despre fumuri

interdicțiile nasc curiozități, iar ofertele tentații (Vasile Ernu, p. 70)

alt volum din seria Prima dată; am lăsat la final viciile: beția, fumatul și pornoșagurile. Așadar, primele fumuri: de țigară și (ce un pic recunosc că m-a frapat) primul joint sau mă rog, primele chestii fumate din gama asta. O carte funny, mai ales petru cei care s-au lăsat de fumat sau care intenționează (mulți scriitori de aici au făcut-o deja), dar și pentru cei care n-au fumat niciodată sau aproape niciodată (așa cum e și cazul meu). Am fumat de 3-4 ori toată viața mea de până acum și e bine așa. Nu înțeleg fumatul și nici nu-l torelez prin preajmă. Arată bine în filmele vechi, și la dame și la bărbați, dar cam groaznic în viața de zi cu zi. Primul fum a fost la nunta Laurei, împreună cu alte 2 prietene. La cafea, am primit fiecare și câte o țigară, iar tentația, combinată cu oboseala și cu neliniștea că am ”pierdut” o prietenă :-), a fost prea mare. Ne-am dus după restaurant (că ne era rușine de părinții Laurei :-)), am aprins țigările și am tras. Well, răul care m-a cuprins a fost cumplit - am vomitat sprijinindu-mă în zid, m-am șters cu dosul palmei și mi-am promis că nu voi mai fuma niciodată :-) Și așa a fost... cu vreo 3 excepții... 3 fumuri prin facultate în stresul sesiunilor. După vreo 10 ani am fumat în Germania narghilea și mi-a plăcut, dar asta e deja o altă poveste. :-)

Andra Matzal (coord.) - Primul meu fum, Editura Art, 2010

adevăratul drum este înainte!

Drumul care contează e mereu înainte! (p. 200) Drumul cel adevărat stă mereu înainte. Să-l alergpm așadar, cu bucurie și curaj. Cât? Toți pașii, unul câte unul. Până unde? Până la capăt, normal! (p. 214)

despre Tibi Ușeriu și cartea lui mi-a vorbit Laura Balaura în drumul de la aeroport la autogară. Îi povesteam că citesc biografia lui Steve Jobs și m-a întrebat dacă am citit cartea asta. La următorul elefant am comandat-o și nu rezistat mai mult de 3 zile până am citit-o. E super motivațională, mi-a plăcut mult. Tibi Ușeriu e cunoscut pentru rezultatele de la maratonul de la Polul Nord, dar habar n-aveam de viețile lui anterioare. A abandonat școala, a fost pizzer în Germania, a dat spargeri la magazine de bijuterii în Austria (jafuri armate), a făcut parte din ”familia” unui gangster sârb, a evadat din două închisori europene, dar nu și dintr-a treia, unde a stat aproape 10 ani (din care 4 la maximă siguranță, închis între 4 pereți albi). Toate experiențele sunt povestite amestecat, dar la final ai imaginea completă. M-a impresionat readaptarea la lumea obișnuită, cum a rezitat gândurilor de suicid și a reîntoarcerii în pușcărie. Impresionante sunt și gândurile din timpul maratoanelor extreme, lupta cu demonii. Foarte faină carte, de citit și recitit, de dat cadou prietenilor în depresie sau pur și simplu de dat cadou.

Tibi Ușeriu - 27 de pași, Piatra Fântânele, 2017

un basm-roman despre Timp

Căci timpul este însăși viața. Iar viața sălășluiește în inimă. (p. 65) Întregul timp care nu e simțit cu inima e la fel de pierdut ca și culorile curcubeului pentru un orb sau cântecul unei păsărele pentru un surd. Din păcate, există însă inimi oarbe și surde, care, deși bat, nu simt nimic. (p. 180)

