ce poţi face într-o zi caniculară, dar liberă?!? mai întâi faci cafea, apoi curat în living, verifici mailul, feisbucu, gmailul, termini de citit o carte frumoasă, dar cam neînţeleasă, apoi mai faci o cafea, faci repede raport financiar pe aprilie, apoi un raport pentru cursul din week-end, mănânci căpşuni, dai drumul la postări pe blog, citeşi blogurile şi te inspiri din ideile altora, faci ceva de mâncare (legume-n unt sună tare bine!), dai telefoane pe la rude, mai citeşti un capitol sau două din cartea de eseuri pe care-o citeşti lent ca să nu se termine niciodată, mai sorbi o gură de cafea şi te apuci de art-craft (azi quilling). My day today! :-)
luni, 30 aprilie 2012
duminică, 29 aprilie 2012
primul din sezon şi happy b-day
primul picnic din sezonul 2012. cu mici, bere, veselie si prieteni.
azi e ziua lui Laura Balaura, prietena din copilărie. ştiu că din când în când mai trece pe aici, aşa că na, la mulţi ani şi pe acestă cale :-))
sâmbătă, 28 aprilie 2012
training şi peripeţii
training la Roman. Când cursanţii sunt aşa de frumoşi, cum să nu fie cursul o plăcere?!?! :-)
după curs, am luat maxi-taxi înapoi spre Iaşi... abia plecasem din Roman, era cald, m-am întins pe scaun şi m-a cuprins toropeala şi reveriile când am auzit un zgomot groaznic... explodase cauciucul de la roata din spate. Eram la 13 (!!!) km. de Roman. Am aşteptat altă maşină, am respirat aer de autostradă europeană şi am meditat la zicala şoferului: Ştii când pleci de acasă, nu şi când te întorci. S-a terminat totul cu o îngheţată la Mac, aşa că nu mă plâng :-)
vineri, 27 aprilie 2012
desir de lila
friday flower de azi e liliac din curtea şcolii. Are un parfum greu, ameţitor, care-mi aminteşte de licoarea asta - sunt foarte supărată pe Yves Rocher că nu-mi aduce esenţa mea preferată. joi, 26 aprilie 2012
chef
am chef de citit, de lenevit, de pierdut timpul la televizorul uriaş cu diagonala de 106. în schimb, o să lucrez la un raport, la cursul din week-end şi la alte tâmpenii de hârtii.
marți, 24 aprilie 2012
luni, 23 aprilie 2012
urăsc schimbările internaute!!!
sunt rezistentă la schimbare: urasc noul yahoo mail, noua interfată facebook, dar cel mai mult urăsc noua interfață blogger!!! hate it, hate it, hate it!!!
duminică, 22 aprilie 2012
cum vedem noi europenii
că tot am vorbit la Şcoala Altfel de Europa-n stereotipuri. na, just for fun! că deh, românii e deştepţi, frumoşi şi educaţi! :-)
poza e de pe facebook.
poza e de pe facebook. sâmbătă, 21 aprilie 2012
nostalgie
asta e o fântână arteziană din parcul Primăriei de la Boto. Acum parcul arată bestial, noaptea e de-a dreptul de poveste, mai ales primăvara, cînd totul miroase a copaci înfloriţi. Văzând fântâna asta m-a apucat aşa o nostalgie pentru vremurile de altădată... vineri, 20 aprilie 2012
ff - copacul de Paște
printre rapoarte și baze de date e totuși vineri. Friday flower de azi e copăcelul de Paște - tradiție importată din Germania și pe care o respect în ultimii ani. 
joi, 19 aprilie 2012
marți, 17 aprilie 2012
romanitic mood
siing me a loove song... romantic mood :-)http://www.youtube.com/watch?v=g4H6RDPL7KU&feature=related
duminică, 15 aprilie 2012
lumină-n ploaie și în oameni
e al treilea an când mă duc singură după lumină. Prințul consort are altă tradiție, la o mănăstire frumoasă de lângă Iași, unde stă toată noaptea. Eu am ales biserica din cartier, un loc mic, dar care mă inspiră. La început m-am gândit că e cam trist să mă duc singură, dar nici nu concep să stau acasă. Pe la 11 jumate mi-am luat haina, umbrela, candela și-am plecat. Afară era cald, incredibil de cald, dar exact cu cinci minute înainte de miezul nopții a început ploaia - o ploaie ca-n mijlocul verii. Am deschis umbrela și am căutat să iau lumină, chestie complicată cu toată mulțiumea de umbrele din jur. Un copil m-a văzut și a venit special să-mi aprindă candela - i-am spus Hristos a înviat și ne-am zâmbit. Am cântat alături de cei din jur și m-am simțit între oameni. Ploua cu putere, iar strada era plină de lumină - lumina din candele strălucea în ploaie și în privirea oamenilor din jur. A fost una dintre cele mai frumoase nopți de înviere, cu lumină-n ploaie și-n oameni!
