a întors la carte... până la culcare, a terminat-o. A doua zi a luat altă carte din bibliotecă... şi tot aşa până când nu au mai rămas cărţi necitite în biblioteca ei... şi s-a dus la biblioteca şcolii, apoi la biblioteca judeţeană... apoi în librării...
Treptat, cartea şi lectura au devenit cea mai mare pasiune a ei. Făcea mari sacrificii să-şi cumpere o carte pe care o dorea... nu-şi cumpăra dulciuri, haine frumoase... ba chiar o dată a renunţat la o excursie pentru a folosi banii să-şi cumpere cărţi.
Timpul a trecut, fetiţa a crescut... şi o dată cu ea a crescut şi pasiunea pentru cărţi şi lectură... şi acum e la fel... citeşte mult şi face sacrificii... pentru a-şi cumpăra cărţi. Cât mai multe cărţi. E profesor şi diriginte şi îşi doreşte ca şi copiii ei (toţi 24) să citească. Muuult! Cât mai muuult!
Numele ei e Loredana S.!
În povestea mea e vorba despre o fetiţă. Fetiţa asta, al cărei nume o să vi-l dezvălui la sfârşit, era în clasa a III-a, la o şcoală oarecare din oraşul Botoşani. Era singură la părinţi şi îi plăcea la nebunie să se joace afară, în faţa blocului, cu prietenii ei. Într-o după amiază de toamnă, era frig... nici un copil nu mai era afară la joacă... aşa că, plictisită, fetiţa a intrat în casă. Ce să facă??? Era singură, mama venea acasă târziu, pe vremea aia nu erau jocuri şi nici desene animate la televizor. A încercat să se joace, să deseneze... într-un final, plictisită, s-a dus la bibliotecă şi a luat de pe raft o carte... verde şi cu poveşti. A întors prima foaie, a doua, a noua... a douăzecişinoua... şi aşa mai departe. Se înserase, a aprins lumina, a tras o pătură pe ea şi a continuat să citească... s-a făcut ora zece şi a venit mama... fetiţa a salutat-o şi s-a întors la carte... până la culcare, a terminat-o. A doua zi a luat altă carte din bibliotecă... şi tot aşa până când nu au mai rămas cărţi necitite în biblioteca ei... şi s-a dus la biblioteca şcolii, apoi la biblioteca judeţeană... apoi în librării...Treptat, cartea şi lectura au devenit cea mai mare pasiune a ei. Făcea mari sacrificii să-şi cumpere o carte pe care o dorea... nu-şi cumpăra dulciuri, haine frumoase... ba chiar o dată a renunţat la o excursie pentru a folosi banii să-şi cumpere cărţi.
Timpul a trecut, fetiţa a crescut... şi o dată cu ea a crescut şi pasiunea pentru cărţi şi lectură... şi acum e la fel... citeşte mult şi face sacrificii... pentru a-şi cumpăra cărţi. Cât mai multe cărţi. E profesor şi diriginte şi îşi doreşte ca şi copiii ei (toţi 24) să citească. Muuult! Cât mai muuult!
Numele ei e Loredana S.!
- atitudinea lui Mau vis-a-vis de colindători: 
- și apoi le-am pus sub brad...
- Mau s-a făcut că doarme... deși cu coada ochiului se uita să vadă ce fac eu sub brad...
şi o fotografie primită pe mail de la organizatori. 