Nu am citit nimic de Michael Ende pentru că tot așteptam să-mi cumpăr Povestea fără sfârșit (am văzut filmul imediat după revoluție și m-a fascinat - cum altfel?!? era despre o carte și despre o bibliotecă :))
ei bine, cartea asta e super faină. Momo este o fetiță orfană, care se aciuează într-un vechi amfiteatru dintr-un mare oraș. Momo e iubită și ajutată de comunitatea săracă din zonă pentru că are un talent neobișnuit: știe să asculte activ :-) Prietenii ei cei mai buni sunt copiii, dar și bătrânul Beppo Măturătorul și tinerelul carismatric Gigi Ghidul (cel care are darul poveștilor nemaipomenite). Lucrurile se complică când în oraș apar nebăgați în seamă domnii cenușii, hoți de timp cu trabucuri fumegânde. Long story short, Momo, călăuzită de broasca țestoasă Casiopeea ajunge la Maestrul Secundus Minutus Hora, cel responsabil de Timpul oamenilor. Cu ajutorul maestrului și al Casiopeei, Momo redă timpul oamenilor. O poveste minunată despre TIMP - de citit de către părinți, de profi și de copii. Multe metafore, multe lucruri ascunse care vorbesc inimii și nu minții. O carte minunată, de citit când simți că nu mai ai timp de lucrurile care contează sau care-ți plac.

Michael Ende - Momo sau Strania povestire despre hoții de timp și fetița care le-a înapoiat oamenilor timpul înapoi, Editura Polirom, 2017

despre bețivăneală

(...) e o mare mitocănie să te îmbeți în societate. (Johnny Răducanu, p. 156)

tot colecția Prima dată, de data asta despre beție. Mă așteptam să fie mai fun decât primii blugi sau primele călătorii, dar nope. Sunt și povești funny, dar mulți povestitori au preferat să ocolească detaliile personale și au scris generalități sau filosofii care nu m-au convins. Nu-i bai, cartea merită citită, măcar ca să ne amintim primele noastre porcăieli alcoolice. Eu nu m-am îmbătat niciodată și cumva regret asta. Nu prea-mi place alcoolul, iar prietenii mei știu asta. Nu știu dacă e o chestie care ține de amintiri din copilărie, dar beau rar, mai mult gust decât beau. Urăsc alcoolul tare, gen votcă sau țuică și nici ginul, whisky-ul sau congnacul nu-mi prea-mi plac. Vinul e bun cu mâncarea bună. Prefer vin roșu iarna (mai mult fiert, e-adevărat), vin alb în serile de vară, și când mă simt bine-dispusă aș bea un rose. Șampanie beau la sărbători, la nunți sau la alte evenimente festive. Din când în când mai deschidem seara o șampanie un vin spumos, așa, pentru că putem și avem chef de ceva cu bule :) Berea e undeva la mijloc: îmi place vara, dar nu mai mult de una. În schimb, iubesc Radlerul (berea cu limonadă), cocktail-urile (știu să fac Cuba libre sau Mojito - înainte de Matei cumpăram vara o sticlă de rom alb și aveam în balcon ghivece cu mentă special pentru cockteilurile de seară; ba chiar am cumpărat special și 4 pahare de cocktail și paiuri cochete), Sangria (și pe asta o fac aproape la fel de bună ca cea din Sevilia). Din când în când beau cidru, dar numai din când în când. La capitolul Prima semi-beție aș include o seară cu cvartetul OLLA, prin 1997, seară cu paste și Bloody Mary (votcă cu suc de roșii). Atunci am descoperit că dacă depășesc o limită (fragilă limită, de altfel) vorbesc mult (mai mult decât de obicei, adică :-) Hai noroc! 