Hritos a înviat! Sărbători binecuvântate să aveți!
Hritos a înviat! Sărbători binecuvântate să aveți!
sâmbătă, 14 aprilie 2012
în ajun
nu gătim, nu face ouă roşii, nici pască, nici cozonac. în schimb, lucrăm pentru joburile extra... ca de mâncărurile de mai sus se ocupă mamili de la Boto :-)
vineri, 13 aprilie 2012
ff la aniversară
friday flower de azi sunt minunatele lalele galbele primite în dar de la soţul meu :-)
de la mulţi ani pentru Adi din cuplul A&O, pentru că ieri a fost ziua lui :-)
de la mulţi ani pentru Adi din cuplul A&O, pentru că ieri a fost ziua lui :-)
joi, 12 aprilie 2012
unchiul Rudolf din ţara de bestii
Ieri-dimineaţă m-am trezit cu vechile cuvinte pe limbă. Veniseră din nou, a treia oară anul ăsta. În primele momente după ce m-am dezmeticit, m-am auzit vorbind despre sânge, zapadă şi berze pe hornuri în limba pe care o lăsasem în urma mea. Frazele disparate nu aveau nici un sens, dar eu le înţelegeam semnificaţia. (p. 9)
ştiam de carte de pe un blog; am vrut să mi-o cumpăr, dar era prea scumpă şi mi-am zis că mai aştept. Şi iată că rabdarea a dat roade - am găsit cartea la oferta
Humanitas de 4 lei!!! ca să vezi! Am luat-o cu mine la Cluj şi am citit-o toată în tren, de la Cluj până aproape de Iaşi. Nu e lectură dificilă, e carte de o zi. Povestea e scrisă de un englez, Paul Bailey, dar eu am tot avut impresia că e scrisă de un emigrant român. Ca şi la ultima carte, m-am simţit legată de poveste - rădăcina acţiunii fiind la Botoşani. Andrei este trimis de tatăl lui într-o vacanţă la unchiul Rudi, acum devenit marele artist de operetă Rudolf. Cum ajunge pe peronul gării din Londra în 1937 Andrei devine Andrew - mica vacanţă alături de misteriosul unchi Rudolf se transformă în toată viaţa lui alături şi sub aripa unchiului Rudolf. Rudi plecase din "ţara de bestii" (România) pentru a nu se mai întoarce niciodată. Treptat, îl transformă radical pe Andrei, care renunţă inclusiv la vechea limbă, limba română, care apare des însă în gândurile şi exprimarea lui. La împlinirea a 18 ani Andrew află povestea tragică a familiei: mama, fiică a unui evrei preceptor plăteşte pentru asta, fiind ucisă în pădurea de lângă oraş. Ca situaţia să fie tragică de tot, mama era însărcinată. tatăl nu reuşeşte să se împace cu situaţia, şi-l trimite pe Andrei la unchiul Rudolf, după care se sinucide aruncându-se în Sena. Pe parcursul cărţii asistăm şi la cariera unchiului Rudolf - recomandat de George Enescu şi elev al tenorului polonez Jean de Reszke; unchiul e mare vedetă de operetă, dar marele lui vis (pe care-l ratează) este să fie cântăreţ de operă. Foarte emoţionant a fost cadoul oferit de unchi nepotului - ultimul concert al lui Lipatti; sacrifiul marelui pianist de a fi alături de publicul lui este descris foarte frumos. Anyway, Andrew devine parte din viaţa unchiului (asistăm chiar la un mic episod erotic, când adolescentul Andrew se simte atras de unchiul lui), iar unchiul devine reperul băiatului. Se căsătoreşte, are un copil, e părăsit de nevastă, dar toate astea se întâmplă doar ca să-i întărească lui Andrei ideea că unchiul e singura persoană stabilă din viaţa lui. Finalul e cam necredibil - aflat în vizită în România, după mult timp, Andrew găseşte la un anticar icoana mamei şi descoperă că nu e singur; îi are pe cei morţi care-l înfăşoară în căldura lor (p. 165). Cartea e frumoasă; mie mi-a plăcut, chiar şi descrierea ţării de bestii - România şi oamenii ei din timpul războiului. Dacă stau bine şi mă gândesc e o carte despre copilărie, despre importanţa copilăriei în dezvoltarea noastră. O carte care m-a lăsat pe gânduri.
