lumea ca o fabrică de dorințe

Nu ai posibilitatea să alegi dacă să fii rănit în această lume, dar ai un cuvânt de spus legat de cine te rănește (p. 303)

Cartea asta am luat-o ieftin-ieftin de pe elefant, cred, odată cu alte cărți despre care am tot auzit sau am citit pe blogurile altora (bloguri în care am încredere, majoritatea oameni cunoscuți :-) Povestea este despre doi adolescenți simpatici, normali, cu vise și probleme, dar și cu cancer. Ea este Hazel Grace, el este Augustus (Gus) Waters. Ea are metastaze la plămâni, el este în regresie după un cancer osos (cred!). Cei doi se întâlnesc la un grup de suport psihologic și îl au pe Isaac (cancer la ochi, pe cale să rămânbă orb, dar fără cancer) ca prieten comun. Gus se îndrăgostește de Hazel, ea nu vrea să se lase îndrăgostită de frică că o să moare (de fapt din cauza certitudinii că va muri, e ca o grenadă ca să o citez). Gus crede că lumea este o fabrică de dorințe, așa că de ce să nu profiți de asta. Cei doi au lecturi diferite, dar fac o pasiune pentru romanul unui olandez, roman despre o fetiță cu cancer, care se termină brusc... și vor să știe continuarea, dar bătrânul alcoolic (cum aflăm mai târziu) refuză să le spună continuarea, dacă nu vin la |Amsterdam. Ei bine, lumea nu este o fabrică de dorințe, cum constată și Gus spre finalul cărții. Unul dintre ei moare, celălalt învață lecția vieții lui, noi lăcrimăm pentru că volumul e scris tare frumos. Acuma, cartea ca cartea (:-), dar filmul mi-a plăcut mai mult... n-aș putea să spun de ce, dar mi-a smuls mai multe lacrimi, mai multe suspine. O carte frumoasă, cu o ecranizare pe măsură... de citit când ai o perioadă nașpa ca să vezi că poate să fie și mai nașpa. de recomandat adolescenților care cred că vor trăi veșnic și că faptele lor nu au consecințe :-) 

2015  Reading Challenge: o încadrez la carte cu adolecenți... dar merge și la carte după care s-a făcut ecranizare și la multe altele.

2015 Reading Challenge: o încadrez la trilogie... poate și pentru că nu cred că o să mai citesc o trilogie prea curând.

Copy and WIN : http://ow.ly/KNICZ

2015 Reading Challenge: o încadrez la trilogie... poate și pentru că nu cred că o să mai citesc o trilogie prea curând.

Copy and WIN : http://ow.ly/KNICZ

și, ce mai fac?!?

păi, bine! am avut se pare o vacanță... mă rog, sistemul a avut pentru că eu am trainuit de pe 31 ianuarie până pe 7 februarie aproape continuu, cu pauză de o zi. Nu-i bai, îmi place la nebunie să fiu trainer, dar chiar și așa, ce e mult, e mult! Am nervii praf de oboseală, încerc să-mi țin sistemul imunitar sub control. Matei e încă pe limba mateiască, iar asta uneori contribuie la creșterea frustrărilor. Mi-e dor de Mau în fiecare zi (deși da, e mai bine acum!). La fiecare 2-3 zile cineva îmi mai bagă pe gât o pisică. Știu că o să luăm alt motan, dar încă nu suntem pregătiți... lipsa lui Mau încă ne doare. tare. Am reînceput jobul (după vacanța inexistentă) și încerc să mă adaptez sistemului și să nu-i permit să mă atingă prea mult. nu e ușor. Am citit cartea-fenomen, care a început bine și s-a terminat dezastruos (o să scriu și despre ea cât de repede). Mi-am făcut priorități la job ca să nu panichez de câte am de făcut. Matei crește repede. Mi-e puțin dor de vremurile before Matei. sună egoist, știu. dar e adevărat. Sper să mă refugiez în citit, am cărți așa de faine în to-read-list. fac bine, deci!

am citit cartea-fenomen, aia despre care vorbește toată lumea

sunt ironică, of course. Deși a apărut prin 2012 la noi, eu abia în februarie 2015 am auzit de cartea fenomen, trilogia 50 Shades. Ei bine, rar mi se întâmplă să nu știu nimic despre o carte celebră, așa că imediat ce am aflat despre asta am căutat să citesc despre ea. În primă fază am vrut să o și comand pe elefant pentru că avea nu știu ce reducere, dar m-am calmat când am văzut cât costă (și ce bine am făcut!). Am găsit cărțile în format electronic și printre traininguri am citit primele 2 volume.  