Gabriel H. Decuble - Prima mea beție, Editura Art, 2009 

un profesor care inspiră datul mai departe

Nu voiam doar o notă bună. Chiar îmi doream ca lumea să devină mai bună. (p. 93)

evident că am văzut filmul, de mai multe ori chiar. Apoi, la IMPACT, am jonglat cu ideea lui Pay it forward. Când am văzut cartea pe elefant am și comandat-o. Povestea e aceeași din film, doar că finalul e deschis (în film moare, na!). Trevor e un băiețel isteț, dar timid, crescut de o mamă singură. Într-o zi Eugene, proful nou de științe sociale le dă ca temă extra, pentru puncte în plus, să găsească o idee care ar putea schimba lumea și să o pună în aplicare. Ei bine, ceva nu funcționa tot înaintând în carte și apoi am aflat că doamna Hyde a rescris cartea originală. Asta e cartea adaptată pentru copii și adolescenți, nu aia originală. Proful din carte nu prea mai arată ca Kevin Spacey... e negru și cu o diformitate facială din Vietnam. Well, Trevor are o idee genială prin care să determine oamenii să facă fapte bune și apoi să le dea mai departe. Inițial, pare că planul nu e realist, dar, ce să vezi, adulții implicați (o doamnă pensionară și un pușcăriaș) iau în serios treaba asta. O carte sensibilă, cu o idee care merită transmisă mai departe. De citit dacă ești prof de științe sociale, consilier școlar, director de școală, diriginte, dacă ești lucrător de tineret, dacă ești un om bun căruia îi place să dea mai departe binele.

Catherine Ryan Hyde - Dă mai departe, Editura Pandora Publishing, 2016 

puterea educației pentru fete

Talibanii au distrus tot ce era vechi și nu au adus nimic nou în schimb. (p. 126)

Am cumpărat cartea asta anul trecut considerând că un om al educației trebuie să o citească. Am purtat-o cu mine prin mai multe călătorii, dar nu am reușit să o și citesc. De 8 martie am vrut să le vorbesc copiilor despre altceva decât floricele și felicitări cu iz comunist, așa că le-am vorbit despre importanța educației fetelor. Am pus conferința TED cu tatăl Malalei (aici) și le-am prezentat cartea. După ore m-am simțit rușinată că am vorbit despre o carte pe care nu am citit-o și am și trecut la lectură. Malala povestește despre viața ei în Swat, în nordul Pakistanului, despre școală și educație. Spre deosebire de multe alte fete de acolo, ea are șansa ca tatăl ei să fie un om educat, cu vederi largi în ceea ce privește educația fetelor. În timp, lucrurile se complică, iar talibanii pun stăpânire pe zona lor. Școlile de fete sunt închise, femeile obligate să poarte burqa, talibanii și/sau armata pakistaneză controlează tot. După ce se întorc din emigrarea internă, tatăl Malalei se chinuie să țină școala deschisă, până într-o zi când, în drumul de la școală acasă, Malala este împușcată în față de un taliban. Fata supraviețuiște cu greu și emigrează cu toată familia în Anglia. Ajunge însă să ne spună povestea ei, iar în 2014 ia premiul Nobel pentru pace. Când a împușcat-o, talibanul a întrebat Cine e Malala?, așa că această carte e răspunsul ei: Ea e Malala!, fata care a supraviețuit ca să ne arate tuturor pericolul taliban, pericolul ignoranței, pericolul ignorării celor care se luptă pentru educație. E o carte foarte puternică și dureroasă despre puterea educației, despre ignoranță și puterea ignoranței. De citit, neapărat de citit. cu mintea și inima. cu dorința de a transmite mai departe mesajul ei puternic.

Malala Yousafzai & Cristina Lamb - Eu sunt Malala!, Editura Polirom, 2015

idei pentru grup

Nu-mi place omul acela. trebuie să-l cunosc mai bine! (Abraham Lincoln, p. 90)

o carte cumpărată ieftin, în ideea că e o bună resursă la cabinet. Nu m-am înselat. Nu are cine știe ce noutăți, mare parte din exercițiile propuse le-am făcut deja, dar, chiar și așa, e bine structurată și utilă pentru terapeuți, consilieri școlari și traineri. de avut în kitul de resurse pentru consilieri de grup sau training. de citit când nu mai știi ce să aplici sau când te grăbești și nu ai timp să te pregătești prea mult.

