tusea mă termină. nu am somn, nu am linişte. adorm pe la 5 dimineaţa şi mă trezesc la 2 la prânz cu o criză de tuse care mă chinuie până vomit - bine, e un fel de-a spune... cum mi-am vomitat stomacul pe la 3 dimineaţa, nu mai e nimic pe acolo... poate doar apa plată înghiţită forţat pe la 11 dimineaţa. Am o privire înceţoşată şi o stare de jale. îmi vine să mă ascund sub plapumă şi să tuşesc până dispar. totul miroase la fel - adică deloc. lipsa mirosului mă aduce la disperare şi la panică - şi, când sunt în prag de panică - tuşesc - până vomit. aşa se face că nu am nimic în stomac, cred că am şi slăbit zilele astea. nu mai vreau, nu mai pot.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu