ziua lor

azi e ziua lu' tata! La mulţi ani pentru cei 60 fără 3 ani (ca să-l citez :-)

Tot azi e şi ziua lui Alexuţ, copilul celor mai buni prieteni ai noştri, Angie şi Adrian, canadieni de vreo 5 ani (cred!). Sper să ajungem la ei curând şi să sărbătorim toate zilele astea ale noastre de când nu ne-am văzut! La mulţi ani! ne e dor de voi! :-)

Libertatea interioară - şansa de a te transforma

- postare publicată pe primu'blog pe 8 februarie 2009

Libertatea interioară este şansa de a a te transforma. Sunt vorbele unei persoane care vorbeşte deschis despre cum a fost chelner, despre cum a vrut să-şi scoată ochii, despre cum a lucrat cu tesla ca tâmplar, despre pasiunea lui de scriitor. Sunt vorbele unei persoane care nu crede în destin sau noroc, spune că există doar rânduială. E vorba de spre o persoană care a aflat de moartea părinţilor prin alfabetul morse printr-o ţeavă de la închisoare.

E vorba despre Mitropolitul Bartolomeu Anania de la Cluj. Azinoapte. pentru că nu puteam adormi, făceam zapping cu telecomanda şi am auzit o voce familiară. Având un teolog în familie am auzit deseori vocea lui Barto, aşa cum i-am spus eu, cu simpatie şi cu bune intenţii. Era la Profesioniştii la Eugenia Vodă şi vorbea deschis despre viaţa lui. Am stat şi m-am uitat până la ora 1 noaptea, într-un fel hipnotizată de omul Valeriu Anania, de omul Bartolomeu Ananaia, de omul care a văzut abia după 30 de ani cum arată închisoarea pe dinafară. Şi a fost uimit să vadă că nu e izolată, ci e în mijlocul oraşului unde viaţa forfotea, chiar şi când el şi prietenii lui se chinuiau să supravieţuiască înuntru.

Întrebat dacă îşi iubeşte duşmanii a mărturisit că da, îi iubeşte şi că i-a iertat de mult, dar mai are un resentiment, nu ură, un resentiment faţă de cei care l-au închis: resentiment pentru că părinţii lui au murit trişti şi nu de bătrâneţe... trişti pentru că ambii băieţi se uscau în închisoare.

Fiecare duşman neiertat e ca o povară pe care o duci în spate a spus şi am adormit gândindu-mă că are dreptate. Am văzut în ochii lui înţeleptul, am văzut duhovnicul pe care-l caut, am văzut optimismul. De altfel a şi încheiat spunând să nu disperăm, să nu disperăm chiar dacă suntem pe fundul prăpastiei.

Fotografia am preluat-o de aici.

Emisiunea este în reluare duminică noaptea la ora 1.20. Merită să pierdeţi o oră de somn!

Victorie!!!

Da, să mai spun că nu există minuni! Am reuşit să-mi recuperez tot blogul până la 25 ianuarie 2009! Asta înseamnă că am pierdut doar trei luni de postări :-) Încă nu-mi vine să cred... într-un acces de prudenţă, odată, mi-am făcut un back-up în hard-diskul meu! Încercând să-mi arhivez postările de prin foldere, l-am găsit! Evrika! :-)

Dacă mai sunt probleme cu accesarea blogului meu, vă rog din suflet să mă anunţaţi!