ştiam de carte de pe un blog; am vrut să mi-o cumpăr, dar era prea scumpă şi mi-am zis că mai aştept. Şi iată că rabdarea a dat roade - am găsit cartea la oferta
Humanitas de 4 lei!!! ca să vezi! Am luat-o cu mine la Cluj şi am citit-o toată în tren, de la Cluj până aproape de Iaşi. Nu e lectură dificilă, e carte de o zi. Povestea e scrisă de un englez, Paul Bailey, dar eu am tot avut impresia că e scrisă de un emigrant român. Ca şi la ultima carte, m-am simţit legată de poveste - rădăcina acţiunii fiind la Botoşani. Andrei este trimis de tatăl lui într-o vacanţă la unchiul Rudi, acum devenit marele artist de operetă Rudolf. Cum ajunge pe peronul gării din Londra în 1937 Andrei devine Andrew - mica vacanţă alături de misteriosul unchi Rudolf se transformă în toată viaţa lui alături şi sub aripa unchiului Rudolf. Rudi plecase din "ţara de bestii" (România) pentru a nu se mai întoarce niciodată. Treptat, îl transformă radical pe Andrei, care renunţă inclusiv la vechea limbă, limba română, care apare des însă în gândurile şi exprimarea lui. La împlinirea a 18 ani Andrew află povestea tragică a familiei: mama, fiică a unui evrei preceptor plăteşte pentru asta, fiind ucisă în pădurea de lângă oraş. Ca situaţia să fie tragică de tot, mama era însărcinată. tatăl nu reuşeşte să se împace cu situaţia, şi-l trimite pe Andrei la unchiul Rudolf, după care se sinucide aruncându-se în Sena. Pe parcursul cărţii asistăm şi la cariera unchiului Rudolf - recomandat de George Enescu şi elev al tenorului polonez Jean de Reszke; unchiul e mare vedetă de operetă, dar marele lui vis (pe care-l ratează) este să fie cântăreţ de operă. Foarte emoţionant a fost cadoul oferit de unchi nepotului - ultimul concert al lui Lipatti; sacrifiul marelui pianist de a fi alături de publicul lui este descris foarte frumos. Anyway, Andrew devine parte din viaţa unchiului (asistăm chiar la un mic episod erotic, când adolescentul Andrew se simte atras de unchiul lui), iar unchiul devine reperul băiatului. Se căsătoreşte, are un copil, e părăsit de nevastă, dar toate astea se întâmplă doar ca să-i întărească lui Andrei ideea că unchiul e singura persoană stabilă din viaţa lui. Finalul e cam necredibil - aflat în vizită în România, după mult timp, Andrew găseşte la un anticar icoana mamei şi descoperă că nu e singur; îi are pe cei morţi care-l înfăşoară în căldura lor (p. 165). Cartea e frumoasă; mie mi-a plăcut, chiar şi descrierea ţării de bestii - România şi oamenii ei din timpul războiului. Dacă stau bine şi mă gândesc e o carte despre copilărie, despre importanţa copilăriei în dezvoltarea noastră. O carte care m-a lăsat pe gânduri. luni, 9 aprilie 2012
life goes on!
am terminat actele pentru marea dosariadă, am predat dosarele (care de fapt au ajuns sa fie două bibliorafturi cu 600 de pagini!). gata! Viaţa merge mai departe! Continuăm cu rapoarte de curs, baze de date, fişe de prezenţă... :-)
duminică, 8 aprilie 2012
invadare
mă simt invadată de hârtii. de ce permitem oare ca abilităţile şi activităţile noastre să fie reprezentate doar de hârtii?!? - e retoric, nu aştept răspuns :-)
vineri, 6 aprilie 2012
a cincea zi
a cincea zi de Şcoala altfel: azi am vorbit despre antreprenoriatul social, despre lideri şi leadership şi despre importanţa cetăţeniei active!
friday flower de azi sunt lalele galbene primite de ziua mea. pe când stăteam în Varlaam!
joi, 5 aprilie 2012
a patra zi
a patra zi de Şcoala altfel: azi am mai aflat câte ceva despre istoria Iaşului, am urcat în Turnul Goliei, am vizitat casa diaconului Ion Creangă şi am văzut cum prind cărţile viaţă la Tipografia ţi Editura Doxologia!
miercuri, 4 aprilie 2012
a treia zi
a treia zi de Scoala altfel: azi vom descrie Europa în stereotipuri, vom vorbi despre istoria cărţii şi a bibliotecii, despre lecturi de ieri şi de azi şi bineînţeles activităţi de tip IMPACT! :-)
marți, 3 aprilie 2012
a doua zi
a doua zi de Scoala altfel: azi avem in program activitati de tip IMPACT la Liceul Alecsandri si apoi Orientare scolara si profesională. 
luni, 2 aprilie 2012
duminică, 1 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)