Judith A. Belmont - 103 activități de grup. Idei de tratament și stategii practice, Editura Trei, 2015

o viață de traducător care nu crede în sfârșitul lumii

Lupa cu vârsta este una dintre marile mele lupte., în care nu întotdeauna reușesc să înving, dar când nu-mi iese, mă refac că înving. (p. 173)

nu pot să rezist să nu cumpăr și să nu citesc orice carte despre Antoaneta Ralian. Și asta e o carte cu interviuri, majoritatea lucrurilor citite le știam deja din celelalte două cărți, dar chiar și așa, am citit pe nerăsuflate. O carte minunată, neapărat de citit, mai ales de cei care vă uitați și la numele traducătorului când citiți o carte.

Antoaneta Ralian - Nu cred în sfârșitul lumii, Editura Art, 2016

amore conGELATO :)

Dacă ai putea fotografia orice în lumea asta, ce ai alege? Și înainte să mă gândesc bine i-am și răspuns: Speranța! Știu, un stereotip, nu? Dar m-am referit la speranța neclintită, ca în momentele alea în care știi să totul se va rezolva. (nu mai știu pagina :-)

o carte despre minunata Florență! o carte simpatică, nu la fel de minunată ca Firenze! Carolina e o tânără rămasă fără mamă, care vine să petreacă o vară la Florența, la presupusul ei tată, custodele unui cimitir din al doilea război mondial. Mama sa i-a lăsat jurnalul ei din perioada studenției la Florența, perioadă în care a și conceput-o pe ea. Fata întâlnește un italiano-american simpatic, Lorenzo, care o ajută să meargă pe urmele jurnalului și să-și descopere adevăratul tată. O carte drăguță, bună de week-end, înainte sau după o vacanță la Florența. Pentru că o vacanță la Florența e un must în viața asta. :-)

Jenna Evans Welch - Love & gelato. Vacanță la Florența, Editura Epica, 2016

fata cu lumină de stele

Era ca o lumină pe care o poți îndoi. Strălucea după fiecare colț al zilei mele. (p. 148)

cartea asta am împrumutat-o de la profa de română a copiilor mei, o dată cu Crenshaw (de fapt mi-a dat-o pedetot, lucky me!). O aveam de mult în plan, încă de la ediția cu floarea soarelui pe copertă, dar na, acum a fost să fie! Avem așadar un narator, Leo, colecționar de cravate cu porci spinoși, tânăr licean în Arizona deșertică, regizor de emisiuni cu elevi și elev în timpul liber al lui Archie, un paleontolog pensionar care predă de drag și are ca prieten un cactus Saguaro :-) La școla lui vine Copila-Stea Carraway (pe numele ei real Susan), care până acum a fost educată homeschooling, dar vrea prieteni. Fata e ciudată rău... are haine hippy, se poartă frumos cu toată lumea, face cadouri drăguțe tuturor și cântă LMA tuturor de ziua lor la ukulele. Ba mai mult, devine majoretă și încurajează și aplaudă golurile chiar și pentru echipa adversă. Inițial copiii o resping ca e prea ciudată pentru ei, dar apoi o acceptă și chiar o imită și încurajează. Leo se apropie de ea și devin prieteni-iubiți (mă rog, sort of). Dar, Copila stea devine din nou nepopulară printre colegi după ce echipa de baschet pierde. Leo descoperă cu ajutorul lui Archie că are de ales între ea și colegi... și că nu prea le poate avea pe amândouă (deși încearcă, fata de dragul lui se transformă în Susan, o adolescentă tipică). Dar, adolescenții sunt specimene răutăcioase, și în ciuda câștigării marelui premiu la oratorie tot nu vor să o accepte, astfel încât Susan redevine Copil-stea, cea care face bine tuturor și după bal, pleacă. Peste 15 ani găsim un Leo scenarist de succes, dar cu dor de Copila stea... iar de ziua lui primește o cravată cu porc spiunos, așa că finalul e deshis imaginației. 

