update

știu că în ultima vreme nu par deloc activă pe aici. Sufăr de oboseală și de planuri de vacanță :-) De miercuri suntem (finally!!!) plecați în vacanță. Avem în plan: Maramureș, Budapesta, Bratislava și Viena. O să revin cu detalii. Deși nu sunt încă postate, eu am scris cam în fiecare zi, doar că mi-e lene să descarc și poze - iar postarea fără poze e boring :-)

Promit să dau drumul repede la postările din tabăra de la Durău și la cele din Anglia. Mulțumesc dragele mele prietene că ați întrebat de ele, asta mă motivează :-) Încă puțintică răbdare, așadar! ;-)

roză de Durău

sau friday flower cu o zi întârziere. Deh, e vacanţă :-)

what?

am găsit poza asta prin foldere uitate. Mi-e tare drag cînd stă ca un căţel şi se uită la mine mijeşte :-)

încă

oboseală. încă foarte multă oboseală. Am senzaţia că vara asta îmi scapă printre degete. Vreau vacanţă. Vreau timp de calitate cu iubitul meu, vreau timp să citesc. vreau o amnezie temporară care să-mi atrofieze simţul responsabilităţii.

Vila de pe colină

pentru asta e făcută viaţa - ca să ne asumăm riscuri. (p. 209)
Sunt fan Somerset Maugham din liceu. După ce am citit Luna şi doi bani jumate nu am rămas doar cu o pasiune pentru Gauguin, ci şi pentru Maugham. Când am văzut la Polirom cartea asta la oferta de 10 lei mi-am comandat-o şi nu îmi pare rău. Nu e cine ştie ce capodoperă, dar e plăcută la citit. Încă nu-mi vine să cred că am citit 100 de pagini în săptămâna plină de haos din tabără. Povestea se întâmplă la Florenţa, unde englezoaica Mary Panton locuieşte la vila unor prieteni. Aflăm de la început că este curtată de vârstnicul diplomat Edgar Swift, viitor guvernator al Bengalului, care o cere în căsătorie. În aceeaşi seară Mary participă la o serată, unde se contrazice cu uşuraticul Rowley Flint, căruia îi mărturiseşte că ar fi în stare să ofere o experienţă unică cuiva sărac, care să aprecieze gestul său. Tot în aceeaşi seară, îl întâlneşte pe Karl, un refugiat intelectual austriac, nevoit să-şi câştige traiul ca violonist la un restaurant select. Impulsiv, Mary îşi pune planul în aplicare oferindu-i tânărul o noapte de plăcere. Spre dimineaţă însă îi mărturiseşte acestuia că a făcut-o din milă şi nu din dragoste. Tânărul (deja aflat în depresie evidentă) îi ia pistolul şi se sinucide. Disperată din cauza scandalului şi a consecinţelor, Mary îl cheamă în ajutor pe Rowley Flint, care o ajută să scape de cadavru. Înainte de a accepta căsătoria cu Edgar, Mary îi mărturiseşte prin ce a trecut, dar acesta nu poate să accepte riscul căsătoriei cu ea şi să accepte în acelaşi timp postul de guvernator. Sclav al propriei integrităţi (p. 187), Edgar renunţă la postul mult râvnit ca să nu-şi încalce promisiunea. Mary însă refuză căsătoria şi în final acceptă maraiajul cu Rowley Flint, acesta fiind mai potrivit cu caracterul ei. Aşa cum am spus, cartea nu e mare capodoperă, dar e plăcută la citit. Se pare că ideea că o viaţă obişnuită poate fi schimbată de un gest impulsiv este una dintre temele preferate de Maugham.

Citind de ecranizarea cu Kristin Scott Thomas şi Sean Penn, mi-am zis să fac treaba până la capăt şi să văd şi filmul. Din păcate nu l-am găsit şi nici online nu am reuşit să-l văd. Din trailer se pare că povestea e muuuult mai complicată ca în carte; sper să reuşesc să-l văd întzr-o zi, pentru că Sean Penn şi Kristin Scott Thomas sunt printre preferaţii mei.

dor de ploaie

friday flower de azi e un trandafir plouat din grădina botanică. Doamne, ce mi-e dor de zilele ale ploioase!