În mare despre poveste: Anastasia (Ana) Steele este o tânără de 21 de ani, proaspăt licențiată în literatură engleză. Ana ajunge în locul prietenei ei, Kate, să ia un interviu lui Christian Grey, un miliardar de 27 de ani, frumos ca David al lui Michelangelo (așa spune în carte :-), deștept și ultracompetent (omul își pilotează singur elicopterul, ce naiba!)... a, cântă impecabil la pian, ascultă muzică clasică, tot tacâmul. Well, domnul Grey are și partea lui întunecată - are gusturi sadomasochiste în ce privește viața lui sexuală (altfel de viață oricum nu prea are!). Ok, povestea a captat atenția, așa-i? Mai spun că are și o cameră roșie a plăcerii (sau a durerii, depinde de care parte a biciului ești), dotată cu tot felul de jucării și gadgeturi sexuale. Domnul Grey e un afacerist până și în pat - pentru că e un dominator care are nevoie de o supusă, nu trece la treabă fără să semneze un contract de confidențialitate plus un contract de reguli și limite acceptate. Evident, cu Anastasia lucrurile stau altfel... bla, bla, bla, fata se îndrăgostește de individ, el la fel, da na, viciile sunt mai puternice. La finalul volumului I fata îl părăsește din motiv de bătaie cruntă la fund cu o curea de piele. În volumul II, se reîmprietenesc, el fiind dispus să construiască cu ea și o relație normală (de vanilie, wtf, pardon my french :-) În volumul III, cei doi se căsătoresc, au nu un copil ci chiar și pe-al doilea (mă rog, e o mică aventură cu răpiri și răscumpărări, nu merită povestit). Volumul III e de departe cel mai boring... iar happy-endul de-a dreptul grețos. Povestea părea interesantă, dar e scrisă atât de prost până la final, încât nu mai contează ideea. În plus, explicația cum că Grey e așa datorită traumelor din copilărie nu e prea convingătoare. Cartea e plină de scene de sex, mult prea multe și na, ce e prea mult strică! Recunosc, ultimul volum l-am citit mai în diagonală. Overall, cărțoaiele (au cam 500 de pagini fiecare) m-au amuzat, dar tot nu înțeleg de e cartea asta fenomen și nici de ce toată lumea vorbește despre ea (mă rog, nu chiar toată lumea :-) De Valentin apare și filmul, am văzut trailerul... dar cred că cel mai mult face coloana sonoră. 

De când am început să citesc nu-mi iese din cap asemănarea cu Twilight... de la cuplul ea virgină neexperimentată, el frumosul enigmatic până la chestii mărunte cum ar fi faptul că el insistă ca ea să mănânce sau cumpăratul de mașini bengoase în locul camionetei/broscuței. Chiar și faptul că în ultimul capitol e punctul lui de vedere asupra povestei e ca la autoarea Amurgului, că și ea începuse să rescrie povestea din punctul de vedere al vampirului. Mai sunt multe asemănări... sora mai mică a vampirului cu sora mai mică a lui Grey, ei nu are rost să-mi chinui mintea cu toate.

Ce să mai spun, înțeleg de ce unii s-au revoltat că încurajează violența domestică... dar na, în ce privește sexul totul e de gustibus (cum mult mai fain o spune Bruckner în Lunile lui de fiere - nu știu de ce dar 50 Shades mi-a amintit și de cartea asta). Nu cred că totuși trilogia asta merită atâta atenție, deși cred că e periculoasă în mâinile domnișoarelor care visează la un domn Grey și care ar tolera toate păcatele și chestiile sado-maso de dragul lui. Ce m-a scos cel mai tare din sărite e dr. Flynn, psihiatrul lui Grey - personaj prost construit și, în plus, cu niște decizii profesionale tare greșite.
2015 Reading Challenge: o încadrez la trilogie... poate și pentru că nu cred că o să mai citesc o trilogie prea curând. 

cum să nu fii ipocrit cu cărțile necitite

suntem totalitatea acestor cărți acumulate, care ne-au format încetul cu încetul și care nu mai pot fi despărțite de noi fără să suferim (p. 106)

Cartea asta am luat-o de pe elefant sau libris, nu mai știu, pentru că era la 8 lei, iar titlul mi s-a părut irezistibil. În mare, este o antologie de recomandări despre cum să vorbești despre cărțile pe care nu le-ai citit... ba chiar aflăm că și mari scriitori sau oameni de cultură practicau sportul ăsta :-) Primim hinturi (cu referințe și povești amuzante) despre cum să vorbim despre cărțile pe care doar le-am răsfoit, despre care doar am auzit, despre cărțile pe care le-am uitat (și Doamne, câte sunt!), ba chiar despre cum să inventăm cărți sau despre cum să vorbim despre o carte necitită în fața unui profesor sau a autorului cărții necitite :-) O carte funny, de citit paralel cu ceva mai complicat, sau ca pauză între două lecturi. 
2015 Reading Challenge: as incadra-o la o carte amuzanta și chiar la o carte care se afla printre ultimele pe lista de citit (de fapt nu se afla deloc) :)