Mi-a plăcut. Mi-a plăcut de Copilă, de lumina pe care o împrăștia, deși ceilalți refuză să vadă. Cred că e o carte bună pentru preadolescenți, mai ales dacă au oameni mari înțelepți în jur cu care să comenteze și să reflecteze. de citit când te apucă dorul de oameni luminoși și buni. 

Jerry Spinelly - Copila-stea, Editura Arthur, 2016

viața prin ochii unui câine

Nu există nimic mai ciudat decât ființa umană. (p. 180)

Peter Mayle strikes again. De data asta e un câine din Provence (cum altfel?! :-)) și povestește cum e să fii câine în lumea ciudaților oameni, mai ales a ciudaților care iubesc pisicile. Aflăm cum e să fie aglomerat la nașterea ta, cum supraviețuiești vânătorii și cum cucerești noi stăpâni, numiți cu respect Conducerea. Foarte faină carte, povestiri haioase, desene simpatice. Mi-a plăcut la nebunie cum descrie pisicile și cum vede pasiunile și defectele omenești. Finalul face toată cartea: Să greșești e omenește. Să ierți e canin. (p. 185) de citit. de citit dacă ai cățel, dar și dacă ai mâță :)

Peter Mayle - Viață de câine, Editura Rao, 2013

un prieten imaginar cât un motan

Prietenii imaginari sunt aidoma cărților. Creați, savurați, răsfoiți, cu colțurile paginilor îndoite și pe urmă puși deoparte până când este din nou nevoie de ei. (nu mai știu pagina)

Crenshaw e un motan uriaș, prietenul imagianr al lui Jackson, un băiețel a cărei familie a dat de greu. Tata, muzician talentat, e grav bolnav, astfel încât familia pierde casa și locuiește într-o rulotă ponosită, cu tot cu câine. Crenshaw a reapărut după 3 ani în viața lui, pentru a-l ajuta la greu. Motanul e sprijin pentru că băiatul trebuie să plece din cartier și să-și părăsească prietena, pe Marisol, cea care a determinat și dispariția lui inițială. Lui Jackson îi este rușine că are nevoie iar de prietenul imaginar, dar e apăsat de problemele din familie și de lipsa banilor. Ei, până la urmă lucrurile se mai ameliorează. E despre maturizare, despre greutăți, așa cum le simt copiii, despre puterea imaginației de a te ajuta să mergi mai departe.

de citit, mai ales dacă vă e dor de prietenul imaginar din copilărie :-) 

Katherine Applegate - Crenshaw, Editura Trei, 2016

care e faza cu mindfulnessu

deși durerea poate fi inevitabilă, suferința care o însoțește e opțională. Asta înseamnă că felul în care alegem să avem o relație cu durerea contează enorm. (p. 113)

cartea asta am luat-o de curiozitate (pardon, Moș Crăciun mi-a adus-o, așa, de curiozitate :-) Tot citeam despre mindfulness și am zis să văd și o perspectivă științifică. E despre prezent, despre atenție și conștientizare. Pare simplu, dar nu e. E ușor de citit, lămurește care e faza cu mindfulnessu, deși nu pot să spun că m-a convins pe deplin. La final, oferă și o listă de bibliografie suplimentară, pentru cine vrea mai mult. 
de citit, chiar dacă nu te ajută, nici nu te încurcă :-)

Jon Kabat-Zinn - Mindfulness pentru începători, Editura Trei, 2016 

Jon Kabat-Zinn - Mindfulness pentru începători, Editura Trei, 2016

50% Off: http://bit.ly/cheap_gadgets

alte respirații scurte

Viața are un mod ciudat de a-și crea propriile-i teste. Îți lansează provocări care te determină să faci, să gândești sau să simți lucruri care sunt în conflict direct cu ceea ce ai plănuit și nu îți permite să faci o simplă alegere între alb și negru. (p. 77)
continuarea respirațiilor scurte despre care am scris aici. de data asta e vorba despre Livie, sora super perfectă și deșteaptă a lui Kacey. Fata e acum la Princeton și, după o noapte de beție studențească, se trezește cu cuvântul Irlandeza tatuat pe fund și cu un tip, Connor, de care e din ce în ce mai atrasă. Livie e și ea cu mansarda devastată după moartea părinților, dar, ca și Kacey, se recuperează greu, cu sprijinul psihiatrului țăcănit care apare și în primul volum. Connor e și el cu probleme cu tac-su, dar, long story short, cei doi trec peste toate și rămân împreună. gata. 

de citit dacă o împrumuți, așa cum am făcut și eu. (thank you, Ilinca!) 