la vest de soare

Promisiunile nu se pot şterge din inima oamenilor. Ele rămân acolo pentru totdeauna. (p. 113)
M-am apucat de Haruki Murakami din plictiseală. Voiam ceva uşor de citit, dar în acelaşi timp să-mi şi placă. The funny thing about Murakami (Haruki, cu Ryu încă nu am făcut cunoştinţă) e că se citeşte uşor şi nu mă hăituieşte după (aşa cum mi se întâmplă cu McEwan de exemplu). Nici cartea asta nu a făcut excepţie de la regulă. Cred că e a patra carte a lui pe care-o citesc (după Pădurea norvegiană - care mi-a plăcut şi mi-am şi cumpărat-o săptămâna asta pentru că era la ofertă, cred că o să o şi recitesc one day, Iubita mea, Sputnik şi În noapte - foarte frumoasă, am citit-o într-o seară :- ) Nu ştiu de ce, dar nu-mi amintesc aproape nimic din cărţile lui Haruki, trebuie să fac un efort de memorie ca să-mi amintesc acţiunea, de obicei îmi amintesc doar frânturi. Cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu cartea asta dacă nu scriu despre ea :-)

ca şi în Pădurea norvegiană, titlul cărţii e inspirat dintr-un cântec, de data asta nu Beatles, ci Nat King Cole. Povestea e spusă de Hajime (cuvânt care înseamnă început) şi e de fapt povestea maturităţii lui. Copil fiind, creşte într-un cartier liniştit, simţindu-se o ciudăţenie pentru că e copil singur la părinţi într-un mediu unde toată lumea avea fraţi. Pe la 12 ani o cunoaşte pe Shimamoto, o fetiţă frumoasă cu un handicap la piciorul stâng. Împreună copiii ascultă discurile tatălui fetei, de unde şi melodia care dă titlul cărţii. Băiatul se mută, iar la liceu o cunoaşte pe Izumi, pe care o înşeală cu verişoara ei, chestie din care se pare că Izumi nu-şi mai revine niciodată. După facultate, lucrează ca redactor la o editură didactică şi se însoară cu Yukiko, fiica unui bogătaş care-l ajută să-şi deschidă 2 baruri de jazz. Are 2 fete, dar simte că-i lipseşte ceva. Într-o seară ploioasă o regăseşte pe Shimamoto, de care se îndrăgosteşte (sau poate că era deja îndrăgostit de ea din copilărie) şi care-i dă viaţa peste cap. Momentele în care e cu ea sunt destul de intense şi îşi rervine greu după aceea. În final, Shimamoto pleacă (probabil pentru totdeauna, fără probabil şi fără un timp), iar Hajime revine la viaţa lui de om însurat, cu o afacere profitabilă şi cu 2 copii. Pentru el deocamdată nu mai nimic la vest de soare. Mda, acuma scriind despre carte, cred că totuşi mi-a plăcut, iniţial nu prea aveam impresia asta :-)) E de citit într-o zi, preferabil ploioasă. Ce mi-a plăcut? Păi, pasiunea lui Hajime pentru muzică şi cărţi, atmosfera cărţii, misterul lui Shimamoto (e preferabil să nu ştim mai nimic de viaţa ei). Pe coperta 4 spune că e Casablanca în stil japonez, ei bine, n-am de unde să ştiu... n-am reuşit să văd niciodată Casablanca, dar culmea, era pe to do list de săptămâna asta. Nu mai am nimic de Haruki în bibliotecă, dar ştiu că voi reveni la el - probabil într-un moment de plictiseală, sau într-o zi ploioasă.

bucurii, ironii

ziua a început cu leneveală, a continuat cu şi mai multă leneveală şi apoi cu control la dentist. pentru prima dată după vreo jumate de an am ieşit în oraş solo. M-am oprit la mall, de unde am polecat cu un super colier gălbui; marea bucurie a venit însă de la Diverta. Aici au nişte reduceri fantastice. Mi-am luat papetărie şi 2 cărţi - una despre aselenizare (cartonată, foarte, foarte fun - 10 lei) şi un super album de artă cu Renaşterea italiană la numai 30 de lei. Am venit acasă zburând, dar am aflat că trebuie să renunţ la un job binişor plătit (altfel nu reuşeam să ajung în tabără la timp). Asta e, nu le poţi avea pe toate... deşi dimineaţă credeam asta. Seara o termin cu Alanis Morisette şi Bon Jovi. Nice company! :-)