Back to blogging (şi oleacă de remember)

pe ideea că ce nu te omoară, te face mai puternic, iată-mă iar punând de un nou blog. Primul l-am deschis în 2006, când nici nu ştiam bine ce e ăla blog. Cu excepţia unui coleg de la Informatică şi a lui DeeDee (o fostă colegă de facultate) nimeni nu mai avea, nimeni nu ştia ce e un blog. L-am deschis, am pus o postare de genul salut, eu sunt, sper să mă vizitaţi dacă am timp să postez... şi asta fu tot... pentru vreo jumătate de an. Prin 2007 am început să-mi postez jurnalele de călătorie, dar nici asta nu a ţinut mult. Apoi am descoperit bloguri extraordinare (innu), care mi-au făcut poftă de scris şi povestit. Între timp mi-am făcut şi prieteni virtuali, de care m-am ataşat :-)

Pentru că sunt mai de modă veche şi am crescut cu scripta manent, mi-am listat conştiincios la fiecare sfârşit de lună toate postările + comentarii. Astea se află frumos îndosariate, pe luni , într-un biblioraft galben cu floarea-soarelui (cum altfel ? :-) Practic am pierdut doar vreo 10 postări din luna mai, deci nu-i bai. Hoinărind prin computere aseară (cel de acasă, laptop şi cel de la job) am constatat că peste 80% din postări le am şi electronic. Toate pozele sunt în picassa album, iar comentariile voastre sunt sunt în mail ;-) Moralul s-a ridicat brusc în sus.
Am stat şi m-am gândit mult la blogul meu. Mi-am dat seama că am început să scriu mai întâi pentru mine, apoi pentru prietenii mei reali din lumea largă (mai ales pentru trioul din Canada), iar apoi şi pentru noii mei prieteni virtuali. Şi mi-am amintit de perioada când nu aveam decât 2-3 cititori şi cât de bine era :-) Am empatizat mult cu alţi bloggeri care au păţit ca mine, aceştia dându-mi curaj (printre ei este bp căreia îi citeam blogul şi nu înţelegeam unde a dispărut :-)

Concluzie. Blogul ăsta, http://loristiuj2.blogspot.com, este continuarea blogului http://loristiuj.blogspot.com/, blog pe care platforma Google-Blogger mi l-a şters, fără preaviz, în data de 22 mai 2009,. O dată cu el au fost şterse alte mii de bloguri gratuite suspectate de virus. Am vrut să-l redenumesc, dar am păstrat vechea denumire (adăugând 2) tocmai pentru a fi găsită mai uşor. Treptat, treptat, blogul va primi hăinuţe noi, îi voi reda strălucirea de odinioară. Culmea e că lucrând la el, m-am descoperit foarte bine dispusă... m-am simţit exact ca atunci când m-am înscris la a doua facultate ;-) deşi o luam de la capăt, nu era chiar de la capăt, aveam o experienţă în spate, simţeam totul ca pe o continuare. De aceea, anumite posturi vor fi în continuarea celor de pe blogul vechi; voi păstra multe etichete, şi chiar intenţionez să reiau vechile postări, măcar pe cele dragi mie... iertaţi-mi repetarea, voi posta chiar şi comentariile voastre la ele ;-)

Vreo 2 zile m-am întrebat dacă să mai rămân pe blogger sau să dacă să mă mut pe wordpress (care mi se pare mai mişto). Am decis să rămân aici, aici e totuşi colţul meu din 2006! Nu ştiu de ce, mi-am amintit de Povestea unei vieţi a lui Appelfeld, de Pianistul şi de doctor Jivago, de oameni care au pierdut totul şi s-au avut doar pe ei. Mi-am amintit de inundaţii, de tsunami-ul din Thailanda şi am realizat că un blog nu e mare lucru; cu atât mai mult cu cât scriitura e frumos ordonată într-un biblioraft galben cu floarea soarelui. Şi am zâmbit! Viaţa e frumoasă, frate! Indiferent dacă e povestită sau nu pe blog :-) Ce lecţie mi s-a confirmat? că indiferent prin ce trec, am resurse şi I will survive :-))



Gloria Gaynor - I Will Survive
Asculta mai multe audio Muzica »
O zi bună tuturor! Vă aştept să mă vizitaţi în continuare! ;-)

P.S. mulţumesc Meşterului Manole, datorită snapshot-ului de pe blogul ei, am putut avea o poză color cu blogul meu :-))