K.A. Tucker - O minciună nevinovată, Editura Epica, 2016

de la adolescență la maturitate

Ce vreau să spun e că nu mai au nevoie de noi. Dacă ne-am întâlni acum, nu ne-am împrieteni niciodată. (p. 312)

cartea asta mi-am dorit-o mult timp, dar abia MN mi-a adus-o. Mi-a plăcut, dar mă așteptam să-mi placă și mai mult. Julie e o tânără din suburbiile New Yorkului, care, după moarte tatălui ei primește o bursă într-o tabără de adolescenți. Acolo dă de un grup de tineri newyorkezi, fie cu bani, fie foarte talentați. Ash Wolf devine cea mai bună prietenă a lui Jules și e genul de fată perfectă: deșteaptă, frumoasă, delicată, bla bla, you know the type. Fratele ei, Goodman Wolf, e un tânăr frumos, dar agitat și neînțeles. Jonah Bay e fiul timid al unei cunoscute cântărețe de folk, iar Ethan Figman, de departe personajul meu preferat, e un adolescent urât, dar un desenator de cartoon foarte talentat. În grupul Interesanților (căci așa se botează ei) mai este și Cathy Kiplinger, o dansatoare blondă, cu super corp, care atrage băieții, dar o depărtează de dans. Tinerii sunt urmăriți de atunci până la maturitate și un pic după (deh, 700 de pagini!). Goodman are o relație cu năbădăi cu Cathy și, acuzat de viol, fuge în Islanda. Ethan e atras de Julie, dar se căsătorește cu Ash. Julie găsește și ea un soț, nu mai știu cum îl chema, un tip bun la suflet, dar depresiv. Ani de zile e prinsă de prietenia cu Ash și Ethan și oscilează între dragoste și invidie față de succesul și banii lor. Jonah e gay, are o relație și el cu Ash, și deși are și el demonii lui, învață să trăiască cu ei. O carte complexă, despre maturizare, despre cum e să lași adolescența în spate și cum devii adult, cu bune și cu grele. de citit în vacanță, cartea e lungă, dar te prinde. 

Meg Wolitzer - Interesanții, Editura Trei, 2013

partea pozitivă a dezastrului

altă carte împrumutată de la elevi care mi-a plăcut mult. Ada are 9 ani și, datorită unui picior diform din naștere este ținută de mama ei în casă, spre deosebire de fratele ei mai mic, Jamie, considerat de mama normal. Dar, a izbucnit războiul (al doilea mondial), iar Ada și fratele ei fug de acasă împreună cu ceilalți copii din  Londra, la țară, unde ar fi feriți de bombardamente. Pentru că nimeni nu îi alege, copiii ajung la Susan, o doamnă înăcrită, care este într-un proces de refacere după moartea celei mai bune prietene, partenera ei de viață. La Susan copiii învață să fie sătuli, să se spele, să citească și, cel mai important, învață ce e iubirea. În plus, Ada e cucerită de Untișor, un ponei simpatic, care o determină să-și depășească handicapul din dorința de a călări. Susan și copiii învață să trăiască împreună și fără să vrea, se vindecă reciproc. Mama vine să ia copiii acasă, dar Susan pleacă după ei. O carte despre iubire și respect, deschide ochiii copiiilor cu privire la război și cred că îi convinge mai ușor despre cum e viața grea a altor copii decât eternul mănâncă tot, sunt copiii în Africa care mor de foame :-) O recomand cu drag, o carte pentru părinți și copii, de preferat să fie citită împreună, pentru că da, în vremuri oribile sunt și oameni salvați.