altă extracţie, altă aventură

ziua a început cu training la British Council şi apoi a continuat la dentist. Mi-am scos firele de la operaţie şi am zis să trecem mai departe. Cum plec în tabără pentru o săptămână, mi-am zis să-mi curăţ o măsea cu probleme şi dacă tot m-am ales cu anestezie am zis să scot şi ultimul molar de minte cu probleme. Treaba a început bine, la un moment dat era chiar fun - asistenta lipsea aşa că-mi ţineam singură furtunul ăla de aspirat saliva, ce să mai, kodak moment :-) Dar lucrurile nu erau aşa simple. din fericicre nu mai era comunicare cu sinusul, în schimb o rădăcină se rupsese şi a fost ditamai măcelul în căutarea ei. Dar totul e bine când se termină cu bine. Acum sunt în recuperare, mă pregătesc de un stuff meeting cu ceilalţi animatori din tabără şi apoi, acasă, ceai rece şi lectură. Yuhuuu! :-)

siesta în vremea caniculei

canicula l-a terminat pe Mau. Leneveşte toată ziua. dacă nu e pe canapea (ca-n poză) e trântit pe gresie.

cărţi, what else?!

ce mă bucură pe mine cel mai tare în afară de zilele de vară când pot să lenevesc, să beau ceai rece şi să citesc? (nu că aş fi avut parte de zile din astea vara asta :-( păi... să-mi cumpăr cărţi noi! Să le drăgălesc şi să le programez la citit.

săptămâna asta am avut parte de 2 bucurii. prima este din Braşov, de la anticariat ... cu 25 de lei ne-am luat super cărţi şi eu şi Cătă. Printre ele... Învierea lui Tolstoi (2 volume - 3 lei!!!; chiar dacă am citit-o acum 2 ani am vrut să mi-o iau), o carte de bucate pentru copii ( e drept că e în engleză) un dicţionar de proverbe germane şi româneşti (1.5 lei) şi o istorie a literaturii engleze cu doar 6 lei. E drept că sunt foarte vechi, dar asta le sporeşte farmecul.

Acasă, mă aştepta comanda de la Polirom... am profitat din plin de noua ofertă la 10 lei şi mi-am luat o altă carte a lui Tracy Chevalier, un roman al lui Kirai Desai (chiar mai celebru decât cel cu livada de guave), Băiuţeiii fraţilor Florian (carte pe care mi-am dorit-o cu disperare, dar până acum era prea scumpă), un roman de Somerset Maugham (old pleasures die hard), un roman de Cunningham, altul de Iris Murdoch, Rusoaica lui Gib Mihăescu (era la 5 lei) şi o carte despre cultele din România pentru consort. me happy! abia aştept ca luni să termin raportările pentru cel de-al patrulea part-time de vara asta, marţi mai am de ţinut o sesiune de training la British Council, după-amiază mă duc iar la dentist, dar miercuri şi joi sunt zile pentru mine. Ceai rece şi lectură, dezmăţ frate! Cu atât mai mult cu cât sunt cu motanul săptămâna asta - consortul e plecat cu trebi prin Elveţia şi Germania. Vineri plec în tabără :-)

A! Postul ăsta e şi o invitaţie oficială pentru Lilinasha - hai la ceai rece şi poveşti! :-)

simpli, cu ramă neagră. O nouă odisee a ochelarilor mei :-)

aseară, pe la vreo 2 noaptea am avut o epifanie, ca să-l citez pe Adi :-) Mi-am dat seama că super ochelarii mei de firmă nu mai rezistă mult şi că în curând o să am nevoie de alţii noi. Pun mâna pe telefon şi îl sun pe prinţul consort care era la muncă (da, la 2 noaptea). Îi transmit veştile şi azi dimineaţa am plecat spre Transparenţa, locul unde am eu impresia că sunt rame mai ieftine.

Buuun! Ştiam deja ce vreau. Ochelari simpli, cu ramă neagră, lentile antireflex. Transmit pretenţiile doamnei de acolo şi mă pun pe probat. Eu încerc să rămân la ramele simple, negre, ea nimic! Că trebuie să fac o schimbare! Eu - Doamnă, dar eu prefer aşa... simple, negre. Ea - nuuuu, că e nevoie să faceţi o schimbare. Ochelarii sunt de fapt o bijuterie! Eu - (în gândul meu: wtf lady, do I have to draw you a picture?!? - simple, black!); Eu - cu glas tare de data asta - pentru mine ochelarii sunt o necesitate, în nici un caz o bijuterie. Ea - nu contează, v-aţi obişnuit cu ramele vechi şi de aceea tot insistaţi. dar vă spun eu, aveţi nevoie de o schimbare... Eu - de ce să schimb ceva ce funcţionează?!? şi apoi, cu tipul ăsta de rame îmi stă bine... Ea - nu-i adevărat... şi tot aşa... în timpul ăsta probând vreo 20 de rame, care mai de care mai bijuterie. În final am ales una neagră (1-0 pentru mine!), dar fără cadrul de jos (1-1 pentru Ea!) şi cu o uşoară impresie de verde, care (potrivit lui Cătălin) îmi scoate ochii în evidenţă (:-) În timp ce decideam calitatea lentilelor îmi vine o altă idee... ce-ar fi să-mi fac eu şi o pereche de rezervă... cu rame fff ieftine şi cu cu cele mai ieftine lentile. Şi aşa am făcut. Am cerut rame ieftine (zău dacă nu-s mai faine decât celelalte, care-s de 4 ori mai scumpe) şi lentilele cele mai ieftine şi uite-aşa miercuri o să am două perechi de ochelari nou-nouţe. Şi gata! pentru o perioadă am scăpat şi de fobia dacă mi se sparg/pierd/rup/distrug ochelarii, ce mă fac eu?!? Intenţionez să caut totuşi perechea aia de ochelari simplă, cu ramă neagră, cât mai asemănători cu cei de acum.