A, și mai apare și un motan răpcigos, denumit după o conservă, care îl vindecă pe Jamie de pipiînpat. 

Kimberly Brubaker Bradley - Războiul care mi-a salvat viața, Editura Arthur, 2016

cum e să fii pește în copac

Lumea te întreabă ce vrei să fii când o să fii mare. Eu știu ce fel de om mare vreau să fiu. Dar nu știu cine sunt acum. Mereu se găsesc oameni care să-ți spună cine ești: un tocilar, de exemplu, un nesuferit sau un papă-lapte. 

cartea asta am împrumutat-o de la un elev, asta după ce i-am văzut citind pe nerăsuflate în pauze. M-am așteptat să fie o carte faină, dar nu m-am așteptat să fie atât de faină. Ally e în clasa a 7a și a învățat cum să treacă neobservată la școală; citește greu, are note mici, pare că deranjează profii, nu are prieteni, ci doar un frate mai mare înțelegător. Când nu trece neobservată, e victima bullyingului. Totul se schimbă o dată un domnul Daniels, un prof nou care își dă seama cum o poate ajuta. Ally e dislexică, iar proful găsește metoda prin care o poate învăța să citească. Ei, încrederea în sine crește, iar Ally se transformă. De fapt, în afară de faptul că cititorii (copii, profi și părinți) află despre ce e dislexia, cartea mai e despre profesor, despre cum un prof poate schimba un copil. E despre cât de important e să fim empatici cu elevii, să ne pese cu adevărat de ei și de viitorul lor (mi-a adus aminte de teoria ateșamentului a lui Kent Hoffman). Am învățat mult din cartea asta, ca fost elev, ca prof, ca părinte, ca consilier (recent am aflat că e ok să fac genul ăsta de cacofonie). O să mi-o cumpăr la o reducere, să o recitesc din când în când. Las și un citat mai lung, pozat, numai bun de folosit în perioada tezelor sau în activitățile cu părinții. 

Lynda Mullaly Hunt - Ca peștele în copac, Editura Arthur, 2016

Lynda Mullaly Hunt - Ca peștele în copac, Editura Arthur, 2016

Today Deal $50 Off : https://goo.gl/efW8Ef

Ally e în clasa a șasea și a învățat, în cele șapte școli prin care a trecut, că cel mai important e să tacă și să treacă neobservată. Îi place să deseneze și să rezolve probleme de matematică – din cele cu puține cuvinte, pentru că literele se mișcă întruna.
Ar vrea să spună adevărul și să ceară ajutor, dar îi e teamă că toată lumea o consideră deja o pacoste. Însă domnul Daniels, noul ei profesor, reușește să-i vadă potențialul și o ajută să nu se mai teamă de litere sau de citit. Datorită lui și bunilor ei prieteni, ajunge să nu se mai simtă ca un pește în copac și acceptă faptul că a fi diferit nu e deloc ceva rău.
- See more at: http://www.editura-arthur.ro/info/carte/ca-pestele-in-copac#sthash.RDhYwYWV.dpuf

Ally e în clasa a șasea și a învățat, în cele șapte școli prin care a trecut, că cel mai important e să tacă și să treacă neobservată. Îi place să deseneze și să rezolve probleme de matematică – din cele cu puține cuvinte, pentru că literele se mișcă întruna.
Ar vrea să spună adevărul și să ceară ajutor, dar îi e teamă că toată lumea o consideră deja o pacoste. Însă domnul Daniels, noul ei profesor, reușește să-i vadă potențialul și o ajută să nu se mai teamă de litere sau de citit. Datorită lui și bunilor ei prieteni, ajunge să nu se mai simtă ca un pește în copac și acceptă faptul că a fi diferit nu e deloc ceva rău.
- See more at: http://www.editura-arthur.ro/info/carte/ca-pestele-in-copac#sthash.RDhYwYWV.dpuf

Ally e în clasa a șasea și a învățat, în cele șapte școli prin care a trecut, că cel mai important e să tacă și să treacă neobservată. Îi place să deseneze și să rezolve probleme de matematică – din cele cu puține cuvinte, pentru că literele se mișcă întruna.
Ar vrea să spună adevărul și să ceară ajutor, dar îi e teamă că toată lumea o consideră deja o pacoste. Însă domnul Daniels, noul ei profesor, reușește să-i vadă potențialul și o ajută să nu se mai teamă de litere sau de citit. Datorită lui și bunilor ei prieteni, ajunge să nu se mai simtă ca un pește în copac și acceptă faptul că a fi diferit nu e deloc ceva rău.
- See more at: http://www.editura-arthur.ro/info/carte/ca-pestele-in-copac#sthash.RDhYwYWV.dpuf

ce știu eu și nu știți voi

această independență se baza pe cunoaștere, cunoaștere pe care nimic n-o mai putea distruge și nimic n-o mai putea schimba (p. 83)

uite o carte mică-mică, cumpărată de ceva ani și căreia acum i-a venit timpul. O cărtuță mică, de vreo 2 ore, cu suficient suspans ca să nu o lași din mână. Povestitorul află de la unul dintre scriitorii lui preferați, pe care îl admiră mult că are o idee ascunsă în operele sale, idee fără de care opera lui nu ar exista. De chestia asta devine obsedat și el, și prietenul lui și prietena prietenului lui care se și mărită cu scriitorul în cauză. Sriitorul moare, iar nevasta pretinde că știe secretul, dar că o să moară cu el. Acum ne întrebăm dacă chiar a aflat doamna secretul, dacă secretul chiar există. O carte mică, dar twisted. de citit într-o după amiază ploioasă, când ai chef de altceva decât cărți ușurele.

Henry James - Desenul din covor, Editura Humanitas, 2009

o carte despre respiratii scurte

Kacey Cleary e o adolescentă devenită rebelă după ce părinții ei au fost omorâți într-un accident de mașină de un tânăr beat. A fugit la Miami, unde încearcă să se descurce cu sora ei deșteaptă, fugind de la mătușa habotnică și de la unchiul libidinos. În blocul unde locuiește dă peste un tânăr seducător, Trent, de care este atrasă, dar care pare să aibă ceva de care tot fuge. Kacey sugferă de tulburare post-traumatică și face față cu furie, dar cu ajutorul noilor prieteni pare să meargă mai bine. Long story short, Trent era în mașină în accidentul fatal și scopul vieții lui e ca ea să-l ierte și să se recupereze. Autoarea a vrut un semnal de alarmă cu privire la consecințele pe termen lung a riscului de a urca la volan după ce ai băut. Chestia asta i-a ieșit, chestia cu psihiatrul nu prea... lasă impresia adolescenților de mare coolăciune în profesia asta și nu prea e așa. de citit când ai chef de ceva foooarte ușor. 

a! repirațiile scurte sunt o mantră cu care mama lui Kacey o tot îndemna să treacă prin momentele grele.

K.A. Tucker - Zece respirații scurte, Editura Epica, 2016

există viață după pierdere

să mergem înainte înseamnă să ne protejăm pe noi înșine! (p. 218)

ei, cum puteam eu să ratez o continuare... da, da, nu îmi plac continuările, but still! Lou este acum la Londra și se recuperează greu după pierderea lui Will. Într-o zi o cunoaște pe Lily, fata lui Will, despre care Will n-a știut nimic. Adolescenta e dată rău peste cap, genul ăla de puștoaică care te scoate din minți, dar, ca orice adolescentă dată peste cap, fata suferă și e foarte vulnerabilă.Lou o ajută să se apropie de părinții lui Will și să se vindece și pe ea. Între timp întâlnește și un infirmier, un tip bun și blând, de care se  și îndrăgostește. E despre recuperare, despre durere și vindecare. Ca și primul volum, nu m-a convins prea tare, dar e de citit.  
Jojo Moyes - După ce te-am pierdut, Editura Litera, 2016