friday flower

friday flower de azi sunt crizanteme de la Braşov.

BC si foile de ceapă

joia asta şi marţea viitoare ţin 2 sesiuni de training la British Council ('în limba engleză, aşa că ţineţi-mi pumnii!). tematica e tot cetăţenia activă, iar pentru azi am ales să le povestesc copiilor (adolescenţi de altfel) despre metafora icebergului şi a foilor de ceapă - asta ca aşa să înţeleagă mai bine conceptele de identitate şi cultură. În plus o să-l am aliat şi pe Shrek. Sper să fie ok.

later edit. A fost bine, şi cu engleza şi cu foile de ceapă :-) Abia aştept şi provocarea de marţi dimineaţă şi apoi gata, pot să am şi eu 2 zile libere de vară (de vineri sunt în tabără :-).

o după amiază şi aproape o zi la Braşov - romantic style

Aşadar am stat o după amiază şi aproape o zi la Braşov. Ne-am cazat chiar în buricul târgului cu 80 de lei camera şi apoi am pornit la hoinărit. Am mâncat foarte bine cu mai puţin de 20 de lei şi ne-am înfruptat cu ditamai îngheţata la 5 lei - dar cum era ofertă - 2 la preţul uneia noi am plătit 2.5 lei (un loc tare fun - îţi iei cupa - chiar şi cupa mică e imensă - şi îţi pui singur îngheţată de la dozatoare - de care vrei tu, câtă vrei tu, iar în final îţi pui singur topinguri sau bombonele sau whatever - foarte fun experienţă :-).
A doua zi dimineaţă am descoperit că avem a room with a view :-)

apoi am luat un super mic dejun la cafeneaua germană

şi am pornit din nou la hoinărit.
la prânz ne-am oprit la Poarta Şchei, la prima şcoală românească. şi apoi am mers pe Strada Sforiii - una dintre cele mai înguste străzi din Europa. după-amiază ne-am aventurat la Poiana Braşov, unde am şi mâncatşi apoi ne-am întors acasă, terminaţi de oboseală, dar groaznic de fericiţi :-)

Sâmbata de Sus

Sâmbăta de Sus e un loc binecuvântat. Ansamblul mănăstirii mi s-a părut tare frumos, mănăstirea în sine e ca o bijuterie (cred că e printre cele mai mici biserici văzute de mine, dar şi printre cele mai frumoase). Găseşti munte, aer curat, drumeţii şi locuri numai bune pentru meditaţie şi rugăciune. E frumos!

la oale

în week-end a fost târgul de oale - Cucuteni 5000. Ca de obicei, foarte frumos! Mi-am luat o sticlă din porţelan şi o cană din ceramică cu floarea-soarelui (:-) şi nişte căniţe mici-mici cu care am făcut un super şirag pentru bucătărie.

mi-e dragă

tocmai au sosit ai mei de la Bucureşti. Au fost la ceremonia de absolvire a Alinutzei, verişoara mea preferată. Nu-mi vine să cred că termină a doua facultate, iar peste 2 ani pe a treia. Mi-e tare dragă, eu încă o văd mică, cu ditamai funda în cap şi cu Alex şi mai mic de mâna ei :-) Acum e mare, se pare că are Bucureştiul în sânge, e plimbată prin străinătăţuri şi din punctul meu de vedere e foarte descurcăreaţă. Bravo draga mea, keep up! :-)

roză violetă. friday flower

friday flower de azi e un trandafir violet, plin de ploaie şi miros. din Grădina